ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2100/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2100/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 353/C din 6 mai 2014

pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul V.D., în nume propriu și în calitate de administrator al SC M.M.T.

SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru

imobilul în suprafață de 97 mp identificat prin nr. cadastral x Oradea

proprietatea SC M.M.T. SRL și imobilul în suprafață de 155 mp identificat prin

nr. cadastral x Oradea proprietatea reclamantului V.D., la suma de 31.000 și a

fost obligată pârâta în favoarea reclamanților la plata acestei sume cu titlu

de despăgubire; s-au respins restul capetelor de cerere; a fost obligat pârâtul

Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România în favoarea reclamanților la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de

judecata; au fost obligați reclamanții în favoarea Biroului Local de Expertize

- Experți J.L.G., Ș.M.R., T.C. la plata sumei de 2620 lei diferență onorariu

expertiză.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile Legii nr. 255/2010, ca urmare a exproprierii imobilului în

suprafață de 97 mp, cu nr. cadastral x și cel în suprafață de 155 mp, cu nr.

cadastral x Oradea prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 3 și 4 din

23 decembrie 2013 s-a stabilit despăgubirea la suma de 3880 lei, respectiv suma

6200 lei în favoarea reclamanților.

În baza

proceselor-verbale încheiate cu acea ocazie de Comisia pentru aplicarea Legii

255/2010 s-au emis Hotărârile nr. 3 și 4 din 23 aprilie 2012, prin care s-a

dispus consemnarea despăgubirilor aferente exproprierii imobilelor, menționând

totodată faptul că eliberarea acestor despăgubiri se va putea realiza numai

după clarificarea situației juridice a terenului.

Prin urmare, în ceea

ce privește calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri, instanța a

apreciat că reclamanții au această calitate, aspect ce nu a fost de altfel

contestat.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor instanța a reținut următoarele considerente:

Conform raportului de

expertiză efectuat în cauză, imobilul proprietatea reclamanților supus

exproprierii are o valoare de piață de 31.000 lei, evaluarea fiind stabilită de

comisia de experți conform standardelor internaționale de evaluare.

Având în vedere

concluziile raportului de expertiză, conform dispozițiilor art. 5 și art. 11

din Legea nr. 255/2010 a fost obligată pârâta în favoarea reclamanților la

plata sumei de 31.000 lei cu titlu de despăgubiri.

În raportul de

expertiză efectuat în cauză s-a ținut cont de restricțiile legale de construire

prevăzute de O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Instanța s-a raportat

la această valoare de 31.000 lei, având în vedere raportul inițial de

expertiză, precum și opinia expertei S.M.R., care arată că terenul expropriat

se află în zona cu restricții de construire, fiind în imediata apropiere a

șoselei care a fost modernizată și prin urmare nu poate avea valoarea de piață

a unui teren construibil.

Totodată, valoarea

terenului era diferită în anul 2008, la data achiziționării lui. Faptul că

reclamantul a achiziționat terenul cu 140 euro mp, cum susține, nu impune

obligarea pârâtei de a-i achita aceeași sumă, în raport cu prevederilor art. 26

din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii terenului din

litigiu, în speță nu s-au produs probe din care să rezulte în ce constă acest

prejudiciu în mod concret, experții mărginindu-se la a face supoziții cu

privire la modalitatea în care ar fi fost folosit acest teren de către

reclamantă. Astfel, conform opiniei doamnei expert S.M.R. în ceea ce privește

prejudiciul calculat, având în vedere că terenul este situat în zona cu

restricții de construire, fiind în imediata apropiere a șoselei care a fost

modernizată, prin utilizarea acestuia s-ar fi încălcat prevederile O.G. nr.

43/1997, astfel că nu s-ar fi putut obține venituri din folosirea lui.

Totodată, susținerile

reclamanților în sensul că sunt îndreptățiți la plata sumei ce reprezintă rata

credit aferentă suprafeței expropriate, proporțional cu rata achitată pentru

rambursarea creditului, sunt neîntemeiate, astfel cum s-a arătat la data

achiziționării terenului acesta a avut o valoare, în funcție de care s-a

acordat creditul și astfel s-au stabilit ratele, însă la data efectuării

raportului de expertiză, prețul este diferit, iar prin achitarea valorii

actuale a terenului expropriat se realizează o corectă și justă reparare a

prejudiciului suferit de reclamanți.

Față de această

împrejurare acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.

Având în vedere

considerentele mai sus expuse baza dispozițiilor art. 24, 15 din Legea nr.

198/2004 și Legea nr. 255/2010, instanța a admis în parte acțiunea.

În baza dispozițiilor

art. 276 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul Statul Român reprezentat de

C.N.A.D.N. din România în favoarea reclamantului la plata sumei de 4000 lei

cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expert și avocat.

În baza dispozițiilor

art. 202 C. proc. civ. a fost obligat reclamantul în favoarea B.L.E. la plata

sumei de 2620 lei diferență onorariu expertiză.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel reclamantul V.D. în nume propriu și în calitate de

administrator al reclamantei SC M.M.T. SRL Oradea.

Prin Decizia civilă

nr. 350/A din 7 mai 2015 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul

declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în

sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților la

suma de 62.900 lei în loc de 31.000 lei, la care se adaugă suma de 104,87 lei

reprezentând contravaloarea impozitului achitat pentru terenul expropriat; au

fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței; a fost obligată intimata C.N.A.D.N.

din România să plătească părții apelante V.D., SC M.M.T. SRL suma de 100 lei,

cheltuieli de judecată parțiale în apel.

În motivarea soluției

sale, instanța a reținut următoarele considerente:

Criticile aduse

hotărârii apelate au fost găsite ca fiind întemeiate în parte, în primul rând

în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor reprezentând contravaloarea

terenurilor expropriate.

Astfel, instanța de

fond nu a avut în vedere completarea la raportul de expertiză tehnică

judiciară, înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 21 martie 2014, lucrare

prin care comisia de experți a estimat valoarea de circulație a terenului

expropriat la 14.220 euro echivalent cu 62.900 lei, calculat la o paritate de

4,4219 lei/euro. Experții au precizat că își reconsideră punctul de vedere

inițial procedând la efectuarea unor noi calcule ce au la bază anunțurile

publicitare de ofertare spre vânzare a unor terenuri și toate în aproprierea

celor expropriate în litigiu, anexa nr. 1 cuprinzând fișa de calcul pentru

estimarea valorii prin comparații de piață.

Prin hotărârea

apelată, despăgubirile pentru imobilul expropriat - identificat prin nr.

cadastral y Oradea în suprafață de 97 mp, proprietatea SC M.M.T. SRL și

respectiv, identificat prin nr. cadastral x Oradea, proprietatea reclamantului

V.D. - au fost stabilite la suma de 31.000 lei. Această sumă apare menționată

în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit inițial în cauză, valoarea

fiind obținută de experți prin metoda de abordare prin comparații de piață.

Reclamanții au

formulat obiecțiuni la raportul de expertiză inițial, soluționate prin

completarea la raportul de expertiză înregistrată la tribunal la data de 21

martie 2014, lucrare prin care, opinia majoritară a comisiei de experți a fost

formulată în sensul reconsiderării cuantumului despăgubirilor și calculării

acestora la o sumă mai mare decât cea inițială, 62.900 lei în loc de 31.000

lei. Expertul S.M.R. nu a îmbrățișat opinia majoritară pe motiv că terenul

expropriat este un teren aflat în zona cu restricție de construire, fiind în

imediata apropriere a șoselei care a fost modernizată, deci acesta nu poate

avea valoarea de piață a unui teren construibil. Dar, reconsiderarea punctului

de vedere inițial din partea comisiei de experți s-a făcut urmare restrângerii

ariei geografice prin selectarea anunțurilor de publicitate privind ofertarea

spre vânzare a terenurilor similare din zona apropiată, în urma căruia comisia

și-a reconsiderat estimarea făcută în raportul inițial, iar în urma calculelor

reliefate în anexa nr. 1 valoarea de circulație a fost estimată la 56,42

euro/mp x 252 mp - 14.220 euro echivalent cu 62,900 lei, context în care se mai

impune a se face și precizarea că nu poate fi primită nici susținerea

apelanților în sensul ca prețul de circulație real al terenului expropriat ar

fi de 23.940 euro, calculat la 70 - 100 euro/mp.

Criticile privind

despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului determinat de lipsa de

folosință a terenului, acestea nu au fost primite, având în vedere că nu au

fost produse dovezi prin care să se fi probat existența unui prejudiciu cauzat

proprietarilor apelanți prin exproprierea suprafeței de teren aflată în

litigiu. Este adevărat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză comisia

de experți a estimat un prejudiciu pe perioada de 48 luni pentru cei 252 mp

teren expropriat în valoare de 4.234 euro, însă această evaluare - cuprinzând

chiria optenabilă pe mp teren/lună pe o perioadă de 4 ani din anul 2008 până la

9 iulie 2012 - s-a făcut în baza declarației reclamantului în sensul că

lucrările de construcții a drumului de centură ar fi fost începute în vara

anului 2008, declarație în sprijinul căreia însă nu au fost aduse dovezi.

Referitor la

pretențiile relative la plata contravalorii impozitului achitat pentru suprafețele

de teren expropriate, acestea s-au considerat a fi întemeiate în parte, însă nu

începând cu data de 29 august 2008, ci începând cu anul 2012 când a fost emisă

Decizia de expropriere. De altfel, chiar aceștia în cererea introductivă de

instanță au reliefat că exproprierea s-a produs efectiv în anul 2012, pentru ca

în etapa apelului să susțină că în fapt exproprierea ar fi avut loc în anul

2008, fără a-și dovedi pe deplin însă o atare susținere. Potrivit expertizei

întocmită de expertul contabil P.M.E., prejudiciul constând în suma

reprezentând contravaloarea impozitului aferent terenului expropriat, achitat

de apelanți, de la data exproprierii (iulie 2012) până la sfârșitul anului

2014, este de 104,87 lei.

Cât privește

prejudiciul constând în contravaloarea sumelor achitate - credit și dobândă -

la B.A.B. România - Sucursala Oradea, s-a reținut că într-adevăr pentru terenul

înscris în CF Sântandrei există în desfășurare un contract de credit x încheiat

la data de 24 iulie 2008, în baza căruia pentru suprafața expropriată partea

apelantă a achitat de la data exproprierii, 9 iulie 2012, până la data de 16

februarie 2015, credit în sumă de 1652,42 euro și dobândă în sumă de 1.420,06

euro, astfel cum s-a reliefat în lucrarea întocmită de expertul contabil P.M.E.,

însă o atare pretenție este nefondată întrucât dacă s-ar suporta de către pârât

inclusiv plata ratelor alături de despăgubirea constând în valoarea de piață a

terenului, s-ar face o plată dublă.

Este de notorietate

căderea prețurilor în perioada ce-a urmat achiziționării terenului de către

apelanți - în cursul anului 2008-, iar faptul că la data respectivă aceștia au

contractat un credit în baza căruia achită lunar ratele scadente, nu-i

îndrituiește a obține obligarea intimatului pârât la plata ratelor și a

dobânzilor achitate la nivelul perioadei pretinse, deoarece aceștia beneficiază

de despăgubirea stabilită la nivelul prețului de piață al imobilului, iar

ratele și dobânzile achitate nu reprezintă un prejudiciu încercat de ei urmare

a exproprierii, ci erau sume de bani a căror plată oricum le incumba în baza

contractului bancar aflat în discuție.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs de reclamanți și de pârâtul Statul Român prin C.

SA.

I. În motivarea

recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reclamanții au formulat următoarele critici:

În mod eronat a

reținut instanța de apel că reclamanții nu au probat prejudiciul reprezentat de

lipsa de folosință a imobilului, întrucât, atâta vreme cât au fost privați de folosința

imobilului - fapt dovedit, în mod implicit, le-a fost cauzat un prejudiciu, iar

acest prejudiciu a fost stabilit de către experți prin raportare la chiria

optenabilă pe perioada indicată.

Susțin recurenții că,

atâta vreme cât chiria a fost stabilită/calculată de o comisie de experți,

rezultă în mod indubitabil că aceasta este contravaloarea prejudiciului cauzat.

Prin completarea la

raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, experții au stabilit

că reclamanții sunt prejudiciați pentru lipsa de folosință, reținând în

cuprinsul procesului-verbal faptul că, chiria optenabilă pe mp/teren este de

0,50 euro/mp/lună. Cu toate acestea, din aceasta sumă au scăzut cheltuielile de

întreținere și impozit (0,15 euro), utilizând la calculul valorii lipsei de

folosință suma de 0,35 euro/mp/lună, în loc de 0,50 euro/mp/lună cât reprezintă

în fapt chiria/mp.

În măsura în care

instanța ar fi apreciat faptul că modalitatea de calcul ar fi fost eronată sau

ar fi vorba de sume mai mari decât cele avute în vedere de comisia de experți,

recurenții solicită să se aibă în vedere faptul că prin raportul de expertiză

s-a stabilit un prejudiciu de 18.712 lei. Intimata nu a contestat raportul de

expertiză și nici completările aduse acestuia, fiind implicit de acord cu

valoarea stabilită de comisia de experți.

Folosința unui teren

nu se rezumă exclusiv la posibilitatea de a efectua sau nu construcții pe un

amplasament, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond, cu atât mai

mult cu cât restricțiile la care se face referire se datorează tocmai

exproprierii.

Recurenții-reclamanți

susțin că instanța de apel a aplicat greșit legea și în ce privește pretenția

privind repararea prejudiciului în suma de 7.618,42 euro, respectiv

echivalentul acestei sume în lei - 33.713,03 lei, reprezentând contravaloarea

ratelor de credit și dobânda plătite către B.A.B. România, în baza contractului

din 24 iulie 2008.

Astfel, instanța a

reținut că dacă intimata ar efectua și plata acestor sume atunci ne-am afla în

prezenta unei plăți duble.

Această concluzie

este greșită, întrucât despăgubirile au fost stabilite prin "completarea

raportului de expertiză contabilă judiciară din 3 martie 2015",

necontestată de părți, astfel suma de 7.618,42 euro (33.713,03 lei) -

reprezentând prejudiciu determinat de plățile efectuate către B.A.B. România,

în baza contractului din 24  iulie 2008 pentru suprafața de teren expropriată,

de la data de 29 august 2008 și până la data de 16 februarie 2015 (data plății

ultimei rate, raportat la data efectuării raportului de expertiză), aceste sume

urmând a se calcula până la plata efectivă și integrală a despăgubirii.

Raportat la

pretențiile privind plata sumelor achitate cu titlu de impozit pentru

suprafețele de teren expropriate, instanța de apel a reținut că acestea sunt

întemeiate, însă doar parțial, în sensul că sunt datorate începând cu anul 2012

și nu cu data de 29 august 2008, sens în care a dispus acordarea sumei de

104,87 lei.

Recurenții critică

această concluzie, susținând că au fost expropriați în fapt în anul 2008 și nu

la data emiterii deciziei de expropriere în anul 2012, iar impozitul l-au

achitat și în intervalul 2008 - 2012, deși terenul nu mai era în folosința lor.

Sub acest aspect,

susțin că sunt îndreptățiți la plata sumei de 221,23 lei, reprezentând sume

plătite cu titlu de impozit aferent terenului expropriat, și care urmează să

fie calculate în continuare până la plata efectivă și integrală a despăgubirii.

Recurenții-reclamanți

solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în

sensul obligării intimatei la plata sumei de 18.712 lei, reprezentând

despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor expropriate, suma de

7.618,42 euro, respectiv echivalentul acestei sume în lei - 33.713,03 lei

reprezentând contravaloarea ratelor de credit și dobânzi plătite către B.A.B.

România în baza contractului din 24 iulie 2008 pentru terenul expropriat, suma

de 221,23 lei, achitată cu titlu de impozit aferent terenului expropriat, sume

care solicită a se calcula în continuare până la plata efectivă și integrală a

despăgubirilor.

II. Prin recursul

exercitat, pârâtul Statul Român, prin C. SA a formulat următoarele critici;

Instanța de apel a

dezlegat cauza dedusă judecății raportat la valoarea indicată în completarea

raportului de expertiză tehnică judiciară înregistrat la Tribunalul Bihor la

data de 21 martie 2014.

Astfel, în mod greșit

instanța s-a raportat la valoarea indicată în respectiva completare și a luat

în considerare doar opinia majoritară a experților, ignorând total poziția expertului

care a făcut opinie separată, întrucât avea obligația, cu ocazia considerării

asupra probelor administrate în cauză să aprecieze și asupra opiniei separate,

iar în acest context avea obligația de a analiza și motivele reținute de

expertul tehnic judiciar care a făcut opinie separată.

Hotărârea instanței

de apel este greșită și prin prisma valorii despăgubirilor reținute ca fund

cuvenite.

Astfel, așa cum arată

și expertul tehnic judiciar care a făcut opinie separată, terenul în discuție

se află într-o zonă de restricție din punct de vedere al utilizării - și

implicit de diminuare a valorii reale.

Or, instanța de apel

nu a ținut seama de acest aspect și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra sa,

deși reține în chiar considerentele hotărârii, la nivel de citat prevederea

art. 26 din Legea nr. 33/1994 care face trimitere expresă la valoarea reală a

imobilului.

Raportându-se strict

la poziția - vădit greșită - a experților cu opinie majoritară, nu a avut în

vedere valoarea reală a imobilului expropriat, ci a avut în vedere o valoare pe

care experții cu opinie majoritară au obținut-o prin raportare la anunțurile

publicitare de ofertare spre vânzare a unor terenuri situate în apropierea

celor expropriate.

Susține recurentul că

acest sistem este greșit prin prisma a două puncte de vedere.

Astfel, este de

notorietate faptul că anunțurile publicitare de ofertare spre vânzare au o rată

imprevizibilă de concretizare în viața economică reală sub aspectul prețului,

neputându-se stabili nici măcar o cotă de raportare medie - datorită

multitudinii numărului de factori care concret pot fi implicați sau nu într-o

tranzacție imobiliară - a prețului ofertat în anunțul publicitar și prețul ce

va fi concret plătit cu ocazia tranzacției concrete.

Singurul lucru care

poate fi unanim acceptat este acela că valoarea indicată în oferta de vânzare -

cu excepția cazurilor de vânzare reglementată - nu are nici o legătură de

cuantum cu valoarea reală la care se va încheia tranzacția.

Un astfel de element

de referință nu poate sta la baza determinării corecte a valorii reale a

imobilului expropriat.

În al doilea rând,

nici unul din anunțurile de oferte spre vânzare luate în calcul de experții cu

opinia majoritară nu se refereau la terenuri situate într-o zonă de restricție

din punct de vedere al utilizării - și implicit de diminuare a valorii reale -

similară imobilului în litigiu.

Recurentul-pârât

solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de apel Oradea în vederea refacerii

reportului de expertiză tehnică specialitatea evaluare prin prisma prevederilor

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, iar în subsidiar, casarea hotărârii

atacate, rejudecarea pe fond a apelului reclamanților și respingerea acestuia,

cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Structurând criticile

formulate prin recursurile cu care a fost învestită, în ordinea în care

motivele de recurs o impune, Înalta Curte reține următoarele.

Prin memoriul de

recurs, reclamanții au formulat critici cu privire la soluția instanței de apel

în ce privește despăgubirile ce pretind că li se cuvin pentru lipsa de

folosință a imobilului, reprezentând chiria optenabilă pe mp/teren.

Aceste critici

vizează situația de fapt și nu pot forma obiect al analizei acestei instanțe

deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea

unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de

netemeinicie.

Instanța de recurs nu

mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea

atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica

legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o

constată și, ca atare, aceste critici nu pot forma obiect al analizei.

În ce privește

criticile reclamanților relative la prejudiciul constând în impozitul pentru

terenul expropriat și contravaloarea ratelor de credit și dobânzi plătite către

B.A.B. România în baza contractului din 24 iulie 2008, acestea vor fi respinse,

pentru considerentele ce succed.

Contrar susținerilor

recurenților-reclamanți, în mod corect a reținut instanța de apel că o atare

pretenție este nefondată.

Astfel, art. 2 din

Legea nr. 33/1994 prevede: "Pot fi expropriate bunurile imobile

proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice cu sau jură scop

lucrativ, precum și cele aflate în afara comunelor, orașelor, municipiilor și

județelor".

Ca atare, în ce

privește persoanele fizice, pot fi expropriate numai imobilele aflate în

proprietatea acestora.

Creditul contractat

de reclamant în vederea dobândirii terenului reprezintă prețul terenului

expropriat, iar plata impozitului pentru acest teren constituie exercitarea

prerogativei de proprietar, astfel că acestea nu pot fi incluse în noțiunea de

prejudiciu, astfel cum este reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Aceasta întrucât,

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 denotă indubitabil împrejurarea că

prejudiciul reprezintă consecința directă a exproprierii, atât timp cât dauna

adusă proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată

de măsura exproprierii.

Pentru exproprierea

terenurilor, proprietarul beneficiază de despăgubirea stabilită la nivelul

prețului de piață, calculat la data exproprierii, astfel că nu poate fi primită

critica prin care reclamanții susțin că ratele și dobânzile achitate reprezintă

un prejudiciu încercat de ei urmare exproprierii, întrucât despăgubirea se

acordă tocmai în considerarea calității de proprietar asupra terenurilor supuse

exproprierii, care presupune, printre altele, plata prețului pentru

achiziționarea acestora și plata impozitelor.

Așa fiind, această

critică este nefondată și urmează a fi respinsă.

Cu privire la

criticile din ambele recursuri, care vizează cuantumul despăgubirilor acordate

pentru terenurile expropriate, acestea sunt fondate, în considerarea

următoarelor argumente.

Stabilirea valorii de

circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în

scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii

generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din

Constituție).

Reținându-se

caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul

asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate

privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare

în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând

că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai

pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire,

prin hotărâre judecătorească".

Finalitatea

procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă

despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă

nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate

publică.

Valoarea de piață a

imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate

caracteristicile bunului, prin raportare atât la amplasamentul acestuia, la

destinația lui, cât și prin raportare la poziționarea acestuia față de alte

localități și de căile de acces.

Art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză."

Prin Decizia nr. 12

din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M.

Of. nr. 152 din 3 martie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri

prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în

forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii

raportului de expertiza, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Ulterior, în același

sens, prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, publicată în M. Of. nr. 527 din 15

iulie 2015, s-a statuat că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării

unor obiective de interes național, județean și focal, raportate la sintagma

"la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, sunt neconstituționale.

În cadrul acestei

decizii, Curtea Constituțională a reținut: "prin Decizia nr. 12 din 15

ianuarie 2015, parag. 26, Curtea a observat că "soluția legislativă

constatată ca fiind neconstituțională se regăsește atât în art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificat prin art. IV pct. 3 din O.U.G.

nr. 228/2008, în vigoare în perioada 5 ianuarie 2009 - 22 decembrie 2010, cât

și în art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, revenind legiuitorului

obligația constituțională de a modifica în mod corespunzător legea în vigoare

pentru a da efecte depline prezentei decizii a Curții Constituționale''.

Se constată astfel

că, din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au

fost interpretate prin deciziile Curții Constituționale, rezultă cele două

aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă

experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al

imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă

și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de

referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al

exproprierii.

Sintagma "prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială" definește prețul de piață, anume prețul cel mai

probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de

proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură

rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate

condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează

prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul

dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În speță, la data

pronunțării deciziei de către instanța de apel, dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 erau declarate neconstituționale prin Decizia nr.

12/2015, în ce privește sintagma la data întocmirii raportului de

expertiză", astfel că, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de

prețul terenurilor la un moment ulterior celui al transferului dreptului de proprietate,

contrar celor statuate prin deciziile Curții Constituționale, hotărârea

recurată este nelegală.

Pentru stabilirea

valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate și a

deciziilor Curții Constituționale nr. 12/2015 și nr. 380/2015, se constată că

se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului,

potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.

Prin urmare,

constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește

stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, în acord cu deciziile Curții

Constituționale sus-menționate, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa

decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de

apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la

încălcarea dispozițiilor legale menționate.

Astfel, urmează ca

instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți

constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, urmând ca experții să

stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data exproprierii, preț rezultat din contracte de

vânzare-cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment.

Pentru aceste

considerate, Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia recurată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantul V.D., în nume propriu și administrator al SC M.M.T.

SRL și de pârâta C.N.A.D.N. din România SA împotriva Deciziei nr. 350/A din 7

mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CL