ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2789/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 3018/97/2010 la data de 17 iunie 2010 contestatorul C.I.P. a formulat, în contradictoriu cu intimata Comisia de contestații pensii a M.A.I., contestație împotriva deciziilor nr. 130199 din data de 10 martie 2010 și nr. 55 din 03 mai 2010, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea acestora, obligarea I.P.J. Hunedoara de a întocmi un nou dosar de pensionare sau revizuirea celui vechi cu datele și drepturile adevărate și reale conform actelor oficiale depuse la prezenta contestație, obligarea paratei la recalcularea drepturilor de pensie, restituirea diferentelor bănești.

În drept s-au invocat prevederile Legii 164/2001 art. 21, alin. (1) și (2), art. 24, alin. (1) și (2) art. 78, lit. c) din Legea nr. 14/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 77/2007 pentru modificarea Legii nr. 164/2001; art. 48, 52, alin. (1), lit. a), 56 alin. (1), raportate la art. 54, alin. (1) și (3) și art. 56 din Legea nr. 64/2001, cu aplicarea art. 52, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publica, din Constituția României. Prin sentinta civila nr. 1128/LM/2010 a Tribunalului Hunedoara, sectia litigii de munca și asigurari sociale, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VIII-a, sub nr. 47201/3/2010 la data de 28 septembrie 2010. La termenul de judecata din data de 11 aprilie 2011, contestatorul a precizat ca intelege sa conteste și decizia data in baza Legii nr. 119/2000 pentru aceleasi motive cu cele pentru care a solicitat revizuirea deciziei de pensie, precizari consemnate in incheierea de sedinta de la acel termen. Prin sentința nr. 7801 din 01 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea reclamantului, sentința fiindu-i comunicată la data de 28 noiembrie 2012. La data de 12 decembrie 2012 (data poștei), reclamantul C.I.P.

a declarat „Recurs extraordinar” împotriva sentinței nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care l-a depus la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat sub nr. 47201/3/2010 la data de 14 decembrie 2012, fiind fixat termen la 22 mai 2013. La termenul din 23 mai 2013, Înalta Curte a invocat excepția privind necompetența sa materială în soluționarea căii de atac declarată de reclamantul C.I.P. împotriva deciziei nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată într-o cauză având ca obiect contestație la decizia emisă ca urmare a recalculării pensiei, în raport de art. 3 pct. 3 C. proc.

civ. raportat la art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. Înalta Curte va declina în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a căii de atac declarată de reclamantul C.I.P. împotriva deciziei nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru considerentele care succed. Potrivit art. 266 C. muncii, „ Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod (…). ” Art. 269 din același cod prevede la alin. (2) că „ Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

” Conform art. 2 pct. 1 lit. c). C. proc. civ., t ribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., c urțile de apel soluționează ca, instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. În speță, raportul juridic dedus judecății are ca obiect contestație la recalcularea deciziei de pensionare iar calea de atac prevăzută împotriva sentinței prin care este soluționată în fond o asemenea pricină este recursul.

Astfel fiind, în raport de textele legal citate competența de soluționare a căii de atac declarată de reclamantul C.I.P. împotriva sentinței nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, îi aparține Curții de Apel București și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a căii de atac declarată de reclamantul C.I.P. împotriva sentinței nr. 7801 din 1 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.