ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2789/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara sub nr. 3018/97/2010 la data de 17 iunie 2010 contestatorul C.I.P. a formulat,

în contradictoriu cu intimata Comisia de contestații pensii a M.A.I., contestație

împotriva deciziilor nr. 130199 din data de 10 martie 2010 și nr. 55 din 03 mai

2010, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestora,

obligarea I.P.J. Hunedoara de a întocmi un nou dosar de pensionare sau revizuirea

celui vechi cu datele și drepturile adevărate și reale conform actelor oficiale

depuse la prezenta contestație, obligarea paratei la recalcularea drepturilor de

pensie, restituirea diferentelor bănești.

În drept s-au invocat

prevederile Legii 164/2001 art. 21, alin. (1) și (2), art. 24, alin. (1) și (2)

art. 78, lit. c) din Legea nr. 14/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 77/2007 pentru

modificarea Legii nr. 164/2001; art. 48, 52, alin. (1), lit. a), 56 alin. (1), raportate

la art. 54, alin. (1) și (3) și art. 56 din Legea nr. 64/2001, cu aplicarea

art. 52, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publica, din Constituția României.

Prin sentinta civila

nr. 1128/LM/2010 a Tribunalului Hunedoara, sectia litigii de munca și asigurari

sociale, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului

Bucuresti.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VIII-a, sub nr. 47201/3/2010 la data de

28 septembrie 2010.

La termenul de judecata

din data de 11 aprilie 2011, contestatorul a precizat ca intelege sa conteste

și decizia data in baza Legii nr. 119/2000 pentru aceleasi motive cu cele pentru

care a solicitat revizuirea deciziei de pensie, precizari consemnate in incheierea

de sedinta de la acel termen.

Prin sentința nr. 7801

din 01 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, a respins acțiunea reclamantului, sentința fiindu-i comunicată

la data de 28 noiembrie 2012.

La data de 12

decembrie 2012 (data poștei), reclamantul C.I.P. a declarat „Recurs extraordinar”

împotriva sentinței nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care l-a depus la Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat sub nr. 47201/3/2010 la data de

14 decembrie 2012, fiind fixat termen la 22 mai 2013.

La termenul din 23

mai 2013, Înalta Curte a invocat excepția privind necompetența sa materială în soluționarea

căii de atac declarată de reclamantul C.I.P. împotriva deciziei nr. 7801 din 1 octombrie

2012 a Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată într-o cauză având ca obiect contestație la decizia emisă ca urmare a

recalculării pensiei, în raport de art. 3 pct. 3 C. proc. civ. raportat la art.

2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ.

Înalta Curte va declina

în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a căii de atac declarată

de reclamantul C.I.P. împotriva deciziei nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele

care succed.

Potrivit art. 266 C. muncii,

„

Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea

conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea

și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute

de prezentul cod (…).

”

Art. 269 din același cod prevede

la alin. (2) că

„

Judecarea conflictelor de muncă este de competența

instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

”

Conform

art.

2

pct. 1 lit. c). C. proc. civ., t

ribunalul

judecă

în primă instanță

conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența

altor instanțe iar conform

art. 3 pct. 3

C.

proc. civ., c

urțile de apel soluționează ca, instanțe de recurs, recursurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor

pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.

În speță,

raportul juridic dedus judecății are ca obiect contestație la recalcularea deciziei

de pensionare iar calea de atac prevăzută împotriva sentinței prin care este soluționată

în fond o asemenea pricină este recursul.

Astfel fiind,

în raport de textele legal citate

competența de soluționare a căii de atac declarată

de reclamantul C.I.P. împotriva sentinței nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, îi aparține

Curții de Apel București și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea Curții

de Apel București competența de soluționare a căii de atac declarată de reclamantul

C.I.P. împotriva sentinței nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2013.