ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 25.06.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A., primar al comunei Prigoria, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/10.06.2014 și să se constate inexistența stării de incompatibilitate invocată de pârâtă.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în urma evaluărilor efectuate de către Agenția Națională de Integritate în lucrarea nr. 39610/S/II/18.09.2013, pârâta a ajuns la concluzia că în perioada 20.12.2012 - 10.09.2013 a deținut simultan funcțiile de primar al comunei Prigoria, județul Gorj și administrator al S.C. B. S.R.L, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, pe baza acestei concluzii emițându-se raportul de evaluare cu nr. x/10.06.2014 a cărei legalitate o contestă.

Prin sentința nr. 2159 din data de 03 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate prin întâmpinare, a fost declinata competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 421 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că, prin hotărârea atacată, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest sens, recurentul a susținut că instanța de fond, la primul termen de judecată, a procedat la soluționarea cauzei, respingând ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul său, deși cererea de amânare era întemeiată pe motive medicale, fiind însoțită de înscrisuri doveditoare. În consecință, recurentul - reclamant a fost privat de dreptul de a propune și a susține probe în apărare.

Pe fondul cauzei, prin rezoluția nr. 509125/21.12.2012, Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj a admis cererea și a dispus înmatricularea S.C. B. S.R.L, rezoluție care a fost pronunțată în data de 21.12.2012, iar redactarea acesteia a fost efectuată în data de 27.12.2012, dată la care i s-a adus la cunoștință și i s-a înmânat rezoluția susmenționată. În data de 28.12.2012, în calitate de asociat unic, a emis Hotărârea nr. 7/28.12.2012 și a numit în funcția de administrator pe domnul C..

De la acea dată a considerat că problemele administrative, financiar-contabile și de legalitate erau în sarcina administratorului C..

Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 7 aprilie 2016 în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 iunie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs.

Analizând motivele de casare invocate de recurentul-reclamant, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. din 2010, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile recurentului privitoare la încălcarea de către instanța de fond a principiului dreptului la apărare sunt neîntemeiate.

E cert că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății, dar pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Se constată că, prin încheierea de dezbateri din 13 noiembrie 2014, prima instanță a respins cererea de amânare formulată de avocatul reclamantului întemeiată pe motive medicale, înregistrată la dosar la data de 13 noiembrie 2014, cu motivarea că, pe de o parte, acesta avea obligația de a-și asigura substituirea, iar pe de altă parte, deși în adeverința medicală i s-a recomandat repaos la domiciliu, acesta s-a prezentat la instanță în ziua judecății, depunând cererea de amânare.

Totodată, se constată că, prin aceeași încheiere, instanța de fond a amânat pronunțarea hotărârii la data de 20 noiembrie 2014 pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentului, prima instanță respectând dispozițiile art. 222 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 222. - Amânarea judecății pentru lipsă de apărare

(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.

(2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 222 alin. (2) din C. proc. civ., în considerarea dreptului la apărare, instanța de fond, respingând cererea apărătorului reclamantului, a amânat pronunțarea hotărârii pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

Lipsa reprezentantului convențional al reclamantului, în fața instanței, la termenul de judecată stabilit, nu împiedică judecarea cauzei, atât timp cât asistența juridică nu este obligatorie, iar dreptul la apărare al părților a fost asigurat prin acordarea posibilității de a-și prezenta și argumenta cererile, de a-și susține punctele de vedere cu privire la obiectul cauzei și de a administra probele pe care le consideră necesare în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și, ulterior, în procedura cercetării judecătorești.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de reclamantul A. având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/10.06.2014, prin care s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât, în perioada 20.12.2012 - 10.09.2013, reclamantul a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Prigoria, județul Gorj, cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., având nr. de ordine la Oficiul Registrului Comerțului x atribuit la data de 21.12.2012.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform dispozițiilor art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma în vigoare la momentul întocmirii raportului de evaluare contestat, funcția de primar este incompatibilă cu "funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație."

Reclamantul a fost ales ca primar al comunei Prigoria, județul Gorj în mandatul 2012 - 2016, fiind validat pe această funcție prin încheierea nr. 267/21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Cărbunești în dosar nr. x/212.

Potrivit adresei de furnizare informații nr. x/09.05.2014 comunicată de Oficiul Registrului Comerțului, reclamantul are calitatea de asociat unic la S.C. B. S.R.L. și a fost revocat din funcția de administrator la data de 10.09.2013.

Cu privire la acest din urmă aspect, rezultă din adresa de furnizare de informații emisă de Oficiul Registrului Comerțului că prin Rezoluția ORC de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 7918/18.09.2013 a fost admisă cererea de înregistrare nr. x din 10.09.2013 și s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunii referitoare la persoana împuternicită, Actul adițional nr. x/09.09.2013 și depunerea actului constitutiv actualizat.

Din cele ce preced, rezultă că în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 20.12.2012 și până la data de 10.09.2013.

Susținerile reclamantului recurent referitoare la nedeținerea sau neexercitarea calității de administrator în cadrul acestei societăți începând cu data de 28.12.2012 sunt neîntemeiate.

În sprijinul acestor susțineri reclamantul s-a prevalat de înscrisul denumit Hotărârea asociatului unic nr. 7/28.12.2012, hotărâre prin care reclamantul în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L. a hotărât revocarea sa din funcția de administrator și numirea în funcția de administrator la această societate a numitului C..

Este adevărat, așa cum susține reclamantul, că această hotărâre este obligatorie și executorie, însă numai între părțile acestui act. Acest înscris este opozabil altor persoane potrivit art. 278 C. proc. civ., inclusiv inspectorilor pârâtei intimate sau instanței de judecată, de la data certă pe care o are, dobândită prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

Una din modalitățile legale de dobândire a datei certe este prezentarea hotărârii în cauză la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea de mențiuni, din această perspectivă prezentând relevanță în cauză această înregistrare.

Însă, Hotărârea asociatului unic nr. 7/28.12.2012 nu a fost înregistrată în registrul comerțului, motiv pentru care nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

Or, data certă a acestei hotărâri, în lipsa unei înregistrări într-un registru public, a îndeplinirii vreunei formalități legale ori producerii vreunui fapt care să dovedească neîndoielnic anterioritatea înscrisului, este reprezentată, cel mai devreme, de momentul depunerii exemplarului de înscris la dosarul nr. x/10.09.2013 al ORC, acesta fiind solicitat de Directorul ORC prin Rezoluția din data de 12.09.2013 având în vederea referirea la acest înscris făcută în cuprinsul Actului adițional nr. x/09.09.2013 de revocare din calitatea de administrator a reclamantului A. și numirea în această funcție a d-lui C., act adițional cu privire la care s-a solicitat înregistrarea la ORC de către reclamant.

Se poate afirma, așadar, văzând și dispozițiile art. 278 alin. (1), pct. 6) C. proc. civ., că în raport de acest moment, sub aspect probator, a încetat calitatea de administrator al reclamantului, fără relevanță însă, față de perioada în care i s-a reproșat că s-a aflat în incompatibilitate.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar are în vedere și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal referitoare la faptul că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data când s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată prin cererea de demisie.

Această interpretare a fost dată, cu majoritate, de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudența secției devenind unitară în mod constant după data respectivă - 07.11.2013.

Astfel fiind, se reține că starea de incompatibilitate reglementată de Legea nr. 161/2003 se poate considera încetată de la momentul în privința căruia s-a dovedit existența unei manifestări unilaterale de voință în sensul renunțării la calitatea de administrator al unei societăți comerciale, actul care încorporează această manifestare de voință fiind înregistrat la organul competent să ia act de emiterea sa.

Contrar susținerilor reclamantului, o atare dovadă nu s-a făcut în cauză pentru un moment anterior celui reținut în cuprinsul Raportului de evaluare, Hotărârea nr. x din 28.12.2012, depusă la dosarul de recurs, conținând pe verso încheierea de legalizare de copie nr. 132 din 23.02.2017 a notarului public D. neputând fi considerată o modalitate valabilă de dobândire a datei certe.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 421 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.