ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5454/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, la data de 24 februarie 2011, reclamantul B.V. a chemat

în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Apărării Naționale, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei din

31 decembrie 2010, menținerea în plată a pensiei stabilite anterior prin

decizia din 4 mai 2010 și obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia

stabilită inițial și cea recalculată prin decizia contestată, cu dobânda legală

aferentă.

Prin Sentința nr.

1507/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competență

teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva

deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 8289 din 27 septembrie 2013, la

rândul său, și-a declinat competența în favoarea primei instanțe sesizate,

Tribunalul Hunedoara și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată, începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în

raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea

nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații) a fost modificată, în sensul că cererile în

această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că, în raport de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

În stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză se pune problema

interpretării dispozițiilor legale incidente și aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența

de soluționare a cererilor îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii

Publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 154 alin. (2)

din același act normativ prevede o derogare de la regula instituită la alin.

(1) în sensul că "celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", care nu este

aplicabilă în speță.

Trebuie precizat,

totodată, că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, iar legea nouă conține o dispoziție

specială prin textul de la art. 132 alin. (2), în sensul că acestea sunt, de

fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor (în prezent, Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciul Român de Informații,

structuri care au fost desființate și a căror activitate este coordonată

metodologic de Casa Națională de Pensii Publice, potrivit art. 132 alin. (3)

din Legea nr. 263/2010.

Față de cele

reținute, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS