ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând
asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
420/C din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 12965/271/2009,
a fost admisă
cererea
de chemare în judecată formulată de reclamanții S.C., B.E., K.S. și K.A., în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, și în consecință:
S-a
constatat că imobilul ce face obiectul exproprierii pentru realizarea
obiectivului de investiții „Autostrada Brașov - Borș", situat în
extravilanul localității Tămășeu, județul Bihor, în suprafață de 9.252 mp,
parte din tarlaua, identificată inițial cu numerele cadastrale, suprafață care
ulterior a fost și este identificată cu nr. cadastral 685, afectează
următoarele suprafețe: suprafața de 534 mp din lotul asupra căruia K.Ș. deține dreptul
de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007; suprafața
de 4.119 mp din lotul asupra căruia K.A. deține dreptul de proprietate, în
temeiul titlului de proprietate din data de 16 iunie 2005 și suprafața de
4.599 mp din lotul asupra căruia S.C. și B.E. dețin dreptul de proprietate, în
indiviziune, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007.
S-a
constatat
că
reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate
pentru exproprierea imobilului în suprafață de 9.428,00 mp, identificat cu nr. cadastral.
S-a
constatat
că
din cuantumul total de 252.661,91 lei aferent suprafeței expropriate de 9.428,00
mp, stabilit prin Hotărârea nr. 27 din data de 04 iunie 2008, emisă de Comisia
pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, localitatea Tămășeu, județ Bihor, reclamanților
le revin cote-părți din suma totală astfel: 14.582,95 lei pentru K.Ș.,
112.485,34 lei pentru K.A. și 125.593,61 lei pentru S.C. și B.E., în părți
egale.
Pârâtul
Statul Român prin C.N.A.D.N.R.-S.A. a fost obligat la eliberarea către
reclamanți a cotelor-părți, corespunzătoare suprafețelor expropriate, cuvenite
din suma totală reprezentând despăgubirea acordată pentru exproprierea terenului
în suprafață de 9.428,00 mp, identificat cu numărul cadastral.
Pentru
a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reținut că prin Hotărârea nr. 27 din 4 iunie
2008, emisă de pârât s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 252.661,91
lei pentru imobilul expropriat situat în localitatea Tămășeu, categoria de folosință
pășuni, în suprafață de 9.428 mp, identificat prin nr. cadastrale, persoanelor
aparent îndreptățite S.C. și B.E.
Conform
expertizei efectuate de comisia de experți formată din ing. M.N., ing. P.R. și
ing. N.P., imobilul în cauză a fost identificat cu nr. de tarla Tămășeu și
reprezintă teren agricol situat în extravilan.
Potrivit
concluziilor aceluiași raport de expertiză suprafețele imobilelor aflate în proprietatea
reclamanților, cuprinse în T.P. nr. 6145/2007, nr. 3482/2005 și nr. 6146/2007,
sunt afectate parțial de expropriere, și anume, terenul proprietatea
reclamantului K.Ș. este afectat în suprafață de 534 mp, terenul proprietatea
reclamantului K.A. este afectat în suprafață de 4.119 mp, iar terenul
proprietatea reclamanților B.E. și S.C. este afectat în suprafață de 4.599 mp;
prin urmare, suprafața totală afectată de expropriere este de 9.252 mp, iar nu de
9.428 mp, cum din eroare s-a arătat în acțiune.
În
raportul de expertiză s-a mai arătat că aceste suprafețe supuse exproprieri sunt
identificate cu nr. cadastral Tămășeu, în suprafață de 9.252 mp.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, solicitând
admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate în sensul constatării faptului
că reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirii acordate
pentru exproprierea imobilului în suprafață de 9.252,00 mp identificat cu nr. cadastral
685 Tămășeu și, pe cale de consecință, din cuantumul total al despăgubirilor de
247.945,26 lei aferent suprafeței expropriate de 9.252 mp identificată cu nr. cadastral
Tămășeu, reclamanților li se cuvin următoarele cote-părți: pentru reclamantul K.Ș.
- 14.310,72 lei, pentru reclamantul K.A. - 110.385,49 lei, iar pentru
reclamanții S.C. și B.E. - 123.249,05 lei.
S-a
solicitat respingerea cererii de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de
judecată în sumă de 200 lei.
Prin
Decizia civilă nr. 34/A din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I
civilă, a admis cererea de aderare la apel formulată de apelanții-reclamanți S.C.,
B.E.- ambii decedați, proces continuat de moștenitorii acestora N.A. (moștenitor
al reclamantei B.E.), S.R. (soția supraviețuitoare a intimatului S.C.) și S.L.
(fiul moștenitor al defunctului S.C.), K.Ș. și K.A.
A
admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA SA, împotriva
sentinței civile nr. 420/C din 7 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor,
care a fost modificată în parte în sensul că:
S-a
constatat că
reclamanții
sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate pentru
exproprierea suprafeței de 9.252 mp, identificat cu nr. cadastral.
S-a
constatat că din cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafețe,
de 247.945,26 lei, reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 lei,
reclamantului K.A. îi revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamanților S.C. și B.E.
le revine suma de 123.249,05 lei.
A
fost obligat pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, la eliberarea către
reclamanți a cotelor-părți corespunzătoare suprafețelor expropriate, cuvenite
din suma totală reprezentând despăgubirea terenului
în suprafață de 9.252
mp
, identificată
cu nr. cadastral 685; au fost menținute celelalte dispoziții și s-a luat act că
nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru
a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență,
că potrivit
raportului de contraexpertiză întocmit în cauză de experții M.N., P.R. și N.P.,
suprafața totală afectată de expropriere din terenul proprietatea reclamanților
cuprinsă în titlurile de proprietate din 16 august 2007, din 16 iunie 2005 și din
16 august 2007, este de 9.252 mp, terenul proprietatea reclamantului K.Ș. fiind
afectat în suprafață de 534 mp, al reclamantului K.A. în suprafață de 4.119 mp,
iar al reclamanților S.C. și B.E. în suprafață de 4.599 mp.
Prima
instanță, deși în considerentele hotărârii și în prima parte a dispozitivului, a
constatat că întinderea imobilului este în suprafață de 9.252 mp, în mod greșit
a constatat îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru suprafața de
9.428,00 mp, stabilind cuantumul total al despăgubirii la suma de 252.661,91
lei, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 27 din 4 iunie 2008 emisă de Comisia
pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004.
Or,
suma de 252.661,91 lei, care a fost acordată pentru întreaga suprafață de 9.428
mp, include și despăgubirea aferentă suprafețelor de 19 mp și 157 mp, identificate
în Tămășeu.
Prin
urmare, a fost găsită fondată critica apelantei-pârâte în sensul că pentru
suprafața de 9.252 mp, cuantumul despăgubirii este de 247.945,26 lei, din care
reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. - suma
de 110.385,49 lei, iar reclamanților S.C. și B.E. - suma de 123.249,05 lei.
A
fost găsită nefondată critica privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată
în cuantum de 200 lei; în acest sens s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă
aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât, potrivit art. 38 din
Legea nr. 33/1994, cheltuielile legate de expropriere (în speță cheltuielile de
judecată) se suportă de expropriator.
Cu
referire la cererea de aderare la apel, instanța de apel a reținut că susținerile
apelanților - reclamanți sunt fondate doar în privința întinderii suprafeței
afectate de expropriere, aceasta fiind de 9.252 mp (în loc de 9.428 mp); nu a
fost primită cererea de stabilire a despăgubirilor la suma de 252.661,91 lei.
Împotriva acestei decizii a
declarat
recurs pârâtul Statul Român
prin CN A.D.N.R. SA.
Prin Decizia
civilă nr. 1220 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a
admis recursul
declarat de recurentul-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei
nr. 34/A din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pe care a
casat-o, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a găsit
întemeiat motivul de ordine publică al lipsei capacității procesuale de
folosință a intimatului-reclamant K.Ș., decedat în cursul procesului, în apel.
În
acest sens s-a reținut că potrivit art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de
cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a
moștenitorilor, pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în
contradictoriu cu o persoană care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală
de folosință.
Conform
actului de deces din 2013, depus la dosar în etapa procesuală a recursului, reclamantul
K.Ș. a decedat la data de 15 martie 2013, înainte de pronunțarea, la data
de 12 iunie 2013, a deciziei recurate; această decizie fiind pronunțată în
contradictoriu cu o parte lipsită de capacitate procesuală de folosință, a
produs părților o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin
anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții, devenind astfel
incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,
care atrag casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de apel.
A
menționat instanța de recurs că, în rejudecare, instanța de trimitere urmează
să analizeze apelul declarat de pârât și cererea de aderare la apel formulată
de reclamanți, exclusiv în limitele cadrului procesual corect stabilit, pentru
a nu vătăma nici o parte în exercitarea drepturilor sale procesuale.
Cu
prilejul rejudecării, după casarea cu trimitere, au fost introduși în proces
moștenitorii reclamantului K.Ș.: K.I., S.A. și K.E.
Prin
Decizia civilă
nr. 422/A din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă:
A admis
apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, precum și cererea
de aderare la apel formulată de reclamanții S.C., B.E.,
ambii decedați,
procesul fiind continuat de moștenitorii acestora N.A., S.R., S.L., K.A., K.Ș. -
decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, K.I., S.A. și K.E.,
împotriva sentinței civile nr. 420/C din 7 martie 2012 pronunțată de Tribunalul
Bihor, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:
A constatat
că reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate pentru
exproprierea suprafeței de 9.252 mp, teren identificat cu nr. cadastral.
A constatat
că, din cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafețe, de
247.945,26 lei, reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 lei,
reclamantului K.A. îi revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamanților S.C. și B.E.
suma de 123.249,05 lei, sume care vor fi actualizate cu indicii de inflație la
data plății efective.
L-a obligat
pe pârât la eliberarea către reclamanți a cotelor - părți corespunzătoare
suprafețelor expropriate cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea terenului
în suprafață de 9.252 mp identificat cu nr. cadastral 685 și a menținut
celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru
a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin concluziile raportului de
contraexpertiză întocmit de comisia de experți M.N., P.R. și N.P., s-a
concluzionat că suprafețele imobilelor - proprietatea reclamanților cuprinse în
titlurile de proprietate din 16 august 2007, din 16 iunie 2005 și din 16 august
2007, sunt afectate parțial de expropriere. Astfel, terenul proprietatea
reclamantului K.Ș. este afectat în suprafață de 534 mp, terenul proprietatea
reclamantului K.A. este afectat în suprafață de 4.119 mp, iar terenul
proprietatea reclamanților S.C. și B.E. este afectat în suprafață de 4.599 mp, suprafața
totală afectată de expropriere, identificată cu nr. cadastral 685 Tămășeu,
fiind de 9.252 mp, iar nu de 9.428 mp
Cu
toate că tribunalul a reținut corect în considerentele sentinței apelate că
suprafața expropriată este de 9.252 mp, a menționat, în mod greșit în
dispozitiv suprafața de 9.428 mp.
A
reținut, de asemenea, curtea de apel că este greșită dispoziția primei instanțe
privitoare la cuantumul despăgubirilor de 252.661,91 lei, cuvenite reclamanților,
în condițiile în care această sumă de bani este corespunzătoare unei suprafețe
expropriate de 9428 mp; pe cale de consecință a fost schimbată, în parte,
sentința, în sensul că pentru suprafața de 9.252 mp reclamanților li se cuvin
despăgubiri în cuantum de 247.945,26 lei, iar nu de 252.661,91 lei (cum a
reținut prima instanță și cum nefondat pretind reclamanții prin cererea de
aderare la apel).
Curtea
de apel a găsit fondată cererea apelanților - reclamanți, formulată în apel, privind
actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispozițiilor art.
294 alin. (2) C. proc. civ.
Nu
a fost primită critica apelantului-pârât privind cheltuielile de judecată, reținându-se
că nici minuta, nici dispozitivul hotărârii apelate nu cuprind vreo dispoziție
de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs
pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA,
solicitând modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul admiterii
apelului în întregime, iar pe fond, înlăturarea dispoziției referitoare la
actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri cu indicii de inflație
la data plății efective din hotărârea atacată; de asemenea, s-a solicitat
respingerea cererii de aderare la apel formulată de către reclamanți, în
principal ca fiind lipsită de interes iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct.
9 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că, prin decizia recurată, instanța
de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv că aceasta a fost pronunțată cu interpretare
și aplicarea a greșită a dispozițiilor art. 293, 294 și 296 C. proc. civ., precum
și ale art. 9 din Legea 198/2004.
Astfel, cu referire
la primul motiv de recurs, recurentul-pârât a învederat că, prin cererea de
chemare în judecată, reclamanții nu au solicitat ca plata sumelor stabilite cu
titlu de despăgubire să fie actualizate cu indicele de inflație la data
efectivă a plății; de asemenea, reclamanții nu și-au modificat pretențiile în
condițiile art. 132 C. proc. civ. și nu au solicitat actualizarea cu indicele
de inflație a sumelor stabilite de către expropriator cu titlu de despăgubiri
prin Hotărârea nr. 27 din 04 iunie 2008.
În primul ciclu
procesual, aceștia au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de pârât împotriva
sentinței civile nr. 420/C/2012, în temeiul art. 293 C. proc. civ., prin care au
solicitat "admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost
formulată și precizată raportat la expertiza tehnică efectuată în cauză",
respectiv: să se constate faptul că suprafața de 9.252,00 mp din loturile
asupra cărora reclamanții dețineau dreptul de proprietate a fost expropriată; să
se constate că aceștia sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 198/2004,
la încasarea despăgubirilor în cuantum de 252.661,91 lei și să fie obligat
pârâtul la eliberarea către reclamanți a sumelor cuvenite; prin cererea de
aderare la apel reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtului la plata
sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, actualizate cu indicele de inflație la
data efectivă a plății.
A mai arătat
recurentul că prin sentința civilă nr. 420/C/2012 și prin Decizia civilă nr. 34/2013,
pronunțate în primul ciclu procesual de Tribunalul Bihor și Curtea de Apel
Oradea, instanțele au hotărât asupra stabilirii cuantumului despăgubirilor
cuvenite reclamanților în acord cu dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.
civ., iar prin decizia recurată li s-a acordat reclamanților ceea ce nu s-a solicitat
prin acțiunea introductivă și prin cererea de aderare la apel, respectiv
actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubire cu indicele de inflație.
Pe cale de
consecință, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea
deciziei civile atacate, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la
actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri cu indicii de inflație
la data plătii efective.
Prin cel de-al doilea
motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurentul-pârât a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea
și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 293, art. 294 și art. 296 C.
proc. civ., precum și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Astfel, acesta a
susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 293 C. proc. civ., conform
cărora intimatul poate să adere la apelul făcut de partea potrivnică, chiar
după împlinirea termenului de apel, dacă prin această cerere tinde la
schimbarea hotărârii primei instanțe.
Însă prin cererea de
aderare la apelul pârâtului, reclamanții au solicitat eliberarea aceleiași sume
stabilite de către instanța de fond cu titlu de despăgubire pentru imobilul
preluat din proprietatea acestora. Astfel la pag. 2 din cererea de aderare la
apel se arată că reclamanții înțeleg să solicite constatarea calității lor de
"persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 198/2004, la încasarea
despăgubirilor în cuantum de 252.661,91 lei", această sumă reprezentând
despăgubirea pe care Tribunalul Bihor a acordat-o reclamanților prin sentința
civilă nr. 420 din 07 martie 2012.
Prin urmare,
reclamanții nu au dorit schimbarea soluției instanței de fond, ci păstrarea
hotărârii date de Tribunalul Bihor.
În opinia
recurentului-pârât, instanța de control judiciar ar fi trebuit să respingă
cererea de aderare la apel, în principal ca fiind în principal lipsită de
interes iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.
Cu referire la dispozițiile
art. 294 C. proc. civ. s-a arătat că instanța de apel a reținut la pag. 7 din
decizia recurată, în cadrul considerentelor hotărârii că "Se va da curs
însă cererii acestora formulată în actuala etapă procesuală privind
actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, în aplicarea prevederilor
art. 294 alin. (2) C. proc. civ."
Însă, reclamanții nu
au solicitat nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de
aderare la apelul pârâtului, obligarea expropriatorului la plata despăgubirii
actualizate cu indicele de inflație, o atare solicitare făcută de către
reclamanți în cel de-al doilea ciclu procesual în rejudecarea căii de atac
promovată de pârât fiind o cerere nouă făcută în apel, care potrivit art. 294 alin.
(1) C. proc. civ., este inadmisibilă.
A susținut
recurentul-pârât că și dacă s-a accepta faptul că reclamanții puteau solicita
actualizarea despăgubirii cu indicele inflației în faza procesuală a
rejudecării apelului, sumele prevăzute la art. 294 alin. (2) C. proc. civ.
privesc exclusiv sume ivite după darea hotărârii primei instanțe. Or, sumele
consemnate de către expropriator în temeiul Legii nr. 198/2004 la SC C.E.C. B. SA
- Sucursala Cluj pentru imobilele identificate cadastral Tămășeu nu sunt
purtătoare de dobânzi.
În același timp, nu se
poate susține că actualizarea despăgubirii aferente imobilului având nr. cadastral
Tămășeu (singurul teren în privința căruia s-a dovedit că imobilul expropriat
se suprapune cu terenul proprietatea intimaților-reclamanți) cu
indicele inflației se referă la sume care au survenit după pronunțarea sentinței
civile nr. 420/C/2012.
Sub un alt aspect,
recurentul a arătat că potrivit art. 296 C. proc. civ., apelantului nu i se
poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din
hotărârea atacată. Cu toate acestea, instanța de apel a ignorat principiul
"non reformatio in pejus".
Astfel, prin sentința
civilă nr. 420/C/2012, Tribunalul Bihor l-a obligat pe pârât să elibereze reclamanților
despăgubirea în cuantum de 252.661,91 lei.
Prin Decizia civilă nr.
422/2014, Curtea de Apel Oradea, admițând apelul pârâtului, l-a obligat pe
acesta să elibereze reclamanților despăgubirea de 247.945,26 lei, actualizată
cu indicele de inflație.
Cum nu s-a specificat
în hotărârea atacată de la ce moment urmează a se face actualizarea cu indicele
inflației, în ipoteza în care va fi avut în vedere momentul emiterii Hotărârii
de stabilirea a despăgubirii nr. 27 din 04 iunie 2008, suma determinată cu
titlu de actualizare cu indicele inflației va depăși suma 4.716,64 de lei (care
reprezintă diferența dintre despăgubirea acordată de tribunal și cea acordată
de curtea de apel).
Printr-o altă
critică, recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a încălcat
dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 care reglementează modalitatea prin
care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii poate contesta
despăgubirea stabilită de către expropriator.
A arătat recurentul
că prin Decizia civilă nr. 422/2014, instanța de apel a majorat implicit
despăgubirea stabilită prin Hotărârea nr. 27/2008 dispunând actualizarea sumei
cu indicele inflației la data plății efective în condițiile în care reclamanții
din prezenta cauză nu au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 27/2008,
în termenul reglementat de art. 9 din Legea nr. 198/2004, și nici nu au
solicitat majorarea cuantumului despăgubirii aferente imobilului identificat cu
număr cadastral Tămășeu.
Astfel, prin cererea
de chemare în judecată, reclamanții au solicitat exclusiv constatarea calității
lor de persoane îndreptățite la despăgubirile aferente imobilului expropriat
având nr. cadastrale 683, 684 și 685 Tămășeu (ulterior dovedindu-se că terenul
aflat în proprietatea reclamanților, afectat de expropriere este doar cel cu
număr cadastral Tămășeu), precum și eliberarea sumei consemnate de către
expropriator prin Hotărârea nr. 27/2008. Așadar, acțiunea reclamanților a avut
caracterul unei simple acțiuni în constatare, întemeiată pe prevederile art. 10
alin. (1) din Legea nr. 198/2004.
A concluzionat
recurentul-pârât că, deși prin cererea de chemare în judecată nu s-a
urmărit majorarea cuantumului despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 27/2008,
instanța de control judiciar a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004,
dispunând actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirii de
247.945,26 lei.
Intimații-reclamanți,
legal citați, nu au depus întâmpinare la cererea de recurs; în faza
procesuală a recursului nu s-au administrat probe.
Potrivit
dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004, în vigoare la data
înregistrării cererii de chemare în judecată (12 august 2009), cererea de
recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Examinând decizia
recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul este
fondat în limitele și pentru motivele ce succed:
Cu
referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.
proc. civ., prin care recurentul-pârât a susținut că instanța de
apel, dispunând actualizarea cu indicii de inflație la data plății
efective a sumei de 247.945, 26 lei, a dat ceva ce nu s-a cerut, Înalta Curte
constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe
rolul Judecătoriei Oradea la data de 12.august 2009, sub nr. 12965/271/2009, a
cărei competență de soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului
Bihor, prin sentința civilă nr. 5010 din 29 aprilie 2010, reclamanții
S.C., B.E.,
K.Ș. și K.A. au solicitat, în esență, să se constate că sunt persoane
îndreptățite la încasarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 27
din 04 iunie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004,
județul Bihor, Consiliul local Tămășeu, fără a contesta cuantumul
acestor despăgubiri și fără a solicita actualizarea sumei la data
plății.
Exercitarea
căilor de atac împotriva sentinței civile nr. 420/C din 07 martie 2012 a
fost ocazionată de împrejurarea că Tribunalul Bihor, admițând cererea de
chemare în judecată, deși a reținut că suprafața expropriată de
la reclamanți este de 9.252 mp, iar nu de 9428 mp (cât s-a menționat
în Hotărârea nr. 27 din 04 iunie 2008, de stabilire a despăgubirilor), a avut
în vedere la stabilirea întinderii drepturilor persoanelor expropriate, suma de
252.661,91 lei, fără a o diminua, în mod corespunzător suprafeței
rezultate în urma măsurătorilor efectuate de experții judiciari.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea, în parte,
în sensul rectificării cuantumului despăgubirilor de la 252.661,91 lei, la
247.945, 26 lei, ca o consecință a faptului că suprafața de teren
expropriată care a aparținut reclamanților nu a avut suprafața
de 9428 mp, ci suprafața de 9.252 mp.
Reclamanții
au formulat cerere de aderare la apelul pârâtului urmărind, în esență, să
li se recunoască dreptul de a încasa suma stabilită prin Hotărârea nr. 27 din 04
iunie 2008, de stabilire a despăgubirilor, respectiv 252.661,91 lei, în
condițiile în care nu au contestat că suprafața de teren expropriată
este de 9252 mp; prin cererea de aderare la apel nu s-a solicitat actualizarea
despăgubirilor.
Curtea
de Apel Oradea, secția I civilă, a admis, prin Decizia nr. 422/A din 09
octombrie 2014, atât apelul principal și cererea de aderare la apel, cât
și cererea formulată la termenul de dezbateri în apel, în al doilea ciclu
procesual (25 septembrie 2014), de avocat G.M., reprezentantul convențional
al apelanților-reclamanți, de reactualizare a despăgubirilor, cu
indicele de inflație la data plății efective.
Cu
referire la această din urmă cerere, instanța de apel a arătat că va fi
admisă “în aplicarea prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ.”
Înalta
Curte reține că prevederile legale evocate de instanța de apel permit
părților să solicite în apel, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen
și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe,
respectiv de a solicita compensația legală.
Rațiunea
edictării acestor dispoziții este aceea de a permite părții care este
creditorul unei obligații patrimoniale care se execută prin prestații
succesive (din care unele ajung la scadență după pronunțarea hotărârii
de primă instanță) sau care este susceptibilă de actualizare ori
generatoare de dobânzi, să solicite plata sumelor de bani cuvenite după
dezinvestirea primei instanțe, pentru ca aceasta să nu fie pusă în
situația de a formula alte cereri de chemare în judecată pentru
obținerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligației
principale.
Înalta
Curte reține că, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi
formulată oricând în cursul judecății în apel, ci numai cu respectarea
termenului prevăzut pentru motivarea apelului; în acest sens sunt
dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte o asemenea
cerere trebuie formulată în scris, motivată și comunicată părții
adverse, pentru respectarea principiului contradictorialității și a
dreptului la apărare.
Prin
urmare, instanța de apel, fără a fi legal învestită cu cererea de
actualizare a despăgubirilor datorate apelanților-intimați-reclamanți
a admis-o, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6
C. proc. civ., în sensul că a dat ceva ce nu s-a cerut.
Din
perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta
Curte reține că, pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, este necesar ca
prin actul de învestire a instanței, reclamanții să fi solicitat
obligarea pârâtului la sumele de bani care constituie dobânzi, actualizări de
sume etc.
Așadar,
nu poate fi primită direct în apel, o cerere de reactualizare a despăgubirii
dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit,
deoarece art. 294 alin. (2) C. proc. civ., are în vedere cererile prin care se
solicită plata în continuare a sumelor cerute în fața primei instanțe
și care au devenit scadente după pronunțarea hotărârii de primă
instanță.
În
consecință, în cauza dedusă judecății, în condițiile în care nu
a existat o cerere de actualizare cu indicii de inflație a despăgubirii,
apelanții-reclamanți nu puteau solicita asemenea sume de bani direct
în apel, cererea formulată fiind inadmisibilă.
Cu
referire la criticile prin care s-a susținut că instanța de apel a
interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 293 C. proc.
civ., deoarece apelanții-reclamanțI nu au solicitat modificarea
sentinței, ci păstrarea ei, Înalta Curte reține că nu sunt fondate
întrucât, în realitate, apelanții-reclamanți au solicitat păstrarea
cuantumului despăgubirii dar pentru o suprafață de teren mai mică.
Prin
urmare, chiar dacă nu au solicitat formal schimbarea, în parte, a
sentinței, din motivarea cererii de aderare de apel rezultă că
aceștia au urmărit păstrarea despăgubirii în cuantum de 252.661,91 lei, dar
nu ca echivalent al suprafeței de 9428 mp, ci ca echivalent al
suprafeței de 9.252 mp; așadar, păstrarea cuantumului despăgubirii nu
se confundă cu păstrarea sentinței, astfel că cererea de aderare la apel
formulată de reclamanți era admisibilă. Pe cale de consecință, fiind
învestită atât cu apelul principal formulat de pârât, cât și cu cererea de
aderare la apel, instanța de apel nu era ținută de art. 296 C. proc.
civ. în modalitatea arătată de recurent.
Având în
vedere că, pentru considerentele expuse, au fost găsite fondate criticile prin
care s-a susținut că instanța de apel a dispus actualizarea cu
indicele de inflație, la data plății efective, a sumei de 247.945,26 lei, fără
a fi legal învestită, cererea fiind, în speță, și inadmisibilă, iar
acestea sunt suficiente pentru admiterea recursului în modalitatea solicitată
de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea celorlalte
critici privitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 293
și 296 C. proc. civ. și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.
În
consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3)
și 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de
recurentul - pârât Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, în sensul modificării
deciziei recurate și înlăturării dispoziției de actualizare cu indicele de
inflație, la data plății efective, a sumei de 247.945,26 lei; vor fi păstrate
celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurentul - pârât Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, împotriva Deciziei
nr. 422/A din 9 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I
civilă.
Modifică, în parte,
decizia recurată în sensul că înlătură dispoziția de actualizare cu indicele de
inflație, la data plății efective, a sumei de 247.945,26 lei.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 februarie 2015.