Decizia nr. 2531/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Comuna Frumușica, Județul Botoșani a chemat în judecată pârâtul Ministerul Economiei prin Departamentul pentru Energie în calitate de Organism Intermediar pentru Energie, în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: constatarea conflictului de interese conform prevederilor art. 34 din Regulamentul CE, Euratom) nr. 2342/2002: constatarea dreptului comunei Frumușica de a actualiza Studiul de fezabilitate respectiv Devizul general al proiectului "Valorificarea resurselor regenerabile pentru producerea energiei verzi, construirea unei capacități de producere a energiei electrice prin valorificarea resurselor solare în comuna Frumușica", jud. Botoșani, având în vedere faptul ca Cererea de finanțare care cuprinde inclusiv Studiul de fezabilitate, a fost depusa cu aproximativ 3 ani și jumătate în urma, față de data semnării contractului de finanțare; constatarea dreptului de a face modificări în cadrul Devizului general al proiectului, conform H.G. nr. 28/2008, și art. 3 alin. (5) din Contractul de finanțare 49 RES/Ol. 10.2013; constatarea nerespectării de către monitorii 0. I.E a obligațiilor de prevenire, îndrumare, și control rezultate din Ordinul 2580/28.11.2012, din clauzele contractuale și din anexele la contractul de finanțare 49 RES; constatarea nulității notificării nr. x/11.08.2014 de punere în întârziere a implementării proiectului; constatarea nulității notificării nr. x/07.01.2015 de încetare a contractului de finanțare nr. x/01.10.2013 emise de Departamentul pentru energie, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie, în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" înregistrat la O.I.E sub nr 230132/07.01.2015 și intrat la comuna Frumușica sub nr. x/14.01.2015; constatarea abuzului O.I.E în ceea ce privește neacordarea unor drepturi prevăzute de normele naționale (O.G. nr. 28/2008, Ordinul 863/din 02/07/2008, Ordin 758/342/2014) și de contractul de finanțare 49 RES; constatarea netemeiniciei motivelor de refuz de către O.I.E exprimate în adresa x/25.02.2015, a solicitărilor de modificare a contractului de finanțare exprimate prin notificările și rapoartelor de progres trimise la O.I.E în perioada de implementare a proiectului; despăgubirea comunei Frumușica cu suma de 586348,95 RON reprezentând daune interese pentru nerespectarea drepturilor prevăzute de normele naționale și de Contractul de finanțare 49 RES.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1493 din 5 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția tardivității. Au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere având ca obiect: constatarea conflictului de interese conform art. 34 din Regulamentul C.E. nr. 2342/2002; constatarea dreptului comunei Frumușica de a actualiza studiul de fezabilitate, respectiv devizul general al proiectului; constatarea dreptului de a face modificări în cadrul devizului general al proiectului; constatarea nerespectării de către monitorii O.I.E. a obligațiilor de prevenire, îndrumare și control; constatarea abuzului O.I.E. în ceea ce privește neacordarea unor drepturi prevăzute de normele naționale; constatarea netemeiniciei motivelor de refuz al O.I.E., exprimate în adresa nr. x/25.02.2015, cu privire la solicitările reclamantei de modificare a contractului de finanțare. A fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Publică Locală Comuna Frumușica, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 1493 din 5 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Autoritatea Publică Locală Comuna Frumușica solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate și, în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost aceasta formulată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 13 octombrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Energiei a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea recursului și constatarea decăderii recurentei din dreptul de a formula cale de atac. În subsidiar, s-a invocat excepția nulității recursului, apreciind că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele impuse de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. Prin răspunsul la întâmpinare recurenta - reclamantă Autoritatea Publică Locală Comuna Frumușica a susținut, în ceea ce privește excepția tardivității, că plicul conținând sentința a fost primit la data de 22 august 2016, iar recursul a fost declarat în termenul legal de 15 zile, respectiv la data de 06.09.2016.

Procedura de soluționare a recursului Prin Rezoluția din 23 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, din perspectiva nerespectării termenului de declarare a căii de atac, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 1493 din 5 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost comunicată reclamantei la data de 19 august 2016 ora 13:10, dovada de înmânare fiind semnată de persoana însărcinată cu primirea corespondenței și aplicată ștampila instituției . Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment și s-a împlinit la data de 5.09.2016, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul de curierat rapid, la data de 6 septembrie 2016, conform dovezii de expediere atașată plicului, aflată la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 septembrie 2016. Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 6 septembrie 2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 5 septembrie 2016. În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că hotărârea i-a parvenit la data de 22 august 2016, aceasta nu este confirmată de niciun înscris din dosar, iar procesul-verbal de înmânare a comunicării întocmit de agentul poștal face dovada, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (5) din C. proc. civ. până la înscrierea în fals cu privire la data comunicării, ca fapt constatat personal de cel care l-a încheiat. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,