ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2015

HOTĂRÂRE

22.04.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1104/2015

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București sub nr. x/3/2014, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele următorilor membri de sindicat: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. - O. (urmaș) au solicitat în contradictoriu cu parații: Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei nr. 95563 din 01 octombrie 2013 pentru punerea în plată a drepturilor de pensie conform Legii nr. 241/2013, a reclamanților, anularea deciziilor pentru punerea în plată a drepturilor de pensie - așa cum sunt menționați expres în petitul acțiunii - și emiterea unor noi decizii de pensie pe numele acestora care să aibă în vedere aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1019/2010 care modifică H.G. nr. 1294/2001 și Ordinului Ministrului Apărării Naționale nr. M.S. 132/2010 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Normele metodologice privind încadrarea în condiții, deosebite, speciale și alte condiții, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. Ml 16/2012, cu obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale la plata diferenței dintre pensia emisă la 01 octombrie 2013, plătită în prezent și noua pensie ce va fi emisă, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a noii pensii; recunoașterea dreptului pretins urmare a deciziilor emise în baza Legii nr. 241/2013 respectiv acordarea sumelor reținute in baza deciziilor de revizuire; obligarea intimatelor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reținute menționate mai sus, la care să se adauge dobânda legală și indicele de inflație aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plății efective a acestora; indexarea cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimilor decizii emise în baza Legii nr. 241/2013, începând cu anul 2013, în funcție de inflație și de creșterea salariului real.

Prin sentința civilă nr. 10394 din 06 noiembrie 2014, Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția competenței teritoriale exclusive a instanței și a declinat în favoarea Tribunalului lași competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P., reținându-se în considerente, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, iar domiciliul reclamantului este în raza teritorială a Tribunalului lași, ceea ce atrage competența acestei instanțe.

La Tribunalul lași s-a format Dosarul nr. x/99/2015.

Prin sentința civilă nr. 432 din 16 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul lași, secția I civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru soluționarea conflictului de competență la instanța supremă.

Instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale raportat la disp. art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 și art. 154 din Legea nr. 263/2010.

S-a reținut, în esență, că art. 154 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, și cum cererea este formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrilor de sindicat, este de competența Tribunalului București întrucât organizația sindicală are sediul în Municipiul București.

Analizând conflictul de competență ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 136 din noul C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența Tribunalului București în soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:

În condițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii proprii sau aleși [alin. (1)]. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată [alin. (2)].

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010 „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. a fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, trebuie reaminitit că prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective și, aplicând principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, s-a concluzionat că organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atâta timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul sindicatului.

Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației de sindicat.

în consecință, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, fost art. 284 alin. (2), se va ține seama de sediul sindicatului reclamant.

Cum prezenta cerere este formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrilor de sindicat - a reclamantului din prezenta cauză - a cărui sediul se află în București, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa fiind, în raport de art. 135 din noul C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIll-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.