ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1762/2019

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, la data de 11 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată de pârâtul Statul Român, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând: anularea în parte a Hotărârilor nr. 17 și 18 din 25 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local Biharia în privința cuantumului despăgubirilor stabilite urmare a exproprierii imobilelor proprietatea lor; să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilul situat în Biharia tarla x, parcela x în suprafața de 11.655 mp identificați prin nr. cadastral x (obiect al Hotărârii nr. 17/25 aprilie 2012) la suma 116.550 euro echivalentul în RON la cursul BNR din data plății și cuantumul despăgubirii pentru imobilul situat în Biharia tarlaua x, parcela x în suprafața de 23.224 mp identificat cu nr. cadastral x (Hotărârea nr. 18/25 aprilie 2012) la suma de 232.240 euro echivalentul în RON la cursul BNR din data plății; să se stabilească despăgubiri care să acopere prejudiciul produs prin secționarea parcelei de 23.224 mp expropriați din întregul de 25.200 mp (din Hotărârea nr. 18/2012), operațiune după care rămân în proprietatea lor 7.993 mp, care după expropriere, datorită amplasării, formei și accesului îngreunat, devin de neexploatat, deci, fără utilitate și fără valoare economică; să se dispună actualizarea sumelor stabilite începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la momentul plății efective; acordarea cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă: Prin Sentința civilă nr. 82/C din data de 18 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regionala Drumuri și Poduri Cluj, având ca obiect expropriere, în sensul că: A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la încasarea unor despăgubiri în cuantum total de 480.538,19 RON din care 445.185 RON reprezintă valoarea de piață al terenului expropriat, iar 35.353,19 RON daune suplimentare rezultate din exproprierea parțială a nr. cad. x. A obligat pe pârât să achite reclamanților suma de 102.628 RON, care include suma de 16.819,90 RON stabilită prin Hotărârea nr. 18 din data de 25 aprilie 2012. A respins restul cererilor și pretențiilor privind anularea Hotărârilor nr. 17 - 18 din data de 25 aprilie 2012 și acordarea unor sume suplimentare față de cele sus-menționate. A obligat pe pârât să plătească reclamanților cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 3.500 de RON din care 1.500 RON reprezentând contravaloarea onorariului provizoriu de efectuare a expertizei judiciare, iar 2.000 RON onorariu avocațial redus.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă: Prin Decizia civilă nr. 35/A din data de 30 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții A. și B., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj. A admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu intimații A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 82/C din data de 18 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: A constat că reclamanții A. și B. sunt îndreptățiți la încasarea unor despăgubiri în cuantum total de 107.861 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data de 25 aprilie 2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a obligat pe pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj în favoarea reclamanților A. și B. la plata acestei sume cu titlu de despăgubire. A obligat pe pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj să plătească reclamanților A. și B. suma de 8.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac declarată în cauză: Împotriva acestei din urmă decizii, pârâtul Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 mai 2019, sub același număr de dosar.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă. Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru și, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, s-a dispus comunicarea acestuia părților, care nu au formulat puncte de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 15 octombrie 2019, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Obiectul prezentului litigiu (inițiat la data de 11 mai 2015) îl reprezintă o cerere în materie de expropriere, iar, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2018, hotărârile pronunțate în materie de expropriere nu sunt supuse recursului. Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 35A din data de 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, fiind pronunțată într-o pricină având ca obiect expropriere, nu este supusă recursului. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, în raport de cele anterior reținute, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârât.