ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2579/2015

Decizia nr. 2579/2015 Asupra cauzei de fața, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2012 la data de 05 aprilie 2012, reclamantul Sindicatul A., în numele și pentru membrul său B. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor interne, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal anularea hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, anularea deciziei de revizuire a pensiei, contestate, emisă de Ministerul Administrației și Internelor; menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, așa cum este menționată în Tabelul nr. 1 la rubrica „Decizie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010"; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, H.G.

nr. 735/2010 O.U.G. nr. 1/2011, de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii - decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1997, plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 și O.U.G, nr. 1/2011, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale. În subsidiar, a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresată Comisiei de contestații din cadrul Serviciului.

Prin sentința civilă nr. 11022 din data de 21 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012,Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasiva invocate de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și de către Ministerul Afacerilor Interne - Casa Sectoriala de Pensii; a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecata invocată de Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Administrației și Internelor; a respins cererea modificata și precizata de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generala Financiara, Comisia de Contestații Pensii a Ministerului afacerilor Interne si Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, administrarea probei cu expertiză și admiterea acțiunii, invocând următoarele critici la adresa sentinței atacate: Prin Decizia civilă nr. 1374 din 04 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul formulat de recurentul-reclamant B. împotriva sentinței civile nr. 11022 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012, ca nefondat.

La data de 08 iunie 2015, pe rolul Curții de Apel București, a fost înregistrată sub nr. x/2/2015, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 11022 din data de 21 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012, cât și împotriva Deciziei civile nr. 1374 din data de 07 mai 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012 (număr în format vechi x/2015).

În motivarea cererii, revizuentul a solicitat anularea, în tot, a sentinței civile nr. 11022 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, motivat de faptul că aceasta este contradictorie Deciziei civile nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, arătând că există triplă identitate de cauză, obiect și de părți. A susținut că cele două hotărâri pronunțate în cadrul aceluiași litigiu și conțin dispoziții potrivnice. În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1653 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus disjungerea cererii de revizuire formulată de revizuentul B., având ca obiect sentința civilă nr. 11022 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompeienței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de același revizuent împotriva Deciziei civile nr. 1374 din 07 mai 2015, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Învestită prin declinare, ia termenul din 15 noiembrie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisihilității revizuirii, asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază". Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri, rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de instanțe deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; totodată, se constată că art. 322 pct. 7 alin. (2) prevede că - aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, în cazul în care una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță. Rezultă deci că, pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Astfel, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art- 322 pct. 7 din C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și părți, în atare situații executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Prin urmare, prin hotărâri potrivnice, se înțeleg acele hotărâri care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea celui de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea din primul dosar. Scopul reglementării este rezolvarea situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze, cu neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul aceluiași proces, se ajunge la pronunțarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge ia hotărâri potrivnice întrucât, chiar dacă, în diferite raze procesuale sau cicluri procesuale, soluțiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Astfel, textul invocat de revizuent nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, în soluționarea căilor de atac exercitate.

În cauza de față, Înalta Curte reține că revizuentul a invocat existența contrarietății între două hotărâri judecătorești pronunțate în același ciciu proeesuai, dar în faze procesuale diferite, respectiv sentința civilă nr. 11022 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012, în soluționarea, în primă instanță, a cererii de chemare în judecată, și Decizia civilă nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări, prin care a fost soluționat recursul exercitat împotriva sentinței civile 11022 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012.

Așadar, cele două hotărâri judecătorești care se pretind a fi contradictorii au fost pronunțate în soluționarea aceleiași cereri de chemare în judecată, formulată de reclamantul B.. Pentru argumentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul B. împotriva Deciziei nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 1374 din 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.