ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2234/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2234/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 29.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 212845/07.06.2021, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la recalcularea pensiei pentru limita de vârstă, începând cu 16.11.2020, cu luarea în considerare a perioadelor în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă, respectiv 18.05.2001-16.11.2020, omise de foștii angajatori, și restituirea tuturor diferențelor de pensie; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.
În drept, a invocat art. 15 alin. (1) din Anexa 1 la O.U.G. nr. 59/2011.
La 15.07.2021 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, solicitând anularea deciziei nr. 212845/07.06.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, obligarea pârâtei la restituirea tuturor diferențelor de pensie pentru invaliditate de muncă pentru perioada 14.06.2001-16.11.2020, precum și a sumei de 20.000 de RON, cu titlu de daune morale, la care se adaugă dobânda legală și penalități.
Prin sentința civilă nr. 6531/04.102021, Tribunalul București, secția a-VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 2252/06.04.2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
În motivare, a susținut că pârâta nu a luat în considerare perioadele în care a desfășurat activități în locuri încadrate în grupa II de muncă și că fostul angajator B. S.A. a refuzat să îi elibereze o copie a contractului de muncă nr. x/15.09.1970 și a adeverințelor de venituri aferente perioadei în care a lucrat efectiv.
A mai relevat că pârâta a refuzat să recalculeze pensia prin valorificarea perioadelor în care a desfășurat activități în grupa a II-a de muncă și să restituie diferența de pensie rezultată.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 482 alin. (2) și art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
În cauză, reclamantul a învestit Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu o cerere în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".
Întrucât recursul are ca obiect o decizie pronunțată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunțare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficiență dispozițiilor legale menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2252/06.04.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2022.