ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2016

Decizia nr. 1345/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2015, sub nr. x/2/2015, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. revizuirea sentinței civile nr. 2833 din 27 octombrie 201008 pronunțate în Dosarul nr. x/3/2008 al Curții de Apel București.

În motivare, a arătat acesta, în esență, că înțelege să invoce cazul de revizuire reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că înscrisul „fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007-decembrie 2014” este un înscris nou care îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de lege.

A mai învederat revizuentul că este îndeplinită și condiția de admisibilitatea a cererii sale, întrucât art. 322 alin. (1) prevede numai pentru teza a II-a condiția evocării fondului, respectiv numai pentru hotărârile instanțelor de recurs, după cum excepția inadmisibilității cererilor sale de revizuire au fost respinse cu autoritate de lucru judecat în multe alte dosare.

Pârâta C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu evocă fondul, după cum înscrisul de care se prevalează petentul nu îndeplinește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

La data de 02 septembrie 2015 revizuentul a depus, prin Serviciul Registratură, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 96

2

din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, solicitând suspendarea prezentei cauze până la soluționarea excepției (filele 157-163).

Pârâta a depus punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, învederând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 2609 din data de 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar pe fondul cauzei s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul B..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a analizat cu prioritate, excepția inadmisibilității acțiunii, constatând că este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ”revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere” (…) pentru motivele arătate la pct. 1-10.

Se observă, într-adevăr, că cerința de a fi vorba despre o hotărâre de fond este prevăzută în mod expres doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs. Totuși, s-a decis că revizuirea privește doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, deoarece motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. vizează, de regulă, situația de fapt.

Ca atare, o hotărâre pronunțată în primă instanță poate constitui obiect al revizuirii numai dacă s-a analizat fondul pretenției deduse judecății, cu atât mai mult cu cât cazul reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat în prezenta, se referă la un înscris ca mijloc de probă, care să fie determinant, respectiv să fie apt a conduce la stabilirea unei alte situații de fapt.

Or, prin sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008, s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii, respingându-se aceasta ca atare (filele 16-18), fără a fi, așadar, analizată situația de fapt.

Cum înscrisul evocat în speță, „fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007-decembrie 2014”, tinde a fi utilizat pentru a dovedi pretenția reclamantului pe fondul respectivei cereri, în condițiile în care acesta nu a făcut obiectul judecății în cauza enunțată, prima instanță a reținut că cerere de revizuire nu poate fi primită.

Că aceasta a fost intenția legiuitorului, rezultă și din faptul că prin N.C.P.C. se arată expres pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 (fost art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865) că „hotărârea atacată trebuie să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul”.

Totodată, în soluționarea excepției, prima instanță nu a reținut autoritatea de lucru judecat invocată de revizuent cu privire la unele dosare în care inadmisibilitatea a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu se cunoaște ce obiect aveau respectivele dosare ori acele sentințe și decizii menționate.

Cu privire la motivul de revizuire înscris în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că este valabilă și în acest caz, condiția ca hotărârea criticată să fie una prin care se rezolvă fondul pretenției.

Față de această soluție, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 96

2

din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. - instanța de fond nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită admiterea recursul, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile nr. 2609 pronunțată la data de 15 octombrie 2015 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2015, ca fiind vădit nefondată și să se înlăture excepția inadmisibilității cererii de revizuire, prin care se încearcă blocarea antamării fondului cauzei deduse judecății, împiedicarea soluționării cererilor de revizuire și de chemare în judecată și nu în ultimul rând, înlăturarea aflării adevărului, în litigiul, declanșat la data de 23 iulie 1997.

De asemenea, solicită să se constate faptul că fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A., aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014, descoperită, în ședința publică de la data de 12 februarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, este un înscris nou, care îndeplinește condițiile de admisibilitate, prevăzute în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 322 teza I pct. 5 C. proc. civ. Întrucât conform dispozițiilor prevăzute în mod expres și limitativ de art. 97

3

din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, republicată", litigiul dedus judecății este unul de asigurări sociale, iar, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., să se trimită cauza ce face obiectul Dosarului de fond nr. x/2/2010 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31 august 2010, spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În privința admisibilității cererii de revizuire, formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 190 pronunțată la data de 17 ianuarie 2014, în Dosarul nr. x/1/2013, calificând obiectul cererii de revizuire și stadiul procesual ca fiind Revizuire - Fond, a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Or, statuarea irevocabilă a instanței supreme, conform căreia, din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., așa cum s-a consolidat în doctrină și jurisprudență, rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolva fondul pricinii" nu poate fi contrazisă de considerentele instanței de revizuire. Se observă, într-adevăr, că cerința de a fi vorba despre o hotărâre de fond este prevăzută în mod expres doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs. Totuși s-a decis că revizuirea privește doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, deoarece motivele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. vizează, de regulă, situația de fapt". În drept, incidente în cauză sunt dispozițiile art. 304, pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. instanța de fond, nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

În conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., cererea revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În ceea ce privește fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A., aferentă perioadei, septembrie 2007 - decembrie 2014, înscris nou, comunicat pentru prima dată în ședința publică de la data de 12 februarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în mod vădit neîndoielnic, îndeplinește pe deplin, condițiile de admisibilitate, prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile pct. 5 al art. 322 teza I C. proc. civ., după cum urmează:

1) revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii și care trebuie să fi existat la data pronunțării acestei hotărâri. După cum, se poate constata, fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului, exista la data de 22 noiembrie 2007, data pronunțării sentinței civile nr. 2833 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2008, hotărâre a cărei revizuire se solicită, fapt pentru care dovedește ca fiind îndeplinită această primă condiție;

2) a doua condiție, prevede imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Astfel, fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340 din data de 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare este un document justificativ privind pensia lunară aflată în plată, elaborat de către Casa Locală de Pensii a sectorului 2, comunicată pentru prima dată de Casa de Pensii a Municipiului București în ședința publică de la data de 12 februarie 2015, în Dosarul nr. x/3/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

3) a treia condiție, dacă înscrisul nou ar fi fost cunoscut instanței de fond la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, soluția ar fi fost de admitere a cererii introductive de instanță, așa cum a fost formulată. Astfel, dacă instanța de fond, în ședința publică de la data de 27 octombrie 2008, în Dosarul nr. x/3/2008, ar fi avut posibilitatea de a examina, atât prin prisma dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cât și prin prisma dispozițiilor specifice Legii nr. 554/2004 Legea contenciosului administrativ, cu trimitere la art. 2 alin. (1) lit. c), lit. j), lit. ș), lit. t), art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 15 alin. (1) și art. 18 alin. (1), această fișă pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului, soluția, ar fi fost în mod vădit neîndoielnic, de admitere a cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, de stopare a prejudiciului ce se perpetuează și în prezent.

4) cea de a patra condiție este aceea ca înscrisul invocat ca temei al revizuirii să fie prezentat de partea care exercită această cale extraordinară de atac. Astfel, fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului, comunicată pentru prima dată în ședința publică de la data de 12 februarie 2015 în Dosarul nr. x/3/2013, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, este un înscris nou, anexat cererii de revizuire, expediată, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 07 martie 2015, în termenul, prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 de la descoperirea înscrisului nou.

În primul rând, Înalta Curte constată că, prima critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată, prima instanță expunând motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, soluția respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire din dispozitiv justificându-se prin considerentele sentinței atacate. De altfel, acest motiv este indicat pur formal, recurentul neindicând argumentele ce justifică incidența acestui motiv de recurs.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, recurentul critică sentința primei instanțe față de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a aplicat greșit legea.

Înalta Curte notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial sau procedural, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau recurge la texte de lege aplicabile litigiului dar le dă o greșită interpretare.

Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.

Astfel, prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 2833 din 27 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008, invocând motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., apreciind că înscrisul „fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014” este un înscris nou care îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de lege.

Pentru verificarea admisibilității cererii de revizuire, prima instanță a ținut cont de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere pentru motivele arătate la pct. 1-10.

De asemenea, prima instanță a reținut că o hotărâre pronunțată în primă instanță poate constitui obiect al revizuirii numai dacă s-a analizat fondul pretenției deduse judecății, cu atât mai mult cu cât cazul reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de către revizuent, se referă la un înscris ca mijloc de probă, care să fie determinant, respectiv să fie apt a conduce la stabilirea unei alte situații de fapt.

Verificând sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008, s-a constatat că instanța de judecată nu a cercetat fondul cauzei, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției tardivității cererii deduse judecății, deci fără analizarea situației de fapt.

Or, prin motivele de recurs recurentul-revizuent, reia argumentele expuse în fața primei instanțe și susține că înscrisul „fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014” este un înscris nou care îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de lege.

Într-adevăr, așa cum în mod corect susține și revizuentul, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., cererea revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, iar dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Astfel cum a reținut și instanța de fond,

o hotărâre pronunțată în primă instanță poate constitui obiect al revizuirii numai dacă s-a analizat fondul pretenției deduse judecății, cu atât mai mult cu cât cazul reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat în prezenta, se referă la un înscris ca mijloc de probă, care să fie determinant, respectiv să fie apt a conduce la stabilirea unei alte situații de fapt.

Referitor la categoriile de hotărâri judecătorești ce pot fi supuse căii de atac a revizuirii, în doctrina de specialitate, ca și în jurisprudență s-a recunoscut faptul că hotărârile pronunțate de prima instanță, rămase definitive prin nerecurare pot face obiectul unei cereri de revizuire cu condiția ca prin această hotărâre să fie evocat fondul cauzei.

Or, prin sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2008, s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii, respingându-se aceasta ca atare, fără a fi, așadar, analizată situația de fapt.

Deși revizuentul susține că instanța de fond trebuia să aibă în vedere înscrisul prezentat și să se pronunțe asupra fondului cererii de revizuire, aceste susțineri sunt nefondate deoarece condiția este impusă de chiar caracterizarea căii de atac a revizuirii care este o cale de atac de retractare și motivele pentru care poate fi formulată vizează împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării.

Pentru că hotărârea atacată pe calea revizuirii a fost soluționată prin excepția tardivității, se constată că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, astfel că ea nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Nu trebuie neglijat faptul că, prin normele procedurale sus citate nu s-a urmărit să se deschidă părților o cale ocolitoare prin care să se ajungă la reexaminarea fondului după epuizarea căilor de atac, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, a probatoriilor încuviințate și administrate în cauză.

De asemenea, Înalta Curte constată că celelalte motive invocate legate de înscrisul considerat nou de către recurent nu pot fi analizate pentru că nu vizează soluția instanței de fond care a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, în raport de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 2833 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă normelor de drept incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2609 din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2016.