ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1314/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169 C din 12 martie 2014, Tribunalul Bihor a admis acțiunea precizată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA și, în consecință: a anulat parțial hotărârea din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R, SA în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor în sumă totală de 85.

183 RON, a respins restul pretențiilor; a obligat reclamantul să achite experților B., C. și D. suma de 2.800 RON reprezentând diferență onorariu neachitată și a obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 2.800 RON.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, recalificat ca apel, pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA în reprezentarea Statului Român, solicitând, în principal, recalificarea căii de atac drept apel și, în aceste condiții, schimbarea în întregime a sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar în condițiile respingerii cererii de recalificare, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bihor în vederea administrării unei noi probe cu expertiza judiciară evaluatorie, iar în condițiile în care instanța apreciază că au fost administrate suficiente probe pertinente, solicită modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1175 din 22 decembrie 2015 Curtea de Apel Oradea a admis apelul civil introdus de pârâtul Statul Român reprezentat C.N.A.D.N.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 169/C din 12 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului de la 85.183 RON la 59.607 RON și a păstrat restul dispozițiilor sentinței.

A obligat apelantul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA București la plata sumei de 1.800 RON diferență onorariu expertiză în apel în favoarea experților D., B. și E.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA București.

Prin decizia civilă nr. 896 din 14 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 1175 Ap din 22 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța de apel nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor invocată prin motivele de apel și supusă cenzurii instanței de control judiciar în recurs.

În lipsa oricăror considerente în acest sens, Înalta Curte a apreciat că decizia atacată cu recurs nu este motivată, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului acestei cereri și imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra acestei chestiuni, așa încât, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se impune casarea soluției și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Înalta Curte a constatat că și motivul de recurs referitor la întocmirea raportului de expertiză cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, republicată, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondat, reținând că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 12/2015, în ceea ce privește sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", astfel că, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor la un moment ulterior celui al transferului dreptului de proprietate, contrar celor statuate prin decizia Curții Constituționale, hotărârea recurată este nelegală, sens în care a constatat că momentul la care ar fi trebuit să se raporteze experții, este data exproprierii, respectiv data de 16 ianuarie 2012.

A mai reținut Înalta Curte ca fiind fondată și critica referitoare la cheltuielile de judecată, critică ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând că cheltuielile pentru realizarea procedurilor de expropriere nu vizează și cheltuielile judiciare efectuate în procesul civil de cuantificare a despăgubirilor, în condițiile în care nu poartă asupra transferului dreptului de proprietate cu privire la terenul expropriat, acestea sunt supuse normelor dreptului comun, reprezentate de dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

În aplicarea acestui text de lege, cum soluția pronunțată de instanța de apel a fost de admitere a apelului, partea care a căzut în pretenții este reclamantul, care ar fi urmat să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert.

Față de aceste considerentele, Înalta Curte, constatând incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul pârâtului, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va analiza toate criticile formulate prin memoriul de apel, respectând dezlegările date de instanța de casare.

La Curtea de Apel Oradea, astfel reinvestită cu rejudecarea apelului după casare, apelantul Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ulterior Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (ca urmare a schimbării denumirii) și-a susținut motivele de apel invocate în primul ciclu procesual.

Prin decizia civilă nr. 319/Ap din 25 aprilie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția l civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Suplacu de Barcău, invocată de pârâtul Statul Român și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, a înlăturat din sentință dispoziția privind anularea parțială a hotărârii din 19 aprilie 2012, a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului A. de 85.183 RON la 35.973 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelantului-pârât suma de 5.650 RON, cheltuieli parțiale de judecată în apel.

În motivarea acestei soluții, Curtea de apel a reținut următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată, ulterior precizată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA a solicitat anularea în parte a hotărârii din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri în sumă de 85.183 RON, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a hotărârii și excepția de netimbrare, solicitând, totodată, respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința apelată, prima instanță a admis acțiunea precizată formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință: a anulat parțial hotărârea din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirilor în sumă totală de 85.183 RON, având la bază expertiza întocmită de experții B., C. și D., a respins restul pretențiilor;

a obligat reclamantul să achite experților suma de 2.800 RON reprezentând diferență onorariu neachitată și a obligat pârâtul să plătească reclamanților cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 2.800 RON.

Critica pârâtului apelant privind fundamentarea sentinței pe un raport de expertiză întocmit de către experți fără a avea specializarea în evaluarea proprietăților imobiliare nu se mai impune a fi analizată fiind admisă în primul ciclu procesual, dispunându-se refacerea expertizei având în vedere și Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a Curții Constituționale a României și stabilirea despăgubirilor la valoarea de piață de la data exproprierii terenului din litigiu prin decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012.

Criticile cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de anulare a hotărârii din 19 aprilie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA - Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 Suplacu de Barcău, invocată și în recurs, au fost apreciate ca întemeiate, reținându-se că excepția a fost în mod greșit respinsă de prima instanță, în condițiile în care hotărârea de expropriere este un act juridic unilateral care poate fi revocat doar de către emitent; totodată, s-a apreciat că actele emise în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 sunt supuse controlului de legalitate numai în ceea ce privește dreptul la despăgubire pentru expropriere și cuantumul despăgubirii, astfel cum prevede art. 22 alin. (1) potrivit căruia "Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate".

Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut că imobilul expropriat este situat în loc. Suplacu de Barcău, parcela cu nr. top A, în suprafață de 4,268 m.p. identificat prin nr. cad. B.

Prin decizia de expropriere nr. 45 din data de 16 ianuarie 2012 pentru coridorul de expropriere al lucrării "Brașov-Cluj-Borș, Secțiunea 2B și 3C", emisă de către pârâte C.N.A.D.N.R. SA în temeiul Legii nr. 255/2010 și al H.G. nr. 1051/2011, în anexa acesteia, printre imobilele care fac parte din coridorul din expropriere a fost cuprins și terenul în suprafață de 4.268 m.p., identificat prin nr. cad. B parte din nr. top. A, situat în extravilanul localității Suplacu de Barcău, județul Bihor.

Ulterior, C.N.A.D.N.R. SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Suplacu de Barcău a emis hotărârea din 19 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii, prin care, pentru parcela cu nr. topo. A în suprafață de 4.268 m.p. identificată cu numerele cadastrale B, a fost aprobată, cu titlu de despăgubire, suma de 431,19 RON, despăgubirea fiind stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator proprietăți imobiliare, membru al A.N.E.V.A.R.

Instanța de apel, în rejudecare, în ședința publică din 20 septembrie 2016, a încuviințat efectuarea unei noi expertize de evaluare imobiliară având în vedere dispozițiile instanței de casare și cele statuate prin Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale ale cărei obiective au fost stabilite generic la acea dată.

Obiectivele expertizei au fost precizate prin încheierea de ședință din 11 octombrie 2016 ca fiind: - determinarea și stabilirea despăgubirii pentru terenul din litigiu cu nr. top. A Suplacu de Barcău în suprafață de 4.268 m.p. la prețul de piață cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativă teritorială în care se află bunul în litigiu, la data exproprierii - 16 ianuarie 2012, conform deciziei de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R., având în vedere contracte de vânzare - cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment.

În aceeași ședință publică din 11 octombrie 2016 a fost numită Comisia de experți tehnici judiciari conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, formată din experții F. (din partea expropriatorului), G. (din partea expropriatului) și H. (expertul numit de instanță prin tragere la sorți).

Prin raportul de expertiză întocmit la data de 06 decembrie 2016 comisia de experți numită în cauză, a constatat că parcela de teren expropriat în suprafață de 4.268 m.p. din suprafața totală de 7.679 m.p. este amplasat în extravilanul localității Suplacu de Barcău, jud. Bihor pe culoarul autostrăzii "Transilvania". Parcela are acces de pe drum auto betonat (drum de exploatare petrolieră) fiind situat la cea 100 m de drumul auto betonat Suplac -Foglaș, iar categoria de folosință se încadrează în circuitul agricol.

Comisia de experți a stabilit că valoarea reală de piață a imobilului teren în suprafață de 4.268 m.p. la data exproprierii, ianuarie 2012, este în cuantum de 38.990 RON (respectiv 1,94 euro/m.p.), experții precizând că, raportat la modul de folosință al terenului nu au identificat alte prejudicii ale fostului proprietar. La stabilirea despăgubirii, experții au avut în vedere categoria de folosință a terenului, valoarea de piață a altor imobile de același fel din zonă, în perioada 2011-2012, conform contractelor de vânzare - cumpărare anexate expertizei.

După comunicarea către părți a raportului de expertiză, apelanta C.N.A.D.N.R. SA, în reprezentarea Statului Român, a formulat obiecțiuni și note scrise la data de 11 ianuarie 2017 prin care a solicitat instanței să dispună obligarea actualei comisii de experți la refacerea raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 380/2015 susținând, în esență, că nu s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu la momentul exproprierii și, în aceiași timp, experții au menționat greșit despăgubirea ca fiind 38.990 RON în loc. de 35.979 RON cum este corect, apreciind astfel nejustificat cu 301.0 RON despăgubirea propusă. A mai invocat apelanta că experții numiți în comisia de evaluare au determinat o valoare exagerată a despăgubirii de 1,94 euro/m.p. utilizând tranzacții încheiate în anul 2013-2014.

Prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13 februarie 2017, comisia de experți a arătat că este întemeiată obiecțiunea invocată de apelantă cu privire la valoarea despăgubirii, fiind într-adevăr vorba de o eroare materială, întrucât valoarea totală pentru suprafața de 4.268 m.p. este de 35.973 RON la data de 16 ianuarie 2012 (reprezentând echivalentul în RON a 1,94 euro/m.p. teren). Au mai arătat experții că celelalte obiecțiuni nu sunt întemeiate, întrucât valoarea imobilelor din piața specifică analizată nu a avut variații semnificative în perioada anilor 2012-2014, obiecțiunile nefiind întemeiate nici cu privire la categoria de folosință și amplasamentul terenului care a fost inspectat de experți în raportul de expertiză, făcându-se numeroase referiri la acestea, experții menținându-și opinia cu privire la valoarea stabilită.

La data de 9 martie 2014, apelanta a revenit cu aceleași obiecțiuni la expertiză, solicitând refacerea expertizei, susținând, în esență, că valoarea propusă de experți de 1,94 euro/m.p. nu răspunde exigențelor prevăzute de dispozițiile legale incidente, solicitate care, prin încheierea de ședință din data de 14 martie 2017, a fost respinsă. Ulterior, la data de 11 aprilie 2017, experții au comunicat instanței punctul de vedere în raport de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 ianuarie 2012 de BNP I. comunicat acestora la solicitarea apelantei, susținând că respectivul contract este o tranzacție între rude apropiate, asemenea tranzacții, de regulă, fiind excluse din evaluări, deoarece nu respectă condițiile din definiția dată de standarde valorii de piață, la tranzacțiile între rude, urmărindu-se doar stabilirea unor taxe notariale.

Prin urmare, conform raportului de expertiză întocmit la data de 06 decembrie 2016 valoarea despăgubirii cuvenită reclamantului A. pentru terenul expropriat în suprafață de 4.268 m.p. a fost stabilită ca fiind în sumă de 35.973 RON la data de 16 ianuarie 2012.

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României nimeni nu poate fi expropriat decât cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, aplicabil în speță, stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului.

Art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europenă a Drepturilor Omului prevede că:

"

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional." Ceea ce impune art. 1 din Protocolul 1 este că această lipsire de proprietate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și rezonabilă sub aspectul cuantumului, respectiv să fie făcută cu plata unei compensații corespunzătoare. Astfel deposedarea trebuie să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, în sensul că orice deposedare trebuie să implice o obligație de despăgubire a titularului dreptului de proprietate, iar la stabilirea acestei despăgubiri trebuie avut în vedere principiul proporționalității.

Conform dispozițiilor legale mai sus-menționate rezultă că valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile acestuia, ajungându-se la cel mai bun preț ce se putea obține în mod rezonabil de către vânzător și cel mai avantajos preț ce se poate obține în mod rezonabil pentru cumpărător la data exproprierii, astfel încât niciuna dintre părți să nu fie defavorizată.

Cum în cauză pentru stabilirea despăgubirii s-a dispus o expertiză de specialitate prin care experții au determinat valoarea de piață a imobilului expropriat conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ținând seama de toate aspectele invocate de îndrumarul deciziei de casare, instanța de apel a apreciat că valoarea despăgubirii cuvenită reclamantului pentru terenul expropriat în suprafață de 4.268 m.p. a fost stabilită într-un cuantum rezonabil la suma de 35.973 RON, (echivalentul în lei a prețului de 1,94 euro/mp teren de la data exproprierii, 16 ianuarie 2012) prin raportul de expertiză întocmit de experții F., G. și H. la data de 06 decembrie 2016 reconfirmat de aceștia prin răspunsul la obiecțiuni din data de 13 februarie 2017 și 11 aprilie 2017. Prin expertiza întocmită, experții au concluzionat că această valoare este conformă valorii de piață în conformitate cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015, arătând că la stabilirea despăgubirii au ținut seama de toate elementele care influențează valoarea imobilului, amplasamentul acestuia, prețurile de vânzare în mod obișnuit a imobilelor din zonă în perioade apropiate momentului exproprierii, dovadă în acest sens fiind și contractele de vânzare - cumpărare autentice enumerate și anexate raportului de expertiză. A fost folosită metoda comparației directe, astfel că instanța de apel a validat această valoare a imobilului în cuantum de 35,973 RON la stabilirea despăgubirilor în favoarea reclamantului.

Au fost înlăturate susținerile apelantei în sensul că despăgubirea stabilită prin hotărârea din 19 aprilie 2012 a C.N.A.D.N.R. SA pentru terenul expropriat ar fi echitabilă, față de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, care au reflectat o valoare superioară celei propuse de apelanta-pârâtă, grilele notarilor cu privire la valorile terenurilor neputând constitui un reper cert pentru stabilirea despăgubirilor.

De altfel, valoarea stabilită ca despăgubire de către experți de 1,94 euro pentru 1 mp de teren expropriat pe raza localității Suplacu de Barcău este aproximativ egală sau chiar mai mică decât valoarea stabilită în alte expertize efectuate în cauze similare decurgând din aceiași expropriere dispusă prin Decizia nr. 45 din 16 ianuarie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, depuse la dosar ca practică judiciară, respectiv decizia nr. 1076/2016 și 543/2017, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Este adevărat că este posibil ca în alte localități învecinate sau chiar pe raza localității Suplacu de Barcău prețurile pentru terenuri să fie mai mari sau mai mici, însă chestiunea nu este definitorie din moment ce terenurile pot prezenta alte soluri, amplasamente, modalități de acces, aspecte avute în vedere la întocmirea expertizei, astfel că instanța de apel a apreciat că prejudiciul propus de Comisia de experți în valoare de 35.973 RON a fost corect stabilit.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele critici:

Soluția instanței de apel este nelegală întrucât are la bază un raport judiciar de evaluare care a fost întocmit cu nesocotirea prevederilor legale imperative, respectiv a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 380/2015 potrivit cărora:

" la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială (...)" iar, momentul evaluării este acela la care a avut loc. transferul proprietății, respectiv ianuarie 2012.

Or, astfel cum rezultă dintr-o analiză superficială a raportului de expertiză, valoarea care a fost omologată are Ia bază contracte încheiate în anii 2013 și 2014; aceasta valoare a fost stabilită în mod unitar, deși obiectul evaluării constă atât din terenuri neproductive, cât și din terenuri arabile (valoarea de piață fiind diferită pentru cele 2 categorii de folosință diferite); criticile recurentului-pârât au fost înlăturate atât de către experți, cât și de către instanța de apel pe considerentul că valoarea imobilelor din piața specifică analizată nu a avut variații semnificative în perioada 2012-2014.

Pe de o parte, recurentul învederează că a depus la dosar contracte autentice care au fost încheiate în proximitatea momentului exproprierii, iar contractele încheiate în anul 2012 ar trebui să fie preferate în orice condiții celor autentificate în anii următori (este voința legiuitorului), iar pe de altă parte, autoritățile locale (O.C.P.I. Bihor și Primăria Suplacu de Barcău) au transmis la dosar o tranzacție autentică încheiată în anul 2012 (contractul nr. x), deci pertinentă, din cuprinsul căreia rezultă valoarea de tranzacționare de 3.57 RON/m.p. pentru un teren situat în intravilanul localității (spre deosebire de 1,94 euro/m.p. cât au stabilit experții judiciari; în plus, terenul expropriat este situat în extravilan, deci caracterizat valoric inferior). în privința acestui din urmă act, experții judiciari și-au depășit atribuțiile și au formulat considerente de natură polițienească (contract încheiat între rude, în privința căruia au presupus că s-a realizat o înțelegere cu privire la preț).

Recurenta consideră că din analiza înscrisurilor administrate, instanța de control judiciar ar fi trebuit să observe faptul că terenurile agricole situate în extravilanul com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor se înstrăinau la data de referință cu sub 1 RON/m.p., iar imobilele amplasate în intravilanul aceleiași unități teritorial-administrative se tranzacționau cu cel mult 1,73 euro/m.p.

Ținând cont de cele învederate, în contextul probării faptului încălcării normelor legale imperative, solicită admiterea cererii de recurs și, în principal, modificarea deciziei atacate (în considerarea contractelor de vânzare deja administrate, care relevă faptul că despăgubirea care a fost stabilită de către expropriator este una justă) și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și, în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru întocmirea unei noi expertize judiciare de evaluare.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut încălcarea dispozițiilor legale referitoare Ia modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Astfel, s-a invocat nesocotirea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 și a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Recurenta a susținut că raportul de expertiză omologat de instanță a fost efectuat cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu se bazează pe tranzacțiile autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu cel aflat în litigiu, datate în aproprierea momentului exproprierii - ianuarie 2012, conform Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale.

Totodată, s-a arătat că valoarea care a fost omologată are la bază contracte încheiate în anii 2013 și 2014, iar criticile recurentului au fost înlăturate atât de experți cât și de către instanța de apel pe considerentul că valoarea imobilelor din piața specifică analizată nu a avut variații semnificative în perioada 2012-2014.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994; "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite" (alin. (1)), iar "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia" (alin. (2)).

Prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială reprezintă, deci, un criteriu legal de determinare a cuantumului despăgubirilor pentru expropriere.

Înalta Curte constată că instanța de apel a respectat acest criteriu legal în stabilirea despăgubirii reprezentând valoarea terenului, prin valorificarea în acest sens a expertizei efectuate în apel.

Instanța de apel a arătat de ce a omologat acest raport de expertiză în care s-au folosit tranzacții încheiate în anii 2013 și 2014, întrucât terenul ce a făcut obiectul acestora avea aceeași categorie de folosință ca și terenul în litigiu și era situat în extravilanul localității, față de tranzacțiile propuse de recurentul - pârât care deși aveau o data mai apropiată exproprierii aveau ca obiect terenuri ce erau situate în intravilanul localității.

În plus, deși recurentul-pârât consideră în mod nelegal că nu ar fi fost avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile similare încheiate în anul 2012, în cadrul criticilor din recurs, la fel ca și în cuprinsul obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel, se prevalează de două tranzacții privind terenuri situate în intravilan, în condițiile în care terenul expropriat este situat în extravilanul localității Suplacu de Barcău, prezentând un singur contract de vânzare-cumpărare ce are ca obiect suprafețe de teren situate în extravilanul aceleiași localități, încheiat însă în aprilie 2011, anterior momentului exproprierii, ianuarie 2012, motiv pentru care, în mod legal, comisia de experți și instanța de apel au considerat că aceste trei comparabile nu au putut fi avute în vedere la stabilirea despăgubirii.

Procedând în acest fel, Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pentru că instanța a constatat mai întâi că aceste tranzacții nu îndeplinesc criteriile legale și numai după aceea a acceptat tranzacțiile din 2013 și 2014, reținând, totodată, și faptul că diferența între momentul exproprierii și tranzacțiile din 2013 și 2014 nu este semnificativă.

De altfel, la momentul depunerii obiecțiunilor la raportul de expertiză instanța de apel a dispus efectuarea de adrese către instituțiile publice, respectiv către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Marghita, jud. - Bihor și la Primăria Suplacu de Barcău - Impozite și taxe locale, în vederea comunicării de copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare autentice încheiate în aproprierea momentului de referință, ianuarie 2012, ambele instituții depunând același contract, nr. x din 26 ianuarie 2012, încheiat cu privire la suprafețe de teren situate în intravilanul localității Suplacu de Barcău, contract ce nu putea fi avut în vedere la stabilirea despăgubirii având în vedere, în primul rând, faptul că nu se referea la aceeași categorie de folosință ca cea a terenului expropriat.

Așa fiind, în mod legal, instanța de apel și-a însușit raportul de expertiză efectuat în cauză cu privire la valoarea despăgubirilor stabilite pentru terenul expropriat, în funcție de comparabile adecvate categoriei de folosință similare celui supus exproprierii.

Cu privire la critica referitoare la stabilirea greșită în mod unitar a valorii terenului expropriat și nu în funcție de suprafața de teren neproductivă și de cea arabilă, se constată că recurentul-pârât deduce judecății aspecte legate de situația probatorie a cauzei și de elementele de fapt stabilite, pe baza acestora, de instanța de apel.

Asemenea aspecte care vizează starea de fapt a pricinii nu fac, însă, obiect de cenzură în recurs, unde analiza se limitează doar la cercetarea legalității soluției, în condițiile strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit celor anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere din România SA București împotriva deciziei civile nr. 319/Ap din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă,

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2017.