ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2864/2016

Decizia nr. 2864/2016 I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, după declinarea de competență dispusă prin sentința nr. 1610 din 27 iunie 2014 a Tribunalului Gorj, reclamantul A. - Primar al Comunei Albeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea raportului de evaluare nr. 58614/G/II/11.12.2013 emis de pârâtă, prin care s-a reținut că a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Albeni, jud. Gorj, cât și calitatea de reprezentant al comunei Albeni în A.G.A.

SC B. SRL. 2. Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 396 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul-reclamant a criticat hotărârea instanței de fond arătând că soluția de respingere a acțiunii cuprinde motive contradictorii și se bazează pe o interpretare rigidă și trunchiată a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, care nu au în vedere situația de incompatibilitate a reprezentantului Consiliului local în adunările generale ale societăților de interes intercomunitar.

Instanța trebuia să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și să observe că SC B. SRL nu este o societate de interes local, ci este o societate de interes intercomunitar, iar recurentul este reprezentantul consiliului local, iar nu al comunei Albeni. 4. Apărarea intimatei Prin întâmpinarea înregistrată la 23.02.2015, intimata A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că soluția a fost pronunțată cu respectarea legii. Referitor la critica privind greșita aplicare a normelor de drept material, intimata a învederat că prima instanță a interpretat în mod corect prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/2006 și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

În raport de menționatele prevederi legale, a precizat pârâta, SC B. SRL este o societate comercială de interes local, calitate care nu este înlăturată de caracterul regional al serviciilor prestate. De altfel, a menționat intimata, singura distincție făcută de legiuitor în Legea nr. 161/2003 este împărțirea societăților comerciale în cele de interes local și cele de interes național, aceasta fiind singura clasificare relevantă în stabilirea stării de incompatibilitate a aleșilor locali. Or, s-a arătat în întâmpinare, SC B. SRL, având în vedere obiectul de activitate și aria de competență în care prestează serviciile, este o societate de interes local, având ca acționari numai autorități ale administrației publice locale, ale căror interese sunt reprezentate de persoane mandatate prin hotărâri ale consiliilor locale.

II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 12 mai 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc.

civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin raportul de evaluare nr. 58614/G/II/11.12.2013 s-a constatat că, în perioada 28.12.2010 (dată la care a fost împuternicit, prin hotărâre, să reprezinte Consiliul Local al Comunei Albeni în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL) - 29.09.2013 (data la care s-a luat act, prin hotărâre de Consiliu, de demisia acestuia din Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL), recurentul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut simultan, atât funcția de primar al comunei Albeni, jud. Gorj, cât și calitatea de reprezentant al acestei comune în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL.

Din actele dosarului, rezultă că SC B. SRL a dobândit, conform actului constitutiv, statutul de operator regional , în interesul dat acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 51/2006, participarea comunei Albeni, jud. Gorj la constituirea acestei societăți fiind aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 40 din 28 octombrie 2010. De menționat că, SC B. SRL este constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrative-teritoriale, membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitare Valea Gilortului, care a delegat gestiunea către SC B. SRL pentru activități de precolectare, colectare și transport deșeuri menajere, cu excepția celor cu regim special.

Regimul general al autonomiei locale precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate de Legea nr. 215/2001, care prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul, în limitele competențelor autorităților lor de deliberative și executive, de a coopera și de a se asocia în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitare, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice, definind și noțiunile de „asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice” și respectiv „operator regional.” În interesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiect, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 51/2006, „serviciile de utilități publice - asociația de dezvoltare intercomunitară definită potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având ca obiectiv înființarea, organizarea, reglementarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice furnizate/prestate pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice aferente acestor servicii”.

Același act normativ definește în art. 2 litera g) termenul de „operator regional”, ca fiind „persoana juridică de drept public sau de drept privat cu capital public, privat sau mixt, înregistrată în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care asigură nemijlocit furnizarea/prestarea, în condițiile reglementărilor în vigoare, a unui serviciu de utilități publice sau a uneia sau mai multor activități din sfera serviciilor de utilități publice.” De esența funcționării operatorului regional este, așadar, gestionarea prin delegare a serviciului de colectare a deșeurilor, în mod eficient și la aceeași parametrii calitativi pentru toți membrii asociației, interesul fiind unul comun, regional, nefragmentabil și mai ales, nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociației l-ar putea avea.

Toate aceste atribuții ale operatorului regional demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local, scopul constituirii societății fiind acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice, stabilite de către organismele europene abilitate dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza competentă a unităților administrativ-teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor proiecte de instituții publice de interes zonal sau regional destinate modernizării sau dezvoltării sistemelor de utilități publice aferente acestor servicii.

Așadar, SC B. SA, ca operator regional activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitatea de acționar, neputându-se pune semnul egalității între un operator subordonat autorității administrației publice locale și operatorii regionali, aflați sub coordonarea unei asociații de dezvoltare intracomunitară. Astfel, se constată că au fost aplicate și interpretate eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a societăților de interes local, întrucât mandatul primarului ca reprezentant al localității depășește sfera interesului local și se subordonează interesului regional.

Fiind de strictă interpretare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt incidente în speță, întrucât nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va anula raportul de evaluare nr. 58599/G/11 din 11 decembrie 2013 emis de către intimată. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în faza recursului de către recurentul-reclamant A., se reține dovedirea plății onorariului de avocat prin chitanța nr. 170 din 14 martie 2016 în cuantum de 3.500 lei, cheltuieli care urmează a fi reduse la suma de 1.000 lei, în aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc.

civ. Astfel, suma de bani solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată este apreciată ca vădit disproporționată în raport cu activitatea prestată de avocat în această fază procesuală. În mod evident, această reducere a cheltuielilor de judecată nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat convenit de către părțile contractului de asistență juridică, ci reflectă o evaluare a cheltuielilor de judecată solicitate în temeiul acestui contract, care trebuie să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat și munca prestată de către acesta, criteriu expres prevăzut de art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, Înalta Curte va obliga pe intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată reduse către recurentul-reclamant A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 396 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și rejudecând: Admite acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate. Anulează raportul de evaluare nr. 58614/G/II/11.12.2013 emis de Agenția Națională de Integritate. Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către recurentul A., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016.