ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2015

Decizia nr. 3598/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea care face obiectul prezentului dosar, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaților, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011, invocând înscrisuri noi, respectiv „Fișa pentru drepturile bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014”, comunicată acestuia în ședința publică din data de 12 februarie 2015 de către Casa de Pensii a Municipiului București într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul Dosarului nr. x/3/2013 și aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Revizuentul a apreciat că cererea sa de revizuire, întemeiată pe art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ., este admisibilă, fișa pentru evidența drepturilor bănești anterior menționată fiind un înscris nou și care, în mod vădit neîndoielnic, îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de textul de lege invocat.

Prin urmare, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, constatarea faptului că Fișa pentru evidența drepturilor sale bănești aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014 este un înscris nou, modificarea în tot a sentinței a cărei revizuire se solicită, iar, pe fond, stabilirea termenului de judecată în Dosarul nr. x/2/2011 pentru continuarea judecății.

Intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, învederând că prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, iar înscrisul invocat de revizuent nu constituie un înscris în sensul cerințelor prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., față de obiectul Dosarului nr. x/2/2010 și de dispozițiile de strictă interpretare conținute în art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1022 din 7 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2/2011, cerere formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința supusă revizuirii s-a respins acțiunea reclamantului ca lipsită de obiect, iar soluția pronunțată de instanța de fond nu este susceptibilă de revizuire ca urmare a depunerii unui înscris privind Fișa de evidență a drepturilor bănești ale pensionarului A., întrucât acest înscris privește fondul litigiului, or instanța nu a intrat în dezbaterea fondului, de vreme ce a apreciat că acțiunea nu are obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, admiterea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată în vederea soluționării pe fond a cauzei deduse judecății.

Recurentul, reiterând considerentele cuprinse în cererea de revizuire, arată, în esență, că instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului; fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Arată recurentul că instanța de revizuire a omis să pună în discuția părților, să examineze și să se pronunțe cu privire la condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ.

Mai arată recurentul că fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A., aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014, este, în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., un înscris nou, care îndeplinește pe deplin condițiile de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ de acest text de lege, înscris pe care instanța de revizuire a omis să îl examineze.

Recurentul critică faptul că instanța de revizuire nu a considerat ca fiind relevantă în soluționarea cauzei deduse judecății soluția pronunțată de Curtea de Apel București prin decizia nr. 6547 din 18 septembrie 2014.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C.proc.civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, constă în cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011, sentință prin care s-a admis excepția lipsei de obiect și s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaților, ca fiind lipsită de obiect.

Revizuentul A. și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ., invocând ca înscris nou fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A., aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014, care a fost comunicată acestuia în ședința publică din data de 12 februarie 2015 de către Casa de Pensii a Municipiului București într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul Dosarului nr. x/3/2013 și aflată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări social.

Prin sentința recurată s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de revizuire ca neîntemeiată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ., prima instanță verificând corect admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurent și de soluția supusă revizuirii, dispusă prin sentința civilă nr. 3483 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Cu alte cuvinte, revizuirea privește doar acele hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, atâta vreme cât motivele de revizuire vizează, ca regulă, situația de fapt.

Este unanim admis, în doctrină și în jurisprudență, că, în cazul unei sentințe, adică a unei hotărâri pronunțate de prima instanță, pot constitui obiect al revizuirii doar acele hotărâri care evocă fondul, adică acelea prin care s-a examinat raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză.

În consecință, hotărârile prin care se admite excepția lipsei de obiect și este respinsă cererea de chemare în judecată ca lipsită de obiect, neevocând fondul, nu sunt susceptibile de revizuire.

Or, hotărârea atacată cu cerere de revizuire în prezenta cauză este o sentință dată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca primă instanță, prin care s-a admis excepția lipsei de obiect și a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretarul General al Camerei Deputaților, ca lipsită de obiect.

Înalta Curte constată că, întrucât hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre pronunțată de instanța de fond, care nu evocă însă fondul în sensul de soluționare a pretenției deduse judecății, ci doar soluționează cauza în temeiul unei excepții procesuale, în cauză sunt incidente dispozițiile textului de lege menționat anterior, astfel că în mod corect curtea de apel a apreciat cererea revizuentului ca fiind neîntemeiată.

Totodată, pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. civ., se cere ca înscrisul doveditor pe care se sprijină cererea de revizuire să fi existat la data soluționării fondului, dar să fi fost imposibil de procurat de către revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv să fi fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant pentru soluția ce urmează a se da în cauză, adică să fie apt să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată.

În speță, înscrisul pretins nou, care se referă la o perioadă ce se încheie în decembrie 2014 și despre care recurentul afirmă că l-a descoperit în 12 februarie 2015, nu are relevanță asupra lipsei de obiect reținute prin sentința civilă supusă revizuirii, neîntrunind cerințele legale prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a-i fi admisă revizuentului A. cererea de revizuire formulată.

Înalta Curte constată, astfel, că în mod corect a apreciat curtea de apel că soluția de respingere a acțiunii ca lipsită de obiect nu este susceptibilă a fi influențată de un înscris ce privește fondul litigiului.

Așadar, în cauză nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art. 322 pct. 5 ca înscrisul invocat să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată, deoarece revizuentul nu a expus o teză probatorie relevantă în raport de soluția pronunțată prin sentința criticată, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între soluția de respingere a cererii sale ca fiind lipsită de obiect și înscrisul nou pe care și-a întemeiat cererea de revizuire.

Raportat la prevederile legale incidente cauzei, criticile recurentului-revizuent sunt nefondate, sentința civilă nr. 1022 din 07 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în soluționarea cererii de revizuire, menținându-și credibilitatea și suportul probator, întrucât, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată împotriva sentinței civile nr. 3483 din 16 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2011.

Înalta Curte constată, astfel, că recursul este nefondat, întrucât aprecierea curții de apel asupra cererii de revizuire și soluționarea acesteia s-a realizat conform normelor care reglementează revizuirea, având în vedere că funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.

Înalta Curte concluzionează că în mod corect a apreciat Curtea de apel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de revizuire este legală și temeinică, iar susținerile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuent ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1022 din 07 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2015.