ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1709/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

La 28.06.2022, reclamantul a depus o cerere precizatoare, solicitând luarea în considerare a condițiilor deosebite de muncă în care a lucrat efectiv timp de 23 ani, 1 lună și 25 zile în grupa a II-a de muncă și a perioadei de ucenicie la locul de muncă, conform contractului nr. x/15.09.1970; valorificarea sporurilor realizate în întreaga activitate și anularea tuturor deciziilor false emisă de pârâtă; obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 20.000 RON.

La 09.07.2022, reclamantul a depus cerere modificatoare, învederând că înțelege să se judece și cu Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Prin sentința civilă nr. 6729 din 28.10.2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Casa Națională de Pensii Publice ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, a anulat decizia de pensie nr. 212845/10.05.2022 și a obligat intimata să emită o decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului și cu valorificarea veniturilor suplimentare constând în "acord global, prime, ore suplimentare, program prelungit și compensații" atestate de adeverința nr. x/04.02.2022 emisă de B. S.A., începând cu 01.05.2022; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 5234/2023 din 24.10.2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a înlăturat de la valorificare veniturile suplimentare constând în "acord global, prime, ore suplimentare, program prelungit și compensații" atestate anterior datei de 01.01.1991 de adeverința nr. x/04.02.2022 emisă de C. S.A.; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În susținerea căii extraordinare de atac, contestatorul a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de instanța de fond, precizând totodată faptul că pârâta, prin decizia nr. 212845/14.06.2001, i-a încălcat dreptul de pensie, întrucât nu a ținut cont la întocmirea dosarului de pensie pentru invaliditate de muncă gradul II de încadrarea corectă în grupele de muncă și nu a solicitat angajatorilor eliberarea adeverinței privind încadrarea în grupa superioară de muncă conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 și ale Ordinului nr. 125/1990 în termenul legal de 30 de zile.

Contestatorul a afirmat că angajatorii săi, respectiv D. și C., au emis adeverințe de muncă neconforme și documente care nu reflectă toate sporurile lunare realizate, ducând la calcularea incorectă a pensiei, fiind astfel discriminat.

Potrivit autorului căii de atac, deciziile Curții de Apel București și Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt abuzive și discriminatorii, având în vedere că pârâta Casa de Pensii a Municipiului București nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu și-a susținut cererea de apel prin înscrisuri doveditoare.

Prin contestația în anulare s-a mai solicitat recunoașterea experienței de muncă din perioada de ucenicie, conform legislației aplicabile la momentul respectiv, inclusiv perioada de practică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 30 mai 2024 sub nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată în ședință publică la 8 octombrie 2024, cu citarea părților.

Prin întâmpinarea înregistrată la 02.09.2024, intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Contestatorul a depus la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri, prin care a solicitat, în esență, anularea deciziei atacate ca fiind nelegală și neconstituțională, precum și respingerea apărărilor formulate de intimată pe calea întâmpinării.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 508 alin. (1) și art. 494 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se solicită instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Motivele contestației în anulare au caracter limitativ și de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare poate fi exercitată în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestația în anulare reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel [art. 503 alin. (3) din C. proc. civ..] a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatorul s-a declarat nemulțumit generic de hotărârea atacată și de modul în care instanțele anterioare au dezlegat litigiul, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. anterior prezentate, susținând că decizia de pensie a fost calculată greșit, nefiindu-i recunoscute corect perioadele de muncă și sporurile aferente, prin urmare vizând aspecte ale fondului cauzei și nu soluția de respingere ca inadmisibil a recursului prin decizia atacată.

În consecință, niciunul dintre argumentele invocate nu ar putea fi încadrat în cazurile de contestație în anulare reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

Obiectul contestației în anulare, hotărârea dată în recurs, precum și motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalității căilor de atac.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1058 din 16 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 508 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1058 din 16 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.