ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2010/2016

Decizia nr. 2010/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la 2 decembrie 2015, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, revizuirea Sentinței civile nr. 7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2014, ce încalcă puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului București, definitivă prin respingerea recursului. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 și 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că a luat cunoștință de hotărârea atacată (7199 din 19 iunie 2014) la data de 19 noiembrie 2014, când a formulat o cerere pentru obținerea unor copii dintr-un dosar pe care îl considera abandonat, nefiind informat despre desfășurarea cauzei.

A precizat că, în aceste condiții, a fost nevoit să formuleze o serie de contestații împotriva deciziilor emise de Casa de Pensii (la 30 august 2012 și 28 iulie 2011). Revizuentul a învederat că drepturile sale de pensie au fost calculate definitiv ca urmare a admiterii contestației sale împotriva Deciziei nr. 211497 din 12 august 2010 prin Decizia civilă 295 R din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, situație reiterată prin Sentința civilă nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului București, definitivă prin respingerea recursului, aceste soluții fiind anterioare pronunțării Sentinței civile nr. 7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a, a cărei desființare a solicitat.

Prin Decizia nr. 783 din 31 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București, reținând că, raportat la motivul de revizuire invocat (art. 322 pct. 7 C. proc. civ.) sunt incidente dispozițiile alin. (2) al art. 323 C. proc. civ., potrivit cărora cererea trebuia îndreptată la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 224 pronunțată la 5 mai 2016 (în Dosarul nr. x/3/2014* - nr. vechi x/2016) a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. și, pe cale de consecință, a dispus anularea Sentinței civile nr. 7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a în Dosarul nr. x/3/2014.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că s-au pronunțat două hotărâri asupra aceluiași act juridic reprezentat de decizia de revizuire a pensiei nr. 211497 din 28 iulie 2011, emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, existând identitate de părți, obiect și cauză, ceea ce conduce la concluzia că Hotărârea nr. 4453 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București intrase sub autoritate de lucru judecat, iar Hotărârea nr. 7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București este potrivnică acesteia. Prin urmare, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și C. proc.

civ. și solicitând modificarea în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de A.. Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu există hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină: Dosarul nr. x/2014 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 7199/2014 împotriva deciziei de revizuire a pensiei efectuate în temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 59/2011 (cu nr. 211497 din 28 iulie 2011 emisă de Casa Locală de Pensii sector 3) și Decizia civilă nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului București, având ca obiect anularea deciziei de recalculare efectuate în temeiul Legii nr. 119/2010, recalculare efectuată prin decizia de pensionare nr. 211497 din 28 august 2010. S-a susținut, totodată, că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului-revizuent au fost în mod definitiv calculate, ca urmare a admiterii contestației împotriva Deciziei nr. 211497 din 12 august 2010, întrucât, conform prevederilor deciziei de recurs în interesul Legii nr. 9/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, sunt supuse revizuirii și pensiile prevăzute de art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și al H.G.

nr. 737/2010, au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri". S-a arătat că instanța de fond a subscris concluziilor revizuentului conform cărora drepturile sale de pensie erau în mod definitiv calculate ca urmare a admiterii contestației îndreptate împotriva Deciziei nr. 211497 din 12 august 2010 prin Decizia civilă nr. 295R din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, situație reiterată prin Sentința civilă nr. 4453 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului București rămasă definitivă prin respingerea recursului.

Or, se observă că, în speță, contestatorul nu poate invoca în sprijinul său soluția pronunțată în ce privește decizia de pensionare nr. 211497 din 12 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 în temeiul prevederilor Legii nr. 119/2000, cadrul procesual stabilit de contestator în cele două cauze fiind diferit, în sensul că există identitate de părți și cauză, dar nu și de identitate de obiect. Astfel, în unul dintre dosare se analizează decizia de revizuire emisă conform O.U.G. nr. 59/2011, iar în celălalt decizia emisă în temeiul Legii nr. 119/2000. În raport de aceste susțineri, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Examinând criticile invocate prin motivele de recurs, Curtea va constata că acestea nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. întrucât nu se invocă pronunțarea plus petita sau extra petita a instanței care a soluționat cererea de revizuire, ci încălcarea dispozițiilor de drept substanțial cuprinse în dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 raportat la art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și anexa 3 la Legea nr. 19/2000 precum și inaplicabilitatea dispozițiilor procedurale ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În consecință, se va constata că aceste critici se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva căruia recursul va fi examinat. Învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea de Apel București a apreciat corect că hotărârea împotriva căreia s-a îndreptat această cale extraordinară de atac încalcă puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești anterioare, între cele două pricini existând identitate de părți, obiect și cauză, iar în cadrul celui de-al doilea proces nu s-a invocat puterea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, Curtea va reține că, prin Sentința civilă nr. 7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis în parte, contestația la decizia Casei de Pensii nr. 211497 din 28 iulie 2011, pârâta fiind obligată să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei pentru limită de vârstă cuvenită conform O.U.G. nr. 59/2011, începând cu data de 01 august 2011, în care la determinarea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Această sentință a rămas irevocabilă prin nerecurare. Hotărârea menționată, a cărei anulare s-a solicitat este potrivnică Sentinței civile nr. 4453 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, s-a anulat Decizia nr. 211497 din 28 iulie 2011 (aceeași decizie ca în cel de-al doilea proces) și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de revizuire a pensiei conform O.U.G. nr. 59/2011, prin care să se stabilească reclamantului începând cu data de 1 august 2011, un cuantum al pensiei de 4452 lei. Această sentință a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 1723 din 18 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

Susținerile recurentei Casa de Pensii a Municipiului București în sensul că în cele două cauze nu există suprapunere în ceea ce privește cadrul procesual stabilit de contestator, în sensul că deși există identitate de părți și cauză nu există identitate de obiect, sunt lipsite de suport. Astfel, recurenta învederează că într-unul dintre dosare s-a analizat decizia de revizuire emisă conform O.U.G. nr. 59/2011, iar în celălalt decizia emisă conform Legii nr. 119/2000, situație ce nu corespunde realității. Într-adevăr, inițial contestatorul A. a formulat o contestație împotriva Deciziei nr. 211497 din 12 august 2010 (o alta decât aceea care a făcut obiect al analizei din perspectiva cererii de revizuire), decizie de recalculare în baza Legii nr. 119/2010, în cadrul acestei contestații solicitând să se mențină prima Decizie de pensionare nr. 211497 din 26 februarie 2009, prin care se stabilise pensia de serviciu.

Contestația la Decizia nr. 211497 din 12 august 2010 a fost soluționată irevocabil într-un alt litigiu, respectiv prin Decizia nr. 295R din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat recursul la Sentința nr. 2442 din 14 martie 2011 a Tribunalului București, însă această hotărâre nu face obiectul revizuirii. În legătură cu drepturile contestatorului s-a emis și o a patra decizie, Decizia nr. 211497 din 30 august 2012, prin care s-a decis că rămâne în plată decizia cu același număr emisă în 2011. Nici această decizie nu are însă legătură cu prezenta cerere de revizuire.

În consecință, s-a constatat corect că cele două hotărâri judecătorești au avut ca obiect contestațiile formulate de A. împotriva aceleiași decizii a Casei de Pensii, nr. 211497 din 28 iulie 2011, invocându-se același temei juridic, respectiv O.U.G. nr. 59/2011, contestatorul susținând că a omis să înștiințeze instanța despre existențe primei hotărâri, a cărei putere de lucru judecat a fost încălcată, întrucât a considerat ca fiind abandonat primul proces (despre desfășurarea căruia nu a fost informat). Prin urmare, față de considerentele expuse, nu sunt incidente dispozițiile obligatorii ale recursului în interesul legii, respectiv ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2013 cu privire la lipsa puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești irevocabile prin care s-au anulat deciziile de recalculare a pensiilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010 și ale H.G.

nr. 737/2010. Celelalte critici formulate prin motivele de recurs vizând încălcarea dispozițiilor de drept substanțial nu vor fi examinate întrucât se referă la fondul litigiului examinat deja cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre rămasă irevocabilă, astfel cum s-a arătat. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că instanța de revizuire a apreciat corect incidența motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a procedat legal apreciind că se impune anularea celei de-a doua hotărâri respectiv a Sentinței civile nr. 7199 din 19 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a, conform art. 327 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva Deciziei nr. 224 din 5 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2016. Procesat de GGC - GV