ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 1 martie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat anularea deciziei nr. 213430/26.06.2019, obligarea pârâtei să valorifice veniturile menționate în adeverința nr. x/01.06.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. și a veniturilor brute prevăzute în carnetul de muncă, reprezentând acord global, prime, spor vechime, precum și plata diferențelor rezultate în urma recalculării.

Prin sentința civilă nr. 3611 din 19 mai 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat apel, prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea veniturilor atestate de adeverința depusă la dosarul de pensie.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale deciziei nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3611 din 19 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

In combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii a Municipiului București a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la 6 iulie 2022, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3611 din 19 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii a Municipiului București

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu privind asigurări sociale.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 213430/26.06.2019, obligarea pârâtei să valorifice veniturile menționate în adeverința nr. x/01.06.2010 emisă de S.C. B. S.R.L. și a veniturilor brute prevăzute în carnetul de muncă, reprezentând acord global, prime, spor vechime, precum și plata diferențelor rezultate în urma recalculării.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

In accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită și ca urmare a admiterii excepției se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2115/2022 din 31 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2022.