ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2010/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2010/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 2010/2016

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, la 2 decembrie 2015, revizuentul A. a

solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului

București, revizuirea Sentinței civile nr. 7199 din 19 iunie 2014

pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2014, ce încalcă

puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a

Tribunalului București, definitivă prin respingerea recursului.

În

motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 2 și 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut

că a luat cunoștință de hotărârea atacată (7199

din 19 iunie 2014) la data de 19 noiembrie 2014, când a formulat o cerere

pentru obținerea unor copii dintr-un dosar pe care îl considera abandonat,

nefiind informat despre desfășurarea cauzei.

A

precizat că, în aceste condiții, a fost nevoit să formuleze o

serie de contestații împotriva deciziilor emise de Casa de Pensii (la 30

august 2012 și 28 iulie 2011).

Revizuentul

a învederat că drepturile sale de pensie au fost calculate definitiv ca

urmare a admiterii contestației sale împotriva Deciziei nr. 211497 din 12

august 2010 prin Decizia civilă 295 R din 31 ianuarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și

asigurări sociale, situație reiterată prin Sentința

civilă nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului București,

definitivă prin respingerea recursului, aceste soluții fiind

anterioare pronunțării Sentinței civile nr. 7199 din 19 iunie

2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a, a

cărei desființare a solicitat.

Prin

Decizia nr. 783 din 31 martie 2016, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a declinat competența

soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel

București, reținând că, raportat la motivul de revizuire invocat

(art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) sunt incidente dispozițiile alin. (2) al

art. 323 C. proc. civ., potrivit cărora cererea trebuia îndreptată la

instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice.

Curtea

de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 224

pronunțată la 5 mai 2016 (în Dosarul nr. x/3/2014* - nr. vechi

x/2016) a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. și,

pe cale de consecință, a dispus anularea Sentinței civile nr.

7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2014.

Pentru

a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a

reținut, în esență, că s-au pronunțat două

hotărâri asupra aceluiași act juridic reprezentat de decizia de

revizuire a pensiei nr. 211497 din 28 iulie 2011, emisă de pârâta Casa de

Pensii a Municipiului București, existând identitate de părți,

obiect și cauză, ceea ce conduce la concluzia că Hotărârea

nr. 4453 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București

intrase sub autoritate de lucru judecat, iar Hotărârea nr. 7199 din 19

iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București este

potrivnică acesteia.

Prin

urmare, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate,

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva

deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, Casa de Pensii a

Municipiului București, criticând-o ca nelegală pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 6 și C. proc. civ. și solicitând

modificarea în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de A..

Dezvoltând

motivele de recurs, recurenta a susținut că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu

există hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină:

Dosarul nr. x/2014 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.

7199/2014 împotriva deciziei de revizuire a pensiei efectuate în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 59/2011 (cu nr. 211497 din 28 iulie 2011 emisă de Casa

Locală de Pensii sector 3) și Decizia civilă nr. 4453 din 30

aprilie 2013 a Tribunalului București, având ca obiect anularea deciziei

de recalculare efectuate în temeiul Legii nr. 119/2010, recalculare

efectuată prin decizia de pensionare nr. 211497 din 28 august 2010.

S-a

susținut, totodată, că instanța de fond, în mod eronat, a

apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului-revizuent au fost în

mod definitiv calculate, ca urmare a admiterii contestației împotriva

Deciziei nr. 211497 din 12 august 2010, întrucât, conform prevederilor deciziei

de recurs în interesul Legii nr. 9/2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, obligatorie pentru instanțe s-a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1)

din O.U.G. nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, sunt supuse

revizuirii și pensiile prevăzute de art. 1 lit. c) - h) din Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au

făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi,

atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010

și al H.G. nr. 737/2010, au fost anulate prin hotărâri

judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare,

fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din

urmă hotărâri".

S-a

arătat că instanța de fond a subscris concluziilor revizuentului

conform cărora drepturile sale de pensie erau în mod definitiv calculate

ca urmare a admiterii contestației îndreptate împotriva Deciziei nr.

211497 din 12 august 2010 prin Decizia civilă nr. 295R din 31 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale, situație reiterată prin

Sentința civilă nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului

București rămasă definitivă prin respingerea recursului.

Or, se observă că, în speță, contestatorul nu poate invoca

în sprijinul său soluția pronunțată în ce privește

decizia de pensionare nr. 211497 din 12 august 2010 emisă de Casa

Locală de Pensii Sector 3 în temeiul prevederilor Legii nr. 119/2000,

cadrul procesual stabilit de contestator în cele două cauze fiind diferit,

în sensul că există identitate de părți și cauză,

dar nu și de identitate de obiect. Astfel, în unul dintre dosare se

analizează decizia de revizuire emisă conform O.U.G. nr. 59/2011, iar

în celălalt decizia emisă în temeiul Legii nr. 119/2000.

În

raport de aceste susțineri, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire

ca fiind inadmisibilă.

Examinând

criticile invocate prin motivele de recurs, Curtea va constata că acestea

nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

întrucât nu se invocă pronunțarea plus petita sau extra petita a

instanței care a soluționat cererea de revizuire, ci încălcarea

dispozițiilor de drept substanțial cuprinse în dispozițiile art.

51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 raportat la art. 82 alin. (1) din Legea nr.

303/2004 și anexa 3 la Legea nr. 19/2000 precum și inaplicabilitatea

dispozițiilor procedurale ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În

consecință, se va constata că aceste critici se circumscriu

motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din

perspectiva căruia recursul va fi examinat.

Învestită

cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel București a apreciat corect

că hotărârea împotriva căreia s-a îndreptat această cale

extraordinară de atac încalcă puterea de lucru judecat a unei alte

hotărâri judecătorești anterioare, între cele două pricini

existând identitate de părți, obiect și cauză, iar în

cadrul celui de-al doilea proces nu s-a invocat puterea de lucru judecat a

primei hotărâri.

Astfel,

Curtea va reține că, prin Sentința civilă nr. 7199 din 19

iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis în

parte, contestația la decizia Casei de Pensii nr. 211497 din 28 iulie

2011, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de

revizuire a pensiei pentru limită de vârstă cuvenită conform

O.U.G. nr. 59/2011, începând cu data de 01 august 2011, în care la determinarea

punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de

30 de ani.

Această

sentință a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Hotărârea

menționată, a cărei anulare s-a solicitat este potrivnică

Sentinței civile nr. 4453 din 30 aprilie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, prin care s-a admis cererea formulată de

reclamantul A. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București,

s-a anulat Decizia nr. 211497 din 28 iulie 2011 (aceeași decizie ca în cel

de-al doilea proces) și a fost obligată pârâta să emită o

nouă decizie de revizuire a pensiei conform O.U.G. nr. 59/2011, prin care

să se stabilească reclamantului începând cu data de 1 august 2011, un

cuantum al pensiei de 4452 lei.

Această

sentință a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii

recursului prin Decizia civilă nr. 1723 din 18 martie 2014

pronunțată de Curtea de Apel București.

Susținerile

recurentei Casa de Pensii a Municipiului București în sensul că în

cele două cauze nu există suprapunere în ceea ce privește cadrul

procesual stabilit de contestator, în sensul că deși există

identitate de părți și cauză nu există identitate de

obiect, sunt lipsite de suport.

Astfel,

recurenta învederează că într-unul dintre dosare s-a analizat decizia

de revizuire emisă conform O.U.G. nr. 59/2011, iar în celălalt

decizia emisă conform Legii nr. 119/2000, situație ce nu corespunde

realității.

Într-adevăr,

inițial contestatorul A. a formulat o contestație împotriva Deciziei

nr. 211497 din 12 august 2010 (o alta decât aceea care a făcut obiect al

analizei din perspectiva cererii de revizuire), decizie de recalculare în baza

Legii nr. 119/2010, în cadrul acestei contestații solicitând să se

mențină prima Decizie de pensionare nr. 211497 din 26 februarie 2009,

prin care se stabilise pensia de serviciu.

Contestația

la Decizia nr. 211497 din 12 august 2010 a fost soluționată

irevocabil într-un alt litigiu, respectiv prin Decizia nr. 295R din 31 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat

recursul la Sentința nr. 2442 din 14 martie 2011 a Tribunalului București,

însă această hotărâre nu face obiectul revizuirii.

În

legătură cu drepturile contestatorului s-a emis și o a patra

decizie, Decizia nr. 211497 din 30 august 2012, prin care s-a decis că

rămâne în plată decizia cu același număr emisă în

cerere de revizuire.

În

consecință, s-a constatat corect că cele două hotărâri

judecătorești au avut ca obiect contestațiile formulate de A.

împotriva aceleiași decizii a Casei de Pensii, nr. 211497 din 28 iulie

2011, invocându-se același temei juridic, respectiv O.U.G. nr. 59/2011,

contestatorul susținând că a omis să înștiințeze

instanța despre existențe primei hotărâri, a cărei putere

de lucru judecat a fost încălcată, întrucât a considerat ca fiind

abandonat primul proces (despre desfășurarea căruia nu a fost

informat).

Prin

urmare, față de considerentele expuse, nu sunt incidente

dispozițiile obligatorii ale recursului în interesul legii, respectiv ale

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2013 cu

privire la lipsa puterii de lucru judecat a hotărârilor

judecătorești irevocabile prin care s-au anulat deciziile de

recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și ale H.G.

nr. 737/2010.

Celelalte

critici formulate prin motivele de recurs vizând încălcarea

dispozițiilor de drept substanțial nu vor fi examinate întrucât se

referă la fondul litigiului examinat deja cu putere de lucru judecat prin

prima hotărâre rămasă irevocabilă, astfel cum s-a

arătat.

Pentru

toate aceste considerente, Curtea va constata că instanța de

revizuire a apreciat corect incidența motivului prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și a procedat legal apreciind că se impune

anularea celei de-a doua hotărâri respectiv a Sentinței civile nr.

7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a, conform art. 327 alin. (2) C. proc. civ.

În

consecință, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului

București împotriva Deciziei nr. 224 din 5 mai 2016 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - GV