ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 . Sesizarea instanței de fond

Reclamanta A. a formulat contestație, înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.08.2018, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a solicitat anularea deciziei FGA nr. 15856/16.07.2018 și obligarea FGA la diferența neachitată de 21,10 RON daune materiale și 53.280 euro daune morale, precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. În ceea ce privește daunele morale, reclamanta susține, în esență, că acestea sunt justificate având în vedere istoricul său medical, precum și repercusiunile pe care prejudiciul cauzat ca urmare a evenimentului rutier l-a avut în plan familial, profesional, social și psihic. Reclamanta a arătat că a solicitat daunele morale pentru afectarea semnificativă a creșterii și dezvoltării sale mentale, a dreptului la o viață normală și a speranței de viață; durerile fizice și psihice; ajutorul unor terțe persoane; prejudiciul de agrement.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis in parte acțiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, a anulat in parte decizia FGA nr. 15856/16.07.2018, în ceea ce privește daunele morale, a obligat FGA la emiterea unei noi decizii prin care să acorde reclamantei daune morale în cuantum total de 16.590 RON, a respins în rest acțiunea ca nefondată și, în consecință, a menținut în rest decizia FGA, a obligat FGA către reclamantă la cheltuieli de judecată în sumă de 350 RON taxă timbru, precum și onorariu redus de avocat în sumă de 1000 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților au declarat recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

2.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursurilor.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, se reține că " motivele de recurs " invocate nu vizează veritabile critici de nelegalitate, chestiunile la care se referă acesta neîncadrându-se în cazurile de casare a hotărârii pentru motivele de nelegalitate prevăzute (expres și limitativ) la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și ca atare nu pot face obiectul analizei în recurs.

Recurentul-pârât critică sentința pronunțată de instanța de fond fără însă a preciza în mod concret care sunt motivele de casare dintre cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. la care se referă atunci când solicită admiterea cererii sale de recurs.

Simpla formulare a căii extraordinare de atac, fără ca recurentul-pârât să precizeze în mod explicit în ce sens au fast încălcate sau greșit interpretate și aplicate unele prevederi legale nu poate echivala cu arătarea motivelor de nelegalitate care să poată fi analizate de instanța de recurs.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă A., instanța de control judiciar constată că nici acest recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În speță, se constată că recursul, deși încadrat formal în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrate în textul indicat și, de altfel, în niciunul din motivele de casare cuprinse în art. 488 alin. (1) din acest cod, recurenta-reclamantă nedezvoltând critici propriu-zise față de soluția pronunțată de instanța de fond.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, din lecturarea motivelor de recurs se observă că reclamanta s-a limitat la reluarea aspectelor ce privesc nemulțumirea sa cu privire la modul de soluționare al daunelor morale.

Or, în litera și spiritul dispozițiilor legale citate anterior, simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În concluzie, cum recurenta-reclamantă nu a expus critici pertinente și concrete la adresa sentinței recurate, care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția și va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursurilor declarate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursurilor.

Constată nulitatea recursurilor declarate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 5064 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.