ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 28

martie 2011 pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, sub nr. 4437/62/2011,

contestatorul N.I. a chemat în judecată pe intimatul Ministerul Administrației

și Internelor, solicitând instanței să dispună anularea Hotărârii Comisiei de

soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 712908/2011; anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27

decembrie 2010, emise de pârât în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea

deciziei de stabilire a cuantumului pensiei din 16 iunie 2009, emisă în temeiul

Legii nr. 179/2004; obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de

serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 și pensia recalculată conform

Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010, de la data de 1 ianuarie 2011 și până

la repunerea în plată a pensiei inițiale; obligarea intimatului la plata

dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două

decizii - decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.

179/2004 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010,

dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale, cu

cheltuieli de judecată.

În subsidiar,

contestă cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării, ca urmare a aplicării

greșite a dispozițiilor legale, arătând că decizia contestată a fost emisă cu

încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituția României,

art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 17 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În motivarea cererii

formulate, contestatorul a invocat excepția nulității absolute a deciziei de

recalculare a pensiei, motivat de faptul că a fost emisă de o persoană

necompetentă, în speță Ministerul Administrație și Internelor, deși competența

aparținea Casei Sectoriale de Pensii, potrivit art. 193, 132, 105 - 107 din

Legea nr. 263/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 1074/M din 30 iunie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și în baza

dispozițiilor art. 156 Teza a II-a din Legea nr. 19/2000 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța, raportat la norma legală precitată, a apreciat că

deși, în principiu competența teritorială este relativă, în speță sunt

incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în

cadrul căreia, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcând distincție

între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și

cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind

în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

pârâtul. În consecință, având în vedere că intimatul Ministerul Administrației

și Internelor are sediul în municipiul București, Tribunalul Brașov a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

II. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, la data de 24 august 2011, sub nr. 57185/3/2011 și

a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 2134 din 5 martie 2013, în sensul

admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București,

invocată din oficiu, declinării competenței în favoarea Tribunalului Brașov,

constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a reținut următoarele:

Art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la

28 martie 2011, data sesizării Tribunalului Brașov, reglementează din punct de

vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în a

cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantul. Totodată,

potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din

momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței

instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Alin. (2) al

articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ.

constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în

materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind

dispoziții potrivnice.

Având în vedere

dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat competența în

favoarea Tribunalului Brașov, reținând că, deși decizia contestată a fost emisă

în baza Legii nr. 119/2010, care la art. 7 alin. (1) face trimitere la

procedura prevăzută de art. 156 din Legea nr. 19/2000 care stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul

pârâtului, în speță, având în vedere că cererea a fost depusă la 28 martie

2011, sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de

procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă,

Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a

modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000,

pe care a abrogat-o expres.

În raport de

dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul

negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării

regulatorului de competență.

III. Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Brașov, secția

civilă, pentru următoarele considerente:

Decizia de

recalculare pensie nr. 153656 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27

decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată

la instanța de la domiciliul contestatorului pensionar la data de 28 martie

2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a

Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

La data de 1 ianuarie

2011 Legea nr. 19/2000 a fost abrogată conform art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: " (1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

Prin urmare, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul

reclamantului.

Art. 7 din Legea nr.

119/2010 dispune că: "procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Având în vedere că,

decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, în

baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la

instanța de la domiciliul contestatorului, ulterior intrării în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în

care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată,

dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul

pârâtului.

Conform art. 725 C.

proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr.

10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură

referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr.

19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege

(Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010),

care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică

legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ.

prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții

abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti

făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Deși Legea nr.

119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind

norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie,

în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege

specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie

interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege

care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel fiind, Înalta

Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre

contestatorul D.J., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și

Internelor, având ca obiect contestație decizie de pensionare, în favoarea

Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 mai 2013.

Procesat de GGC - AS