ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3983/2015

Decizia nr. 3983/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul A. a formulat o acțiune în contencios administrativ, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, prin care a solicitat instanței să anuleze raportul de evaluare nr. 6954/G/II/20.02.2014 întocmit de intimată la data de 20.02.2014 și comunicat reclamantului la data de 24.02.2014, precum și suspendarea executării acestuia în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu obligarea intimatei la achitarea cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 234 din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantul A.

În esență, Curtea a reținut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, începând cu data de 20 iunie 2012, prin deținerea simultană a funcției de primar al comunei Cetate, jud. Bistrița-Năsăud, (validat în urma alegerilor locale din data de 10 iunie 2012) și a calității de comerciant persoană fizică - persoană fizică autorizată, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum corect s-a constatat prin raportul de evaluare atacat.

2.1. Împotriva sentinței nr. 234 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs reclamantul A., pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit prevederilor art. 493 alin. (2) și (3) din noul C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților potrivit Încheierii din data de 2.10.2014 și prevederilor art. 493 alin. (4) din noul C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, a constatat admisibilitatea în principiu a recursului și a stabilit termen pentru judecarea cauzei la data de 10 decembrie 2015.

3.1. Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Prin cererea de recurs, completată ulterior, recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a interpretat greșit prevederile legale incidente în cauză: art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, precum și sintagma de comerciant, ajungând fără temei la concluzia că persoana fizică autorizată - PFA, potrivit O.U.G. nr. 44/2008 este un comerciant;

- instanța de fond a ignorat faptul că recurentul, în calitate de PFA nu a exploatat o întreprindere economică și nu a desfășurat o activitate sistematică, organizată și continuă în scop lucrativ;

- instanța de fond nu a ținut cont de o împrejurare definitorie și anume că recurentul s-a înregistrat la Oficiul registrului comerțului în scopul îndeplinirii condițiilor de conformitate și eligibilitate pentru un proiect F.E.A.D.R., în cadrul Măsurii 112 „Instalarea tinerilor fermieri din cadrul P.N.D.R. 2007-2013”;

- instanța de fond a ignorat că, în perioada vizată de evaluarea A.N.I., recurentul nu a participat și nu a efectuat nici un act de comerț.

În concluzie, a cerut admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și, rejudecând cauza, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată cu consecința anulării raportului de evaluare nr. 6954/G/II din 20.02.2014 întocmit de A.N.I.

3.3. În cauză, este necontestat că recurentul-reclamant a deținut funcția de primar al comunei Cetate, jud. Bistrița Năsăud, începând cu data de 20.06.2012, în mandatul 2012-2016, iar începând cu data de 26.04.2010 deține calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, înregistrat la O.R.C.

Or, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, între alte funcții, funcția de primar este incompatibilă cu lit. g) calitatea de comerciant persoană fizică.

Astfel, Înalta Curte observă și menționează că prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a reglementat și a instituit pentru funcția de primar o stare de incompatibilitate cu „calitatea de comerciant persoană fizică”, iar nu cu „activitatea/exercitarea activității de comerciant persoană fizică”.

De asemenea, instanța de recurs menționează că prin această reglementare strictă, legiuitorul a urmărit prevenirea și evitarea oricărei situații de conflict de interese, a oricărei abateri de la respectarea dispozițiilor legale în cazul unei funcții publice de maximă importanță în realizarea interesului general al comunității de către autoritățile administrației publice locale.

Din această perspectivă, criticile recursului, referitoare la faptul că recurentul-reclamant nu a desfășurat o activitate comercială și nu a efectuat nici un act de comerț, sunt lipsite de semnificația juridică pretinsă.

Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a înlăturat în mod legal și temeinic susținerile recurentului-reclamant referitoare la inexistența stării de incompatibilitate.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, înainte de începerea activității economice, au obligația să ceară înmatricularea sau, după caz, înregistrarea în registrul comerțului următoarele persoane fizice sau juridice: persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative, organizațiile cooperatiste, societățile europene, societățile cooperative europene și grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România, precum și alte persoane fizice și juridice prevăzute de lege.

Art. 3 alin. (1) din același act normativ: comercianții cer înmatricularea la oficiul registrului comerțului din județul sau din municipiul București, unde își au sediul. Prin urmare, Legea nr. 26/1990 se referă la toate categoriile de persoane fizice sau juridice enumerate la art. 1 alin. (1) ca fiind comercianți. Acest fapt rezultă cu și mai multă claritate din art. 12 alin. (1) din același act normativ care descrie alcătuirea registrului comerțului, astfel: registrul comerțului este alcătuit dintr-un registru pentru înregistrarea comercianților persoane fizice și asociații familiale, un registru pentru înregistrarea societăților cooperative și un altul pentru înregistrarea celorlalți comercianți persoane juridice. Pentru fiecare an se deschide un registru. Aceste registre se țin în sistem computerizat.

Deci, în sistemul Legii nr. 26/1990, persoanele fizice autorizate sunt comercianți persoane fizice, dispoziții care erau în vigoare și au fost avute în vedere la data adoptării Legii nr. 161/2003, când a fost edictată interdicția, sub sancțiunea incompatibilității, de la art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, nici susținerea potrivit căreia recurentul-reclamant nu ar fi urmărit realizarea unei activități comerciale la data când a cerut înregistrarea ca PFA la O.R.C., nu îl absolvă de răspunderea administrativă, din moment ce dispozițiile generale ale Legii nr. 161/2003 (art. 87-90) nu impun existența unui scop în dobândirea vreunei calități, funcții, etc., care atrage starea de incompatibilitate în raport cu funcția publică obținută.

În concluzie, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 234 din 2 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2015.