ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei FGA nr. 15483/26.06.2018, cu consecința obligării pârâtului la emiterea unei noi prin care să fie admisă cererea de plată formulata de reclamantă pentru următoarele sume: 1893.20 RON cu titlu de despăgubiri daune materiale și 450.000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecată

Prin sentința nr. 2235 din 5 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta-reclamantă a invocat motive de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că prima instanță a aplicat greșit disp. art. 12 din Legea nr. 12/2015 și ale art. 49 pct. l lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

Instanța de fond a apreciat asupra prejudiciului moral, ținând seama doar de criterii/procedura internă a Fondului de Garantare a Asiguraților, care nu sunt în concordanță cu Norma ASF nr. 23/2014 și legislația în vigoare, pe care recurenta le consideră lipsite de obiectivitate.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, în mod constant instanțele din România și doctrina în această materie, arată că prejudiciul moral are următoarele componente: suferințe și dureri fizice, prejudiciu de agrement, prejudiciu estetic.

Din evaluarea efectuată de către Fondul de Garantare a Asiguraților rezultă că la stabilirea sumei care i-a fost oferită cu titlu de daune morale s-a avut în vedere doar suferința fizică a reclamantei în timpul celor 80 zile necesare pentru vindecarea chirurgicală a leziunilor suferite. Nu s-a avut în vedere că suferințele și durerile fizice ale reclamantei vor persista pe tot parcursul vieții, că va fi nevoită să trăiască cu plăcuțele și suruburile care nu au fost extrase la intervenția chirurgicală din 2017, și de asemenea, să poarte proteza dentară, întrucat este imposibilă efectuarea de implanturi dentare.

Este evident că modul de stabilire a despăgubirilor de către Fondul de Garantare Asiguraților este unul eronat întrucât nu compensează toate prejudiciile suferite în urma evenimentului rutier.

Arată recurenta că, în aprecierea cuantumului daunelor morale, soluțiile adoptate trebuie să fie în linia jurisprudenței naționale, astfel că studiul realizat de FPVS, în lipsa unor dispoziții legale care să îl definească ca atare, nu poate constitui un criteriu legal și obligatoriu pentru FGA și instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin decizia nr. 15483/26.06.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis în parte cererea de plată și a acordat reclamantei suma de 36.000 RON reprezentand daune morale, respectiv câte 450 RON pentru fiecare din cele 80 de zile de îngrijiri medicale. Sub aspectul daunelor materiale, acestea nu au fost acordate, arătându-se că reclamanta nu a depus înscrisuri justificative pentru cheltuieli rezultate direct din vătămarea corporală produsă în urma evenimentului rutier reclamat.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins acțiunea reclamantei apreciind ca fiind temeinic și legal actul administrativ contestat.

Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, Înalta Curte reține caracterul nefondat al susținerilor recurentei-reclamante, în condițiile în care nu a făcut dovada existenței unor documente justificative, prin care să facă proba plății unor cheltuieli rezultate direct din vătămarea produsă in urma evenimentului rutier.

În aceste condiții, în mod corect a fost respinsă cererea de plată a despăgubirilor materiale, nefiind dovedită efectuarea acestor cheltuieli.

Criticile referitoare la greșita stabilire a valorii despăgubirilor pentru prejudiciul moral vor fi respinse, ca nefondate, Înalta Curte reținând că prima instanță a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanțele particulare relevate de probatoriul administrat în speță.

Potrivit art. 50 pct. 1 lit. f) Norma ASF nr. 23/2014 (în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată), daunele morale se acordă "în conformitate cu legislația și jurisprudența din România".

În literatura de specialitate, dar și în practica judecătorească, s-a reținut constant că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori gradul în care i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Așadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste și echitabile, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei, în așa fel încât să nu fie derizorii, dar nici să se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească despăgubirea.

În cauză, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a stabilit cuantumul despăgubirilor morale în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal, și de "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", aprobată prin decizia directorului general al F.G.A. nr. 142/2016, procedură care prevede limitele minime și maxime ale despăgubirii, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, iar dincolo de aceste limite, valorile în concret care trebuie stabilite în raport de anumiți indicatori particulari fiecărei spețe, stabilind suma de 450 de RON pentru fiecare zi de îngrijiri medicale acordate reclamantei. Or, susține recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, acest criteriu de cuantificare obiectiv, validat de instanța de fond, a fost aplicat în mod exclusiv, fără a se ține cont de situația specifică, respectiv de criteriul subiectiv al suferințelor de natură fizică și psihică resimțite în urma accidentului rutier.

Înalta Curte constată că intimatul-pârât a urmărit să se raporteze la un criteriu obiectiv și rezonabil în stabilirea despăgubirilor morale solicitate de persoanele vătămate, ceea ce nu exclude de la aplicare principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) și art. 1385 alin. (1) C. civ., dar și de jurisprudența instanțelor naționale. Durata îngrijirilor medicale, indicată printr-un certificat sau un raport de expertiză, este pertinentă în stabilirea daunelor acordate pentru compensarea suferințelor morale, însă nu reprezintă un criteriu unic, atât timp cât, fiind lezate valori fără conținut economic, intensitatea suferințelor resimțite trebuie privită în raport de circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

Cu toate acestea, în speță recurenta-reclamantă nu a dovedit, nici în procedura administrativă și nici în procedura judiciară, circumstanțe extraordinare care să conducă spre concluzia că prejudiciul moral suferit excede valorii stabilite prin decizia contestată.

Prima instanță a aplicat corect dispozițiile Normei ASF Norma ASF nr. 23/2014 și ale Deciziei nr. 142/2016, considerând că suma de 36.000 RON este acoperitoare în raport de actele depuse la dosar, fără a fi necesar să se realizeze o altă majorare și din perspectiva unei aprecieri proprii a judecătorului.

În recurs, recurenta-reclamantă nu a prezentat argumente care să infirme concluziile instanței de fond, rezumându-se la susțineri cu caracter general referitoare la caracterul însemnat al suferințelor resimțite, fără a contraargumenta, punctual, considerentele sentinței recurate.

Prin urmare, nefiind întrunite criticile formulate prin cererea de recurs, urmează a se respinge recursul ca nefondat, prin aplicarea disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. .554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2235 din 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.