ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2100/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 353/C din 6 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V.D., în nume propriu și în calitate de administrator al SC M.M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilul în suprafață de 97 mp identificat prin nr. cadastral x Oradea proprietatea SC M.M.T.

SRL și imobilul în suprafață de 155 mp identificat prin nr. cadastral x Oradea proprietatea reclamantului V.D., la suma de 31.000 și a fost obligată pârâta în favoarea reclamanților la plata acestei sume cu titlu de despăgubire; s-au respins restul capetelor de cerere; a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în favoarea reclamanților la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecata; au fost obligați reclamanții în favoarea Biroului Local de Expertize - Experți J.L.G., Ș.M.R., T.C. la plata sumei de 2620 lei diferență onorariu expertiză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: În conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, ca urmare a exproprierii imobilului în suprafață de 97 mp, cu nr. cadastral x și cel în suprafață de 155 mp, cu nr. cadastral x Oradea prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 3 și 4 din 23 decembrie 2013 s-a stabilit despăgubirea la suma de 3880 lei, respectiv suma 6200 lei în favoarea reclamanților. În baza proceselor-verbale încheiate cu acea ocazie de Comisia pentru aplicarea Legii 255/2010 s-au emis Hotărârile nr. 3 și 4 din 23 aprilie 2012, prin care s-a dispus consemnarea despăgubirilor aferente exproprierii imobilelor, menționând totodată faptul că eliberarea acestor despăgubiri se va putea realiza numai după clarificarea situației juridice a terenului.

Prin urmare, în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri, instanța a apreciat că reclamanții au această calitate, aspect ce nu a fost de altfel contestat. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor instanța a reținut următoarele considerente: Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul proprietatea reclamanților supus exproprierii are o valoare de piață de 31.000 lei, evaluarea fiind stabilită de comisia de experți conform standardelor internaționale de evaluare. Având în vedere concluziile raportului de expertiză, conform dispozițiilor art. 5 și art. 11 din Legea nr. 255/2010 a fost obligată pârâta în favoarea reclamanților la plata sumei de 31.000 lei cu titlu de despăgubiri.

În raportul de expertiză efectuat în cauză s-a ținut cont de restricțiile legale de construire prevăzute de O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor. Instanța s-a raportat la această valoare de 31.000 lei, având în vedere raportul inițial de expertiză, precum și opinia expertei S.M.R., care arată că terenul expropriat se află în zona cu restricții de construire, fiind în imediata apropiere a șoselei care a fost modernizată și prin urmare nu poate avea valoarea de piață a unui teren construibil. Totodată, valoarea terenului era diferită în anul 2008, la data achiziționării lui. Faptul că reclamantul a achiziționat terenul cu 140 euro mp, cum susține, nu impune obligarea pârâtei de a-i achita aceeași sumă, în raport cu prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii terenului din litigiu, în speță nu s-au produs probe din care să rezulte în ce constă acest prejudiciu în mod concret, experții mărginindu-se la a face supoziții cu privire la modalitatea în care ar fi fost folosit acest teren de către reclamantă. Astfel, conform opiniei doamnei expert S.M.R. în ceea ce privește prejudiciul calculat, având în vedere că terenul este situat în zona cu restricții de construire, fiind în imediata apropiere a șoselei care a fost modernizată, prin utilizarea acestuia s-ar fi încălcat prevederile O.G. nr. 43/1997, astfel că nu s-ar fi putut obține venituri din folosirea lui.

Totodată, susținerile reclamanților în sensul că sunt îndreptățiți la plata sumei ce reprezintă rata credit aferentă suprafeței expropriate, proporțional cu rata achitată pentru rambursarea creditului, sunt neîntemeiate, astfel cum s-a arătat la data achiziționării terenului acesta a avut o valoare, în funcție de care s-a acordat creditul și astfel s-au stabilit ratele, însă la data efectuării raportului de expertiză, prețul este diferit, iar prin achitarea valorii actuale a terenului expropriat se realizează o corectă și justă reparare a prejudiciului suferit de reclamanți. Față de această împrejurare acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat. Având în vedere considerentele mai sus expuse baza dispozițiilor art. 24, 15 din Legea nr. 198/2004 și Legea nr. 255/2010, instanța a admis în parte acțiunea.

În baza dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N. din România în favoarea reclamantului la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expert și avocat. În baza dispozițiilor art. 202 C. proc. civ. a fost obligat reclamantul în favoarea B.L.E. la plata sumei de 2620 lei diferență onorariu expertiză. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul V.D. în nume propriu și în calitate de administrator al reclamantei SC M.M.T. SRL Oradea.

Prin Decizia civilă nr. 350/A din 7 mai 2015 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților la suma de 62.900 lei în loc de 31.000 lei, la care se adaugă suma de 104,87 lei reprezentând contravaloarea impozitului achitat pentru terenul expropriat; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței; a fost obligată intimata C.N.A.D.N. din România să plătească părții apelante V.D., SC M.M.T. SRL suma de 100 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente: Criticile aduse hotărârii apelate au fost găsite ca fiind întemeiate în parte, în primul rând în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenurilor expropriate.

Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară, înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 21 martie 2014, lucrare prin care comisia de experți a estimat valoarea de circulație a terenului expropriat la 14.220 euro echivalent cu 62.900 lei, calculat la o paritate de 4,4219 lei/euro. Experții au precizat că își reconsideră punctul de vedere inițial procedând la efectuarea unor noi calcule ce au la bază anunțurile publicitare de ofertare spre vânzare a unor terenuri și toate în aproprierea celor expropriate în litigiu, anexa nr. 1 cuprinzând fișa de calcul pentru estimarea valorii prin comparații de piață. Prin hotărârea apelată, despăgubirile pentru imobilul expropriat - identificat prin nr. cadastral y Oradea în suprafață de 97 mp, proprietatea SC M.M.T.

SRL și respectiv, identificat prin nr. cadastral x Oradea, proprietatea reclamantului V.D. - au fost stabilite la suma de 31.000 lei. Această sumă apare menționată în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit inițial în cauză, valoarea fiind obținută de experți prin metoda de abordare prin comparații de piață. Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză inițial, soluționate prin completarea la raportul de expertiză înregistrată la tribunal la data de 21 martie 2014, lucrare prin care, opinia majoritară a comisiei de experți a fost formulată în sensul reconsiderării cuantumului despăgubirilor și calculării acestora la o sumă mai mare decât cea inițială, 62.900 lei în loc de 31.000 lei.

Expertul S.M.R. nu a îmbrățișat opinia majoritară pe motiv că terenul expropriat este un teren aflat în zona cu restricție de construire, fiind în imediata apropriere a șoselei care a fost modernizată, deci acesta nu poate avea valoarea de piață a unui teren construibil. Dar, reconsiderarea punctului de vedere inițial din partea comisiei de experți s-a făcut urmare restrângerii ariei geografice prin selectarea anunțurilor de publicitate privind ofertarea spre vânzare a terenurilor similare din zona apropiată, în urma căruia comisia și-a reconsiderat estimarea făcută în raportul inițial, iar în urma calculelor reliefate în anexa nr. 1 valoarea de circulație a fost estimată la 56,42 euro/mp x 252 mp - 14.220 euro echivalent cu 62,900 lei, context în care se mai impune a se face și precizarea că nu poate fi primită nici susținerea apelanților în sensul ca prețul de circulație real al terenului expropriat ar fi de 23.940 euro, calculat la 70 - 100 euro/mp.

Criticile privind despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului determinat de lipsa de folosință a terenului, acestea nu au fost primite, având în vedere că nu au fost produse dovezi prin care să se fi probat existența unui prejudiciu cauzat proprietarilor apelanți prin exproprierea suprafeței de teren aflată în litigiu. Este adevărat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză comisia de experți a estimat un prejudiciu pe perioada de 48 luni pentru cei 252 mp teren expropriat în valoare de 4.234 euro, însă această evaluare - cuprinzând chiria optenabilă pe mp teren/lună pe o perioadă de 4 ani din anul 2008 până la 9 iulie 2012 - s-a făcut în baza declarației reclamantului în sensul că lucrările de construcții a drumului de centură ar fi fost începute în vara anului 2008, declarație în sprijinul căreia însă nu au fost aduse dovezi.

Referitor la pretențiile relative la plata contravalorii impozitului achitat pentru suprafețele de teren expropriate, acestea s-au considerat a fi întemeiate în parte, însă nu începând cu data de 29 august 2008, ci începând cu anul 2012 când a fost emisă Decizia de expropriere. De altfel, chiar aceștia în cererea introductivă de instanță au reliefat că exproprierea s-a produs efectiv în anul 2012, pentru ca în etapa apelului să susțină că în fapt exproprierea ar fi avut loc în anul 2008, fără a-și dovedi pe deplin însă o atare susținere. Potrivit expertizei întocmită de expertul contabil P.M.E., prejudiciul constând în suma reprezentând contravaloarea impozitului aferent terenului expropriat, achitat de apelanți, de la data exproprierii (iulie 2012) până la sfârșitul anului 2014, este de 104,87 lei.

Cât privește prejudiciul constând în contravaloarea sumelor achitate - credit și dobândă - la B.A.B. România - Sucursala Oradea, s-a reținut că într-adevăr pentru terenul înscris în CF Sântandrei există în desfășurare un contract de credit x încheiat la data de 24 iulie 2008, în baza căruia pentru suprafața expropriată partea apelantă a achitat de la data exproprierii, 9 iulie 2012, până la data de 16 februarie 2015, credit în sumă de 1652,42 euro și dobândă în sumă de 1.420,06 euro, astfel cum s-a reliefat în lucrarea întocmită de expertul contabil P.M.E., însă o atare pretenție este nefondată întrucât dacă s-ar suporta de către pârât inclusiv plata ratelor alături de despăgubirea constând în valoarea de piață a terenului, s-ar face o plată dublă.

Este de notorietate căderea prețurilor în perioada ce-a urmat achiziționării terenului de către apelanți - în cursul anului 2008-, iar faptul că la data respectivă aceștia au contractat un credit în baza căruia achită lunar ratele scadente, nu-i îndrituiește a obține obligarea intimatului pârât la plata ratelor și a dobânzilor achitate la nivelul perioadei pretinse, deoarece aceștia beneficiază de despăgubirea stabilită la nivelul prețului de piață al imobilului, iar ratele și dobânzile achitate nu reprezintă un prejudiciu încercat de ei urmare a exproprierii, ci erau sume de bani a căror plată oricum le incumba în baza contractului bancar aflat în discuție. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de reclamanți și de pârâtul Statul Român prin C. SA.

I. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții au formulat următoarele critici: În mod eronat a reținut instanța de apel că reclamanții nu au probat prejudiciul reprezentat de lipsa de folosință a imobilului, întrucât, atâta vreme cât au fost privați de folosința imobilului - fapt dovedit, în mod implicit, le-a fost cauzat un prejudiciu, iar acest prejudiciu a fost stabilit de către experți prin raportare la chiria optenabilă pe perioada indicată. Susțin recurenții că, atâta vreme cât chiria a fost stabilită/calculată de o comisie de experți, rezultă în mod indubitabil că aceasta este contravaloarea prejudiciului cauzat. Prin completarea la raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, experții au stabilit că reclamanții sunt prejudiciați pentru lipsa de folosință, reținând în cuprinsul procesului-verbal faptul că, chiria optenabilă pe mp/teren este de 0,50 euro/mp/lună.

Cu toate acestea, din aceasta sumă au scăzut cheltuielile de întreținere și impozit (0,15 euro), utilizând la calculul valorii lipsei de folosință suma de 0,35 euro/mp/lună, în loc de 0,50 euro/mp/lună cât reprezintă în fapt chiria/mp. În măsura în care instanța ar fi apreciat faptul că modalitatea de calcul ar fi fost eronată sau ar fi vorba de sume mai mari decât cele avute în vedere de comisia de experți, recurenții solicită să se aibă în vedere faptul că prin raportul de expertiză s-a stabilit un prejudiciu de 18.712 lei. Intimata nu a contestat raportul de expertiză și nici completările aduse acestuia, fiind implicit de acord cu valoarea stabilită de comisia de experți. Folosința unui teren nu se rezumă exclusiv la posibilitatea de a efectua sau nu construcții pe un amplasament, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de fond, cu atât mai mult cu cât restricțiile la care se face referire se datorează tocmai exproprierii.

Recurenții-reclamanți susțin că instanța de apel a aplicat greșit legea și în ce privește pretenția privind repararea prejudiciului în suma de 7.618,42 euro, respectiv echivalentul acestei sume în lei - 33.713,03 lei, reprezentând contravaloarea ratelor de credit și dobânda plătite către B.A.B. România, în baza contractului din 24 iulie 2008. Astfel, instanța a reținut că dacă intimata ar efectua și plata acestor sume atunci ne-am afla în prezenta unei plăți duble. Această concluzie este greșită, întrucât despăgubirile au fost stabilite prin "completarea raportului de expertiză contabilă judiciară din 3 martie 2015", necontestată de părți, astfel suma de 7.618,42 euro (33.713,03 lei) - reprezentând prejudiciu determinat de plățile efectuate către B.A.B.

România, în baza contractului din 24 iulie 2008 pentru suprafața de teren expropriată, de la data de 29 august 2008 și până la data de 16 februarie 2015 (data plății ultimei rate, raportat la data efectuării raportului de expertiză), aceste sume urmând a se calcula până la plata efectivă și integrală a despăgubirii. Raportat la pretențiile privind plata sumelor achitate cu titlu de impozit pentru suprafețele de teren expropriate, instanța de apel a reținut că acestea sunt întemeiate, însă doar parțial, în sensul că sunt datorate începând cu anul 2012 și nu cu data de 29 august 2008, sens în care a dispus acordarea sumei de 104,87 lei. Recurenții critică această concluzie, susținând că au fost expropriați în fapt în anul 2008 și nu la data emiterii deciziei de expropriere în anul 2012, iar impozitul l-au achitat și în intervalul 2008 - 2012, deși terenul nu mai era în folosința lor.

Sub acest aspect, susțin că sunt îndreptățiți la plata sumei de 221,23 lei, reprezentând sume plătite cu titlu de impozit aferent terenului expropriat, și care urmează să fie calculate în continuare până la plata efectivă și integrală a despăgubirii. Recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 18.712 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor expropriate, suma de 7.618,42 euro, respectiv echivalentul acestei sume în lei - 33.713,03 lei reprezentând contravaloarea ratelor de credit și dobânzi plătite către B.A.B. România în baza contractului din 24 iulie 2008 pentru terenul expropriat, suma de 221,23 lei, achitată cu titlu de impozit aferent terenului expropriat, sume care solicită a se calcula în continuare până la plata efectivă și integrală a despăgubirilor.

II. Prin recursul exercitat, pârâtul Statul Român, prin C. SA a formulat următoarele critici; Instanța de apel a dezlegat cauza dedusă judecății raportat la valoarea indicată în completarea raportului de expertiză tehnică judiciară înregistrat la Tribunalul Bihor la data de 21 martie 2014. Astfel, în mod greșit instanța s-a raportat la valoarea indicată în respectiva completare și a luat în considerare doar opinia majoritară a experților, ignorând total poziția expertului care a făcut opinie separată, întrucât avea obligația, cu ocazia considerării asupra probelor administrate în cauză să aprecieze și asupra opiniei separate, iar în acest context avea obligația de a analiza și motivele reținute de expertul tehnic judiciar care a făcut opinie separată.

Hotărârea instanței de apel este greșită și prin prisma valorii despăgubirilor reținute ca fund cuvenite. Astfel, așa cum arată și expertul tehnic judiciar care a făcut opinie separată, terenul în discuție se află într-o zonă de restricție din punct de vedere al utilizării - și implicit de diminuare a valorii reale. Or, instanța de apel nu a ținut seama de acest aspect și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra sa, deși reține în chiar considerentele hotărârii, la nivel de citat prevederea art. 26 din Legea nr. 33/1994 care face trimitere expresă la valoarea reală a imobilului. Raportându-se strict la poziția - vădit greșită - a experților cu opinie majoritară, nu a avut în vedere valoarea reală a imobilului expropriat, ci a avut în vedere o valoare pe care experții cu opinie majoritară au obținut-o prin raportare la anunțurile publicitare de ofertare spre vânzare a unor terenuri situate în apropierea celor expropriate.

Susține recurentul că acest sistem este greșit prin prisma a două puncte de vedere. Astfel, este de notorietate faptul că anunțurile publicitare de ofertare spre vânzare au o rată imprevizibilă de concretizare în viața economică reală sub aspectul prețului, neputându-se stabili nici măcar o cotă de raportare medie - datorită multitudinii numărului de factori care concret pot fi implicați sau nu într-o tranzacție imobiliară - a prețului ofertat în anunțul publicitar și prețul ce va fi concret plătit cu ocazia tranzacției concrete. Singurul lucru care poate fi unanim acceptat este acela că valoarea indicată în oferta de vânzare - cu excepția cazurilor de vânzare reglementată - nu are nici o legătură de cuantum cu valoarea reală la care se va încheia tranzacția.

Un astfel de element de referință nu poate sta la baza determinării corecte a valorii reale a imobilului expropriat. În al doilea rând, nici unul din anunțurile de oferte spre vânzare luate în calcul de experții cu opinia majoritară nu se refereau la terenuri situate într-o zonă de restricție din punct de vedere al utilizării - și implicit de diminuare a valorii reale - similară imobilului în litigiu. Recurentul-pârât solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de apel Oradea în vederea refacerii reportului de expertiză tehnică specialitatea evaluare prin prisma prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate, rejudecarea pe fond a apelului reclamanților și respingerea acestuia, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Structurând criticile formulate prin recursurile cu care a fost învestită, în ordinea în care motivele de recurs o impune, Înalta Curte reține următoarele. Prin memoriul de recurs, reclamanții au formulat critici cu privire la soluția instanței de apel în ce privește despăgubirile ce pretind că li se cuvin pentru lipsa de folosință a imobilului, reprezentând chiria optenabilă pe mp/teren. Aceste critici vizează situația de fapt și nu pot forma obiect al analizei acestei instanțe deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată și, ca atare, aceste critici nu pot forma obiect al analizei.

În ce privește criticile reclamanților relative la prejudiciul constând în impozitul pentru terenul expropriat și contravaloarea ratelor de credit și dobânzi plătite către B.A.B. România în baza contractului din 24 iulie 2008, acestea vor fi respinse, pentru considerentele ce succed. Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, în mod corect a reținut instanța de apel că o atare pretenție este nefondată. Astfel, art. 2 din Legea nr. 33/1994 prevede: "Pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice cu sau jură scop lucrativ, precum și cele aflate în afara comunelor, orașelor, municipiilor și județelor". Ca atare, în ce privește persoanele fizice, pot fi expropriate numai imobilele aflate în proprietatea acestora.

Creditul contractat de reclamant în vederea dobândirii terenului reprezintă prețul terenului expropriat, iar plata impozitului pentru acest teren constituie exercitarea prerogativei de proprietar, astfel că acestea nu pot fi incluse în noțiunea de prejudiciu, astfel cum este reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Aceasta întrucât, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 denotă indubitabil împrejurarea că prejudiciul reprezintă consecința directă a exproprierii, atât timp cât dauna adusă proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii.

Pentru exproprierea terenurilor, proprietarul beneficiază de despăgubirea stabilită la nivelul prețului de piață, calculat la data exproprierii, astfel că nu poate fi primită critica prin care reclamanții susțin că ratele și dobânzile achitate reprezintă un prejudiciu încercat de ei urmare exproprierii, întrucât despăgubirea se acordă tocmai în considerarea calității de proprietar asupra terenurilor supuse exproprierii, care presupune, printre altele, plata prețului pentru achiziționarea acestora și plata impozitelor. Așa fiind, această critică este nefondată și urmează a fi respinsă. Cu privire la criticile din ambele recursuri, care vizează cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate, acestea sunt fondate, în considerarea următoarelor argumente.

Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească". Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare atât la amplasamentul acestuia, la destinația lui, cât și prin raportare la poziționarea acestuia față de alte localități și de căile de acces. Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză." Prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of.

nr. 152 din 3 martie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii raportului de expertiza, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Ulterior, în același sens, prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, publicată în M. Of.

nr. 527 din 15 iulie 2015, s-a statuat că prevederile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și focal, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale. În cadrul acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut: "prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, parag. 26, Curtea a observat că "soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională se regăsește atât în art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificat prin art. IV pct. 3 din O.U.G.

nr. 228/2008, în vigoare în perioada 5 ianuarie 2009 - 22 decembrie 2010, cât și în art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, revenind legiuitorului obligația constituțională de a modifica în mod corespunzător legea în vigoare pentru a da efecte depline prezentei decizii a Curții Constituționale''. Se constată astfel că, din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin deciziile Curții Constituționale, rezultă cele două aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială" definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În speță, la data pronunțării deciziei de către instanța de apel, dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 erau declarate neconstituționale prin Decizia nr. 12/2015, în ce privește sintagma la data întocmirii raportului de expertiză", astfel că, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor la un moment ulterior celui al transferului dreptului de proprietate, contrar celor statuate prin deciziile Curții Constituționale, hotărârea recurată este nelegală. Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate și a deciziilor Curții Constituționale nr. 12/2015 și nr. 380/2015, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc.

civ. Prin urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, în acord cu deciziile Curții Constituționale sus-menționate, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispozițiilor legale menționate.

Astfel, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data exproprierii, preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment. Pentru aceste considerate, Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul V.D., în nume propriu și administrator al SC M.M.T. SRL și de pârâta C.N.A.D.N. din România SA împotriva Deciziei nr. 350/A din 7 mai 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL