ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2539/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub numărul x/2018 și ulterior completată, respectiv precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII SECTORIALA A S.R.I. și B., a solicitat obligarea acestora la recunoașterea la calculul dreptului său de pensie a unei vechimi de 44 de ani și 11 luni, la recalcularea dreptului său de pensie cu valorificarea unui spor de 20%, conform art. 3 din Legea nr. 223/2015, la stoparea executărilor din pensie, la obligarea pârâtului B. la plata a 1.000.000 RON daune morale.

Prin sentința civilă nr. 7890 din 30 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă cererea formulată de către reclamant, în contradictoriu cu parata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A S.R.I., referitoare la recunoașterea la calculul dreptului de pensie a unei vechimi de 44 de ani și 11 luni și a unui spor de 20%, pentru existența autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 486 din 18 ianuarie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București, definitivă prin decizia civilă nr. 5086 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București; a fost admisă excepția autorității de lucru judecat provizorie și respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A S.R.I., referitoare la stoparea executărilor din pensie, pentru existența autorității provizorii de lucru judecat, raportat la sentința civila nr. 2191 din 13 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București; a fost respinsă cererea referitoare la recunoașterea la calculul dreptului de pensie a unei vechimi de 44 de ani și 11 luni și a unui spor de 20%, precum și cererea referitoare la stoparea executărilor din pensie formulată în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul B., referitoare la plata daunelor morale, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 7890 din 30 octombrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant arată că instanța de apel a refuzat să își îndeplinească atribuțiile funcționale și solicită analizarea cererii deduse judecății.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII - U.M. 0994 București, reprezentând intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A S.R.I., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, potrivit dipozițiilor art. 100 din Legea nr. 223/2015, forma în vigoare la data introducerii acțiunii (27.06.2018), "Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar art. 103 din același act normativ statuează că hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2359 din 23 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2020.