ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1910/2015

Decizia nr. 1910/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3490 din 12 noiembrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 12508/G/II/19 martie 2013 emis de pârâtă.

1.2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

1.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

2.1. Recursul este nefondat potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

2.2. În primul motiv de recurs, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ. recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, susțineri care sunt însă nefondate.

Din analiza conținutului considerentelor hotărârii, instanța de recurs a constatat că judecătorul fondului s-a conformat prevederilor art. 425 alin. (1) din Noul C. proc. civ., soluția adoptată fiind motivată în mod corespunzător, concluzie confirmată și de faptul că, însuși recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, a formulat critici asupra fondului cauzei/ soluției adoptate.

Astfel, recurentul a susținut că instanța de fond a ignorat motivele de nulitate absolută a raportului de evaluare, în ceea ce privește solicitarea de către ANI a datelor sale de identificare și informarea sa cu privire la declanșarea procedurii de verificare a stării de incompatibilitate, susțineri care sunt însă nefondate.

Potrivit Înscrisului nr. 47801/G/II/ 24 octombrie 2012 și a confirmării de primire (dosarul Curții de apel), rezultă că recurentul-reclamant, la data de 26 octombrie 2012, a fost informat că, urmare a sesizării din oficiu a ANI, s-a declanșat procedura de verificare a respectării regimului juridic al incompatibilităților în legătură cu exercitarea funcției publice pe care o deținea, fiindu-i solicitat un punct de vedere, în condițiile legii, ceea ce nu a făcut.

2.3. În cadrul motivului de recurs prevăzut la pct. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond, ca și autoritatea intimată, a reținut în mod greșit că ar fi avut calitatea de comerciant în perioada exercitării funcției de viceprimar, precum și că ar fi obținut venituri din activități comerciale, susțineri care sunt nefondate.

Astfel, în cauză, este necontestat că prin HCL Buzoiești nr. 2 din 27 iunie 2012, recurentul-reclamant a fost ales în funcția de viceprimar al UAT comuna Buzoiești pentru mandatul 2012 - 2016.

De asemenea, este necontestat că, începând cu data de 26 noiembrie 2008, potrivit datelor comunicate de ONRC, deține o "Întreprindere individuală", unde are calitatea de asociat-comerciant, persoană fizică, inclusiv la data întocmirii raportului de evaluare.

Totodată, așa cum rezultă din adresa din 16 noiembrie 2012 emisă de AFP Costești, ca urmare a activităților desfășurate în cadrul Întreprinderii individuale, recurentul a obținut venituri anuale, inclusiv în cursul anului 2012, în cuantum de 30.000 lei.

Oricum, Înalta Curte observă și menționează că prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a reglementat și a instituit funcțiile publice enumerate, între care și aceea de viceprimar, o stare de incompatibilitate cu "calitatea de comerciant persoană fizică", iar nu cu "activitatea de comerciant persoană fizică".

Astfel, potrivit prevederilor art. 86 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, "funcția de primar și viceprimar [...] este incompatibilă cu lit. g) - calitatea de comerciant persoană fizică".

Rezultă astfel că, instanța de fond a înlăturat în mod legal și temeinic susținerile recurentului-reclamant, potrivit cărora nu s-ar fi aflat în starea de incompatibilitate prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. g)) din Legea nr. 161/2003 și că nu ar fi avut calitatea de comerciant în sensul acestei legi, neobținând venituri în calitate de comerciant, susțineri infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond.

2.4. În cadrul ultimului motiv de recurs, prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 din Noul C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea este nelegală întrucât/deoarece instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

În concret, recurentul a susținut că instanța a respins cu exces de putere proba cu martori solicitată în cauză.

Într-adevăr, prin acțiunea formulată și în cadrul dezbaterilor din ședința de la data de 10 septembrie 2013, reclamantul a solicitat proba cu doi martori pentru a dovedi că nu a exercitat o activitate producătoare de venituri.

Instanța de fond a respins proba solicitată, reținând în mod judicios, așa cum s-a consemnat în Încheierea din data de 10 septembrie 2013, că aspectele pe care reclamantul urmărea să le probeze, au fost dovedite/pot fi dovedite cu înscrisuri, respectiv evidențele "Întreprinderii Individuale".

Or, așa cum s-a arătat deja mai sus, din adresa din 16 noiembrie 2012 emisă de AFP Costești, ca urmare a activităților desfășurate în cadrul "Întreprinderii Individuale" înregistrate la ORC, recurentul a obținut venituri bănești: 2008 - 2000 lei; 2009 - 47.556 lei; 2010 - 3.987 lei; 2011 - 69.226 lei și 2012 - 30.000 lei, ceea ce nu putea fi infirmat în mod legal prin declarațiile unor martori.

De altfel, așa cum s-a arătat la pct. 2.3. al acestor considerente, faptul pretins a fi probat nu putea avea semnificația juridică avută în vedere de recurent, din moment ce legiuitorul a instituit/reglementat starea de incompatibilitate între funcția publică deținută, aceea de viceprimar și simpla "calitate de comerciant persoană fizică", dobândită în condițiile legii, prin înregistrarea la ORC, care în cauză a fost probată și necontestată.

În concluzie, cum motivele de recurs/criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, recursul va fi respins, soluția instanței de fond și actul administrativ atacat fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței Sentinței nr. 3490 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de CL