ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1220/2014

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 420/C din 7 martie

2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 12965/271/2009, s-a admis

cererea formulată de reclamanții S.C., B.E., K.S. și K.A., în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România SA, și în consecință:

S-a constatat că

imobilul ce face obiectul exproprierii pentru realizarea obiectivului de

investiții "Autostrada Brașov - Borș", situat în extravilanul

localității Tămășeu, jud. Bihor, în suprafață de 9.252 mp, parte din tarlaua x,

parcela x, identificat inițial cu numerele cadastrale a, b, c, suprafață care

ulterior a fost și este identificată cu nr. cadastral d, afectează următoarele

suprafețe, astfel: suprafața de 534 mp din lotul asupra căruia K.Ș. deține

dreptul de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16

august 2007; suprafața de 4.119 mp din lotul asupra căruia K.A. deține dreptul

de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 iunie 2005;

suprafața de 4.599 mp din lotul asupra căruia S.C. și B.E. dețin dreptul de

proprietate, în indiviziune, în temeiul titlului de proprietate din data de 16

august 2007.

S-a constatat că

reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate

pentru exproprierea imobilului în suprafață de 9.428,00 mp, identificat

cadastral cu numărul d, parte din tarlaua a, parcela x.

S-a constatat că din

cuantumul total de 252.661,91 RON aferent suprafeței expropriate de 9,428,00 mp

stabilit prin Hotărârea nr. 27/2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004, localitatea Tămășeu, jud. Bihor, reclamanților le revin

cote-părți din suma totală astfel: 14.582,95 RON pentru K.Ș., 112.485,34 RON

pentru K.A., 125.593,61 RON pentru S.C. și B.E., în părți egale.

Pârâtul Statul Român

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a

fost obligat la eliberarea către reclamanți a cotelor părți, corespunzătoare

suprafețelor expropriate, cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea

acordată pentru exproprierea terenului în suprafață de 9.428,00 mp, identificat

cu numărul cadastral d.

Pentru a se pronunța

în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin Hotărârea nr.

27/2008 emisă de pârâtă s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul

expropriat situat în loc. Tămășeu, jud. Bihor, categoria de folosință pășuni,

tarlaua x, parcela x, în suprafață de 9.428 mp, identificat prin nr. cad. a, b,

c persoanelor aparent îndreptățite S.C. și B.E., despăgubiri în cuantum de

252.661,91 RON.

Conform expertizei

întocmită în cauză, imobilul teren a fost identificat cu nr. de tarla x,

parcela x Tămășeu și reprezintă în natură teren agricol în extravilan.

Suprafețele

imobilelor, proprietățile reclamanților, cuprinse în T.P. nr. 6145/2007,

3482/2005 și 6146/2007 sunt afectate parțial de expropriere, și anume, terenul

proprietatea reclamantului K.Ș. este afectat în suprafață de 534 mp, terenul

proprietatea reclamantului K.A. este afectat în suprafață de 4.119 mp, terenul

proprietatea reclamanților B.E. și S.C. este afectat în suprafață de 4.599 mp,

deci suprafața totală afectată de expropriere este de 9.252 mp și 9.428 mp cum

din eroare s-a arătat în acțiune.

În raportul de

expertiză s-a mai arătat că aceste suprafețe supuse exproprierii sunt

identificate cu nr. cad. d Tămășeu, și sunt în suprafață totală de 9.252 mp.

Așadar, tribunalul a

reținut că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 198/2004, aplicabilă raportat la

momentul formulării prezentei acțiuni, instanța a admis acțiunea conform concluziilor

comisiei de experți.

În temeiul art. 274

din C. proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamanților 200 RON

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA.

Reclamanții S.C.,

B.E., K.Ș. și K.A. au aderat la apelul declarat de către pârâtă, solicitând

prin cererea de aderare la apel admiterea cererii de chemare în judecată,

astfel cum a fost formulată și precizată, raportat la expertiza tehnică

efectuată în cauză, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 34 A din 12 iunie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă, s-a admis cererea de aderare la apel formulată de apelanții reclamanți

S.C., B.E. - ambii decedați, proces continuat de moștenitorii acestora N.A. -

moștenitor al reclamantei B.E., S.R. - soția supraviețuitoare a intimatului

S.C. și S.L. - fiul moștenitor al defunctului S.C., K.Ș. și K.A.

A fost admis apelul

declarat de apelantul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA împotriva Sentinței civile nr. 420/C din 7

martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte, în

sensul că:

S-a constatat că

reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate

pentru exproprierea suprafeței de 9.252 mp, identificat cu nr. cadastral d,

parte din tarlaua x, parcela x.

S-a constatat că din

cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafețe de 247.945,26 RON,

reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 RON; reclamantului K.A. îi

revine suma de 110.385,49 RON, iar reclamanților S.C. și B.E. le revine suma de

123.249,05 RON.

A fost obligat

pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România SA la eliberarea către reclamanți a cotelor-părți corespunzătoare

suprafețelor expropriate, cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea

terenului în suprafață de 9.252 mp identificată cu nr. cadastral d.

Au fost menținute

restul dispozițiilor.

Examinând apelul

declarat în cauză și cererea de aderare la apel prin prisma criticilor invocate

instanța de apel a constatat că, potrivit raportului de contraexpertiză

întocmit în cauză, suprafața totală afectată de expropriere din terenul

proprietatea reclamanților cuprinsă în titlurile de proprietate din 16 august

2007, din 16 iunie 2005 și din 16 august 2007, este de 9.252 mp, terenul

proprietatea reclamantului K.Ș. fiind afectat în suprafață de 534 mp, al

reclamantului K.A. în suprafață de 4.119 mp, iar al reclamanților S.C. și B.E.

în suprafață de 4.599 mp.

Prima instanță, deși

în considerentele hotărârii, precum și în prima parte a dispozitivului constată

că întinderea imobilului cu nr. cadastral d este în suprafață de 9.252 mp,

dintr-o eroare, în mod greșit, constată îndreptățirea reclamanților la

despăgubiri pentru suprafața de 9.428,00 mp, stabilind cuantumul total al

despăgubirii la suma de 252.661,91 RON, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea

nr. 27/2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004.

Ori, după cum corect

a subliniat apelanta-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, suma de 252.661,91 RON este suma ce a fost acordată

pentru întreaga suprafață de 9.428 mp, sumă ce cuprinde inclusiv despăgubirea

aferentă suprafeței de 19 mp și 157 mp, identificate prin nr. cadastrale a și b

Tămășeu.

Prin urmare, este

fondată critica apelantei-pârâte în sensul că pentru suprafața de 9.252 mp,

aflată în discuție, se cuvine o despăgubire în cuantum de 247.945,26 RON, din

care reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 RON, reclamantului K.A.

suma de 110.385,49 RON, iar reclamanților S.C. și B.E. suma de 123.249,05 RON.

Nu a fost primită

însă critica prin care se susține greșita sa obligare la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 200 RON, prima instanță făcând o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ., cheltuielile legate de expropriere

(în speță cuprinzând cheltuieli de judecată) revenindu-i acesteia în calitate

de expropriator potrivit art. 38 din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește

cererea de aderare la apel, criticile reclamanților s-au constatat a fi fondate

doar în privința întinderii suprafeței afectată de expropriere ca fiind 9.252

mp, în loc de 9.428 mp, nefiind justificată cererea de stabilire a

despăgubirilor la suma de 252.661,91 RON, pentru cele ce au fost arătate în

alineatele de mai sus.

Neputând fi reținută

în apel culpa procesuală a apelantei-pârâte, cheltuielile de judecată

solicitate de apelanții-reclamanți nu au fost acordate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, care a invocat faptul că

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea

greșită a legii, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct.

9 din C. proc. civ.

În acest sens se

arată că decizia civilă atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ. și art. 38 din Legea nr.

33/1994, întrucât în mod greșit instanța de control judiciar a menținut

obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță în

sarcina pârâtului, apreciind că onorariul de avocat ar face parte din categoria

"cheltuielilor legate de expropriere".

Recurentul pârât

arată, în esență, că nu s-a opus admiterii acțiunii promovate de reclamanți, ci

a solicitat dovedirea în condițiile Legii nr. 198/2004 a calității de persoană

îndreptățită la despăgubire. În acest sens pârâtul a fost de acord cu

concluziile și a precizat, atât în fața instanței de fond, cât și în fața

instanței de control judiciar, sumele cu titlu de despăgubire ce se cuvin

fiecărui reclamant în parte.

Cu toate că demersul

judiciar era absolut necesar părților reclamante pentru a-și dovedi calitatea

de persoane îndreptățite la sumele stabilite cu titlu de despăgubire, instanța

de apel a menținut obligația pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată

efectuate în proces.

În concluzie, motivat

de faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 274 din C.

proc. civ. și art. 38 din Legea nr. 33/1994, se solicită admiterea cererii de

recurs, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a

apelului pârâtului și respingerii cererii reclamanților de obligare a pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză au formulat

întâmpinare reclamanții, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru

motivele pe larg expuse în conținutul acestei cereri.

Examinând recursul,

Înalta Curte a constatat că este întemeiat pentru motivul de ordine publică, al

lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului reclamant K.Ș.,

decedat în cursul procesului, în apel, motiv suplimentar pe care instanța de

recurs l-a invocat din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) din C. proc.

civ., la termenul de judecată din data de 10 aprilie 2014.

Conform art. 243

alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept

prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen

pentru introducerea în judecată a moștenitorilor.

Așadar, C. proc. civ.

impune suspendarea judecății procesului, urmare a decesului uneia dintre părți,

pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, străini de proces,

astfel încât să se evite pronunțarea unei hotărâri judecătorești în

contradictoriu cu persoana care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală

de folosință.

În cauză, reclamantul

K.Ș. a decedat la data de 15 martie 2013, conform actului de deces nr. x/2013,

depus la dosar în etapa procesuală a recursului, aspect față de care, Înalta

Curte a pus în dezbaterea părților problema legalității deciziei atacate, având

în vedere că decesul reclamantului intimat a survenit înainte de pronunțarea

acesteia la data de 12 iunie 2013.

Prin urmare, decizia

recurată fiind pronunțată în contradictoriu și cu această parte lipsită de

capacitate procesuală de folosință, a produs o vătămare procesuală părților,

care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat

în aceste condiții, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și

art. 312 alin. (5) din C. proc. civ., care atrag casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În rejudecare,

instanța de trimitere urmează să analizeze apelul declarat de pârât și cererea

de aderare la apel formulată de reclamanți, exclusiv în limitele cadrului

procesual corect stabilit, pentru a nu vătăma nicio parte în exercitarea

drepturilor sale procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 34 A din 12 iunie

2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS