ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3357/2014

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie

2014 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, revizuenta Casa de Pensii a

Municipiului București a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1480 din 6

iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, considerând că este potrivnică Deciziei

nr. 987/R din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București.

În motivarea cererii,

revizuenta a formulat următoarele susțineri:

Prin sentința a cărei

revizuire o solicită, Tribunalul Prahova a dispus anularea deciziilor de pensie

emise în baza O.U.G. nr. 59/2011 și a Legii nr. 119/2010 în favoarea

reclamanților/revizuenții din prezenta cauză), deși soluția anulării deciziilor

de pensie emise în temeiul Legii nr. 119/2011 a mai fost adoptată, în mod

definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 987/R/2012

pronunțată în Dosarul nr. 47043/3/2010, acest titlu executoriu fiind deja

executat.

Prin Decizia civilă nr.

987R/2012, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus admiterea contestațiilor

formulate de reclamanți, instanța anulând deciziile de recalculare emise în

temeiul Legii nr. 19/2010, obligând intimatele să emită în favoarea

reclamanților noi decizii de pensie în cuantumul stabilit prin deciziile emise

în temeiul Legii nr. 223/2006, începând cu data de 01 septembrie 2010 și să

plătească diferențele aferente, începând cu aceeași dată.

Urmare acestei

soluții, definitive și irevocabile, Consiliul Primăriei Municipiului București,

a procedat la punerea în executare a titlului executoriu, în sensul că a emis

pentru toți reclamanții decizii de pensie cu privire la cuantumul stabilit de

Curtea de Apel București și, de asemenea, a achitat diferențele de pensie

cuvenite.

Prin pronunțarea

hotărârii de către Tribunalul Prahova, s-a creat premisa acordării unui al

doilea titlu executoriu, pentru aceeași solicitare, astfel că, în prezent

revizuenta se află în faza de executare silită pentru achitarea atât a

diferențelor acordate prin decizia curții de apel, cât și a celor acordate prin

hotărârea tribunalului.

Revizuenta susține că

prin efectul produs de cele două hotărâri sunt întrunite condițiile cerute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Intimații au formulat

întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a

tribunalului, precum și excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Prin sentința civilă nr.

2076 din 22 septembrie 2014, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis

excepția necompetenței materiale a tribunalului, în raport de dispozițiile art.

323 alin. (2) C. proc. civ. și a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 3 octombrie 2014.

Examinând

admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., chestiune pusă în discuția contradictorie a părților la

termenul de dezbateri din 27 noiembrie 2014, Înalta Curte va admite excepția,

pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.

1480 din 6 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus obligarea

intimatei (revizuenta din prezenta cauză) la achitarea către reclamanți a

sumelor de bani reprezentând diferența dintre pensia stabilită conform Legii nr.

223/2007 și pensia revizuită/recalculată în temeiul O.U.G. nr. 59/2011 și a

Legii nr. 119/2010.

Revizuenta a

solicitat revizuirea acestei sentințe,

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de

atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia civilă nr.

987/R din 5 aprilie

2012 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus anularea deciziilor de

pensionare emise în temeiul art. 3 din Legea nr. 119/2010 pe numele

contestatorilor și restabilirea situației anterioare în sensul repunerii și

menținerii în plată a pensiilor stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr.

223/2007.

Potrivit art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceleași calități.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive

contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să

existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să

fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi

invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu

se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție

vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză, între litigiile în care

s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În cauza dedusă

judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiția identității de obiect.

Astfel, prin Decizia nr. 987R din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel București,

s-a dispus anularea deciziilor de pensionare emise în temeiul art. 3 din Legea nr.

119/2010 pe numele contestatorilor și restabilirea situației anterioare în

sensul repunerii și menținerii în plată a pensiilor stabilite în conformitate

cu prevederile Legii nr. 223/2007. În cel de-al doilea litigiu, finalizat cu sentința

civilă nr. 1480 din 6 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus obligarea

intimatelor la achitarea către reclamanți a sumelor de bani reprezentând

diferența dintre pensia stabilită conform Legii nr. 223/2007 și pensia

revizuită/recalculată în temeiul O.U.G. nr. 59/2011 și a Legii nr. 119/2010.

Nu este întrunită

nici condiția ca cele două hotărâri invocate să fie potrivnice.

Așa cum s-a arătat,

rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se

găsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, ceea ce

face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieșirea din

situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate

realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge

principiul autorității lucrului judecat.

Cele două hotărâri

indicate de revizuentă nu sunt potrivnice, întrucât dispozitivele acestora nu

conțin prevederi contradictorii, de neconciliat, care să nu poată fi executate

simultan, iar susținerea acesteia în sensul că deținerea de către intimați a

două titluri executorii, ar conduce la ideea că hotărârile ar fi potrivnice, nu

poate fi primită.

Trebuie menționat că

instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra

legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să

aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția

corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea

principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz

afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Posibilitatea de a

cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de

împrejurarea ca, în cadrul ultimului proces, să nu se fi invocat prima hotărâre

sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra

obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi

soluționat excepția puterii de lucru judecat.

Această condiție nu

este întrunită în speță.

Astfel, în sentința

civilă nr. 1480 din 06 mai 2014 a Tribunalului Prahova, împotriva căreia s-a

formulat cererea de revizuire, s-a reținut:

„La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2012,

contestatorii au depus o notă de ședință (fila 235, vol. I) prin care au

invocat excepția puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 987/R din 05

aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 47043/3/2010 de Curtea de Apel București

(…).”

„Deși,

contestatorii au invocat excepția puterii de lucru judecat în raport de

Decizia civilă nr. 987/R din 05 aprilie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 47043/3/2010,

tribunalul nu va analiza această împrejurare ca pe o veritabilă excepție de

fond, peremptorie și absolută, ci în contextul fondului pricinii deduse

judecății, câtă vreme, este cunoscut faptul că puterea de lucru judecat

prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că

aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă

irevocabilă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai

poată pună în discuție existența dreptului.

Așadar, în acest context va fi reținută și apreciată ca

având valoare probatorie decizia menționată în precedent, iar nu ca o

veritabilă excepție invocată de contestatori.”

Se constată astfel,

că în litigiul finalizat cu pronunțarea celei de-a doua hotărâri, a fost

invocată excepția puterii de lucru judecat a primei hotărâri, iar în

pronunțarea soluției, instanța a ținut seama de aceasta, cererea de revizuire

fiind inadmisibilă și sub acest aspect.

În fine, contrar

susținerilor revizuentei, calea de a remedia situația în care există două

titluri executorii pentru aceleași obligații nu este revizuirea, pentru care

sunt prevăzute condiții de admisibilitate de strictă interpretare, care în

speță nu sunt întrunite.

Așa fiind, se

constată că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel

că, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Casa de Pensii a

Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1480 din 6 iunie 2014

a Tribunalului Prahova, secția I civilă, formulată de revizuenta Casa de Pensii

a Municipiului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2014.