ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3313/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5365 din 11

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins

recursul declarat de contestatorul T.I. împotriva sentinței civile nr,4626 din

17 mai 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a municipiului

București.

Prin cererea înregistrată pe rolul

instanței supreme la data de 21 ianuarie 2013, revizuentul T.I. a solicitat, în

temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 5365 din 11

octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, arătând că este potrivnică

deciziei civile nr. 121/R din

13

ianuarie

2005 a aceleiași instanțe.

La termenul din 13 iunie 2013, instanța

a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate, raportat la dispozițiile

art. 322 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată

pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul în speță, pot fi și hotărârile

date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de

recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a cererii

de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care

fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din

ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât

cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește

în cazul în care instanța de recurs respinge recursul.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire

se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare

de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată

care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se

împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Regula prevăzută de art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin

care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății.

O instanță de recurs evocă fondul atunci

când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare,

precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită

de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și

diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

În

speța dedusă judecății, în mod evident, hotărârea instanței

de recurs supusă revizuirii, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat

de contestator (revizuentul din prezenta cauză), nu a evocat fondul pricinii, împrejurare

care conduce la soluția de respingere a cererii.

Pe temeiul de drept sus-menționat, coroborat

cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Curtea va respinge cererea de revizuire

formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 5365 din 11 octombrie

2012 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul T.I.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.