ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2864/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2864/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 2864/2016

I. Circumstanțele

cauzei

chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, după declinarea de competență dispusă prin sentința

nr. 1610 din 27 iunie 2014 a Tribunalului Gorj, reclamantul A. - Primar al

Comunei Albeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză

să se dispună anularea raportului de evaluare nr.

58614/G/II/11.12.2013 emis de pârâtă, prin care s-a reținut că a

încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003,

întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Albeni,

jud. Gorj, cât și calitatea de reprezentant al comunei Albeni în A.G.A. SC

B. SRL.

2.

Hotărârea curții de apel

Prin sentința

nr. 396 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională

de Integritate, ca neîntemeiată.

recurs

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor

art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant

a criticat hotărârea instanței de fond arătând că soluția

de respingere a acțiunii cuprinde motive contradictorii și se

bazează pe o interpretare rigidă și trunchiată a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, care nu au în vedere situația

de incompatibilitate a reprezentantului Consiliului local în adunările

generale ale societăților de interes intercomunitar.

Instanța

trebuia să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și

să observe că SC B. SRL nu este o societate de interes local, ci este

o societate de interes intercomunitar, iar recurentul este reprezentantul consiliului

local, iar nu al comunei Albeni.

4.

Apărarea intimatei

Prin

întâmpinarea înregistrată la 23.02.2015, intimata A.N.I. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că

soluția a fost pronunțată cu respectarea legii.

Referitor la

critica privind greșita aplicare a normelor de drept material, intimata a

învederat că prima instanță a interpretat în mod corect

prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 51/2006 și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

În raport de

menționatele prevederi legale, a precizat pârâta, SC B. SRL este o

societate comercială de interes local, calitate care nu este

înlăturată de caracterul regional al serviciilor prestate.

De altfel, a

menționat intimata, singura distincție făcută de legiuitor

în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților

comerciale în cele de interes local și cele de interes național,

aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de

incompatibilitate a aleșilor locali.

Or, s-a

arătat în întâmpinare, SC B. SRL, având în vedere obiectul de activitate și

aria de competență în care prestează serviciile, este o

societate de interes local, având ca acționari numai autorități

ale administrației publice locale, ale căror interese sunt

reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.

II. Procedura

de soluționare a recursului

la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit

în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,

republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților

în baza încheierii de ședință din data de 5 februarie 2016, în

conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin

încheierea din data de 12 mai 2016, completul de filtru a constatat, în raport

de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește

condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a

declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493

alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe

fond a recursului.

2.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a

apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că

recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin raportul

de evaluare nr. 58614/G/II/11.12.2013 s-a constatat că, în perioada 28.12.2010

(dată la care a fost împuternicit, prin hotărâre, să reprezinte

Consiliul Local al Comunei Albeni în Adunarea Generală a Acționarilor

SC B. SRL) - 29.09.2013 (data la care s-a luat act, prin hotărâre de

Consiliu, de demisia acestuia din Adunarea Generală a Acționarilor SC

B. SRL), recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților,

prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

161/2003, întrucât a deținut simultan, atât funcția de primar al

comunei Albeni, jud. Gorj, cât și calitatea de reprezentant al acestei

comune în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL.

Din actele

dosarului, rezultă că SC B. SRL a dobândit, conform actului

constitutiv, statutul de operator regional , în interesul dat acestei noțiuni

de dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 51/2006, participarea comunei

Albeni, jud. Gorj la constituirea acestei societăți fiind

aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 40 din 28 octombrie

2010.

De menționat

că, SC B. SRL este constituită în integralitate din capitalul social

al unităților administrative-teritoriale, membre ale Asociației

de Dezvoltare Intercomunitare Valea Gilortului, care a delegat gestiunea

către SC B. SRL pentru activități de precolectare, colectare și

transport deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special.

Regimul

general al autonomiei locale precum și organizarea și funcționarea

administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001,

care prevede la art. 11 că două sau mai multe unități

administrativ-teritoriale au dreptul, în limitele competențelor

autorităților lor de deliberative și executive, de a coopera și

de a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare

intercomunitare, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte

de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a

unor servicii publice.

Legea nr.

51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării,

organizării și funcționării serviciilor comunitare de

utilități publice, definind și noțiunile de „asociație

de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de

utilități publice” și respectiv „operator regional.”

În interesul

legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect,

potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 51/2006, „serviciile de utilități

publice - asociația de dezvoltare intercomunitară definită

potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

având ca obiectiv înființarea, organizarea, reglementarea, finanțarea,

exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a serviciilor de

utilități publice furnizate/prestate pe raza de competență

a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și

realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal

ori regional destinate înființării, modernizării și/sau

dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice

aferente acestor servicii”.

Același

act normativ definește în art. 2 litera g) termenul de „operator

regional”, ca fiind „persoana juridică de drept public sau de drept privat

cu capital public, privat sau mixt, înregistrată în România, într-un stat

membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care asigură nemijlocit

furnizarea/prestarea, în condițiile reglementărilor în vigoare, a

unui serviciu de utilități publice sau a uneia sau mai multor

activități din sfera serviciilor de utilități publice.”

De esența

funcționării operatorului regional este, așadar, gestionarea

prin delegare a serviciului de colectare a deșeurilor, în mod eficient și

la aceeași parametrii calitativi pentru toți membrii asociației,

interesul fiind unul comun, regional, nefragmentabil și mai ales,

nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociației

l-ar putea avea.

Toate aceste

atribuții ale operatorului regional demonstrează pierderea

trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de

interes local, scopul constituirii societății fiind acela de a

facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor

europene în condiții specifice, stabilite de către organismele

europene abilitate dar și gestionarea în comun a serviciilor de

utilități publice pe raza competentă a unităților

administrativ-teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor

proiecte de instituții publice de interes zonal sau regional destinate

modernizării sau dezvoltării sistemelor de utilități

publice aferente acestor servicii.

Așadar, SC

B. SA, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede

interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale

ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității

între un operator subordonat autorității administrației publice

locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații

de dezvoltare intracomunitară.

Astfel, se

constată că au fost aplicate și interpretate eronat prevederile

art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția

de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității

administrativ-teritoriale în adunarea generală a societăților de

interes local, întrucât mandatul primarului ca reprezentant al localității

depășește sfera interesului local și se subordonează

interesului regional.

Fiind de

strictă interpretare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în speță, întrucât nu

prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o

societate comercială de interes regional.

Pentru toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496

alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și,

rejudecând cauza, va admite acțiunea și va anula raportul de evaluare

nr. 58599/G/11 din 11 decembrie 2013 emis de către intimată.

În ceea ce

privește cheltuielile de judecată efectuate în faza recursului de

către recurentul-reclamant A., se reține dovedirea plății

onorariului de avocat prin chitanța nr. 170 din 14 martie 2016 în cuantum de

3.500 lei, cheltuieli care urmează a fi reduse la suma de 1.000 lei, în

aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, suma

de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este

apreciată ca vădit disproporționată în raport cu

activitatea prestată de avocat în această fază procesuală.

În mod evident, această reducere a cheltuielilor de judecată nu

reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat convenit de către

părțile contractului de asistență juridică, ci

reflectă o evaluare a cheltuielilor de judecată solicitate în temeiul

acestui contract, care trebuie să țină cont de proporția

rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat

și munca prestată de către acesta, criteriu expres prevăzut

de art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare,

Înalta Curte va obliga pe intimata-pârâtă Agenția Națională

de Integritate la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de

judecată reduse către recurentul-reclamant A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 396 din 10 noiembrie 2014

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează

sentința atacată și rejudecând:

Admite acțiunea

formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

de Integritate.

Anulează

raportul de evaluare nr. 58614/G/II/11.12.2013 emis de Agenția Națională

de Integritate.

Obligă

intimata-pârâtă la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată, către recurentul A., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C.

proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016.