ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2579/2015

Decizia

nr. 2579/2015

Asupra cauzei de fața, reține

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2012 la data de 05 aprilie 2012,

reclamantul Sindicatul A., în numele și pentru membrul său B. a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Afacerilor interne, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal anularea hotărârii Comisiei

de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, anularea deciziei de revizuire a pensiei, contestate, emisă de Ministerul

Administrației și Internelor; menținerea deciziei de stabilire a cuantumului

pensiei, așa cum este menționată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie emisă în

temeiul Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977

(după caz), plătită în luna decembrie 2010"; obligarea pârâtei la plata

diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a

Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 (după caz), plătită în luna

decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010

O.U.G. nr. 1/2011, de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei

inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație

aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii - decizia

privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004,

a Decretului nr. 214/1997, plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită

conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 și O.U.G, nr. 1/2011, dobândă

calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.

În subsidiar, a contestat cuantumul

pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a

dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresată

Comisiei de contestații din cadrul Serviciului.

Prin sentința civilă nr. 11022 din data

de 21 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012,Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasiva invocate de pârâtul Ministerul Afacerilor

Interne și de către Ministerul Afacerilor Interne - Casa Sectoriala de

Pensii; a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecata invocată

de Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Administrației și Internelor;

a respins cererea modificata și precizata de reclamantul B., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generala

Financiara, Comisia de Contestații Pensii a Ministerului afacerilor Interne si

Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat

cerere de recurs reclamantul B., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii, administrarea probei cu expertiză și admiterea acțiunii, invocând

următoarele critici la adresa sentinței atacate:

Prin Decizia civilă nr. 1374 din 04

mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul formulat de

recurentul-reclamant B. împotriva sentinței civile nr. 11022 din data de 21

noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012, ca nefondat.

La data de 08 iunie 2015, pe rolul

Curții de Apel București, a fost înregistrată sub nr. x/2/2015, cererea de

revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 11022 din

data de 21 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012, cât și

împotriva Deciziei civile nr. 1374 din data de 07 mai 2015 pronunțate de Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012 (număr în format vechi x/2015).

În motivarea cererii, revizuentul a

solicitat anularea, în tot, a sentinței civile nr. 11022 din 21 noiembrie 2014

pronunțată de Tribunalul București, motivat de faptul că aceasta este

contradictorie Deciziei civile nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, arătând că există triplă identitate de cauză, obiect și de părți.

A susținut că cele două hotărâri

pronunțate în cadrul aceluiași litigiu și conțin dispoziții potrivnice.

În drept, revizuentul și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1653 din 22

iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus disjungerea cererii de

revizuire formulată de revizuentul B., având ca obiect sentința civilă nr.

11022 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIll-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompeienței

materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de același revizuent împotriva Deciziei civile nr. 1374 din 07 mai 2015,

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită prin declinare, ia termenul

din 15 noiembrie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisihilității revizuirii, asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o

va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la

faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție legală fixează

limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire

indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea unei hotărâri, rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de instanțe deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; totodată, se constată

că art. 322 pct. 7 alin. (2) prevede că - aceste dispoziții se aplică și în

cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, în cazul

în care una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea

de revizuire se va judeca de această instanță.

Rezultă deci că, pentru admisibilitatea

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice

pentru existența lucrului judecat. Astfel, rațiunea reglementării revizuirii

prevăzute de dispozițiile art- 322 pct. 7 din C. proc. civ. se găsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, cauză și părți, în atare situații executarea hotărârilor fiind

imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența

hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea

ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Prin urmare, prin hotărâri potrivnice,

se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin

hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat

rezultată din hotărârea din primul dosar. Scopul reglementării este rezolvarea

situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze, cu

neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul aceluiași proces, se ajunge

la pronunțarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

În cadrul aceluiași proces, însă, nu

se poate ajunge ia hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite raze

procesuale sau cicluri procesuale, soluțiile sunt diferite de cele anterioare,

în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. Astfel, textul invocat de

revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost

soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost

pronunțate în cadrul aceluiași proces, în soluționarea căilor de atac

exercitate.

În cauza de față, Înalta Curte reține

că revizuentul a invocat existența contrarietății între două hotărâri

judecătorești pronunțate în același ciciu proeesuai, dar în faze procesuale

diferite, respectiv sentința civilă nr. 11022 din data de 21 noiembrie 2014,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012, în soluționarea, în primă instanță,

a cererii de chemare în judecată, și Decizia civilă nr. 1374 din 07 mai 2015 a

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări, prin care a fost soluționat recursul exercitat împotriva

sentinței civile 11022 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr.

x/3/2012.

Așadar, cele două hotărâri

judecătorești care se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în

soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată, formulată de reclamantul B..

Pentru argumentele mai sus expuse,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuientul B. împotriva Deciziei nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de B. împotriva Deciziei nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

18 noiembrie 2015.