ÎCCJ, Secția I civilă

Actualizarea despăgubirilor cu rata inflației. Cerere formulată direct în apel. Nerespectarea condițiilor de formă prescrise de normele procedurale. Consecințe.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căi de atac. Judecata în apel.

Index alfabetic :

despăgubiri

-dobânzi

-indice de inflație

-principiul contradictorialității

-inadmisibilitate

C.proc.civ. din 1865, art. 292, art. 294, art. 304 pct. 6, pct. 9

1.

Prevederile art. 294 alin. (2) C.proc.civ.

permit părților să solicite în apel, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, respectiv de a solicita compensația legală. Rațiunea edictării acestor dispoziții este aceea de a permite părții care este creditorul unei obligații patrimoniale care se execută prin prestații succesive (din care unele ajung la scadență după pronunțarea hotărârii de primă instanță) sau care este susceptibilă de actualizare ori generatoare de dobânzi, să solicite plata sumelor de bani cuvenite după dezinvestirea primei instanțe, pentru ca aceasta să nu fie pusă în situația de a formula alte cereri de chemare în judecată pentru obținerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligației principale.

Însă, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi formulată oricând în cursul judecății în apel, ci numai cu respectarea termenului prevăzut pentru motivarea apelului [în acest sens fiind dispozițiile art. 292 alin.(1) C.proc.civ.]. Totodată, o astfel de cerere trebuie formulată în scris, motivată și comunicată părții adverse, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

Prin urmare, cum reclamantul a formulat cererea de reactualizare a despăgubirilor direct la termenul de dezbateri în apel, instanța nu a fost legal investită cu o astfel de cerere și, în mod greșit a admis-o.

dobânzi, actualizări de sume etc.

Așadar, nu poate fi primită direct în apel, o cerere de reactualizare a despăgubirii dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin.(2) C.proc.civ., are în vedere cererile prin care se solicită plata în continuare a sumelor cerute în fața primei instanțe și care au devenit scadente după pronunțarea hotărârii de primă instanță.

Secția I civilă, decizia nr. 441 din 13 februarie 2015

Prin sentința civilă nr. 420/C din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S.C., B.E., K.S. și K.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., și în consecință:

S-a constatat că imobilul ce face obiectul exproprierii pentru realizarea obiectivului de investiții „Autostrada Brașov - Borș”, în suprafață de 9.252 m.p., parte din tarlaua x3, parcela x46, identificat inițial cu numerele cadastrale x83, x84, x85, suprafață care ulterior a fost și este identificată cu nr. cadastral x85, afectează următoarele suprafețe: suprafața de 534 mp din lotul asupra căruia K.Ș. deține dreptul de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007; suprafața de 4.119 m.p. din lotul asupra căruia K.A. deține dreptul de proprietate, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 iunie 2005 și suprafața de 4.599 m.p. din lotul asupra căruia S.C. și B.E. dețin dreptul de proprietate, în indiviziune, în temeiul titlului de proprietate din data de 16 august 2007.

S-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului în suprafață de 9.428,00 m.p., identificat cadastral cu nr. x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.

S-a constatat că din cuantumul total de 252.661,91 lei aferent suprafeței expropriate de 9.428,00 m.p., stabilit prin Hotărârea nr. 27/2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, reclamanților le revin cote-părți din suma totală astfel: 14.582,95 lei pentru K.Ș., 112.485,34 lei pentru K.A. și 125.593,61 lei pentru S.C. și B.E., în părți egale.

Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. a fost obligat la eliberarea către reclamanți a cotelor-părți, corespunzătoare suprafețelor expropriate, cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea acordată pentru exproprierea terenului în suprafață de 9.428,00 m.p., identificat cu nr. cadastral x85.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bihor a reținut că prin Hotărârea nr.27/2008, emisă de pârât s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 252.661,91 lei pentru imobilul expropriat, categoria de folosință pășuni, tarlaua x3, parcela x46, în suprafață de  9.428 m.p., identificat prin nr. cadastrale x83, x84, x85  persoanelor aparent  îndreptățite S.C. și B.E.

Conform expertizei efectuate, imobilul în cauză a fost identificat cu nr. de tarla x3, parcele x46 și reprezintă teren agricol situat  în extravilan.

Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză suprafețele imobilelor aflate în proprietatea reclamanților, cuprinse în T.P. nr. xx45/2007, nr. xx82/2005 și nr. xx46/2007, sunt afectate parțial de expropriere, și anume, terenul proprietatea reclamantului K.Ș. este afectat în suprafață de 534 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.A. este afectat în suprafață de 4.119 m.p., iar terenul proprietatea reclamanților B.E. și S.C. este afectat  în suprafață de 4.599 m.p.; prin urmare, suprafața totală  afectată de  expropriere  este  de  9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p., cum din eroare s-a arătat  în acțiune.

În raportul de expertiză s-a mai arătat că aceste suprafețe supuse exproprierii sunt identificate cu nr. cadastral x85, în suprafață de  9.252 mp.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate în sensul constatării faptului că reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirii acordate pentru exproprierea imobilului în suprafață de 9.252,00 mp identificat cu nr. cadastral x85 și, pe cale de consecință, din cuantumul total al despăgubirilor de 247.945,26 lei aferent suprafeței expropriate de 9.252 m.p. identificată cu nr. cadastral x85, reclamanților li se cuvin următoarele cote-părți: pentru reclamantul K.Ș. - 14.310,72 lei, pentru reclamantul K.A. - 110.385,49 lei, iar pentru reclamanții S.C. și B.E. - 123.249,05 lei.

Prin decizia civilă nr. 34/A din 12 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a admis cererea de aderare la apel formulată de reclamanții S.C., B.E. - ambii decedați, proces continuat de moștenitorii acestora N.A. (moștenitor al reclamantei B.E.), S.R. (soția supraviețuitoare a intimatului S.C.) și S.L. (fiul moștenitor al defunctului S.C.), K.Ș. și K.A.

A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost modificată în parte în sensul că:

S-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea suprafeței de 9.252 mp, identificat cu nr. cadastral x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.

S-a constatat că din cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafețe, de 247.945,26 lei, reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. îi revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamanților S.C. și B.E. le revine suma de 123.249,05 lei.

A fost obligat pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A. la eliberarea către reclamanți a cotelor-părți corespunzătoare suprafețelor expropriate, cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea terenului în suprafață de 9.252 m.p., identificată cu nr. cadastral x85; au fost menținute celelalte dispoziții și s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de contraexpertiză întocmit în cauză, suprafața totală afectată de expropriere din terenul proprietatea reclamanților cuprinsă în titlurile de proprietate nr. xx45 din 16 august 2007, nr. xx82 din 16 iunie 2005 și nr. xx46 din 16 august 2007, este de 9.252 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.Ș. fiind afectat în suprafață de 534 m.p., al reclamantului K.A. în suprafață de 4.119 m.p., iar al reclamanților S.C. și B.E. în suprafață de 4.599 m.p.

Prima instanță, deși în considerentele hotărârii și în prima parte a dispozitivului, a constatat că întinderea imobilului cu nr. cadastral x85 este în suprafață de 9.252 mp, în mod greșit a constatat îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru suprafața de 9.428,00 m.p., stabilind cuantumul total al despăgubirii la suma de 252.661,91 lei, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 27/2008 emisă de  Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

Or, suma de 252.661,91 lei, care a fost acordată pentru întreaga suprafață de 9.428 m.p., include și despăgubirea aferentă suprafețelor de 19 m.p. și 157 m.p., identificate prin nr. cadastrale x83 și x84.

Prin urmare, a fost găsită fondată critica apelantului - pârât în sensul că pentru suprafața de 9.252 m.p., cuantumul despăgubirii este de 247.945,26 lei, din care reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. - suma de 110.385,49 lei, iar reclamanților S.C. și B.E. - suma de 123.249,05 lei.

A fost găsită nefondată critica privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei;  în acest sens s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., întrucât, potrivit art. 38 din Legea nr.33/1994, cheltuielile legate de expropriere (în speță cheltuielile de judecată) se suportă de expropriator.

Cu referire la cererea de aderare la apel, instanța de apel a reținut că susținerile apelanților - reclamanți sunt fondate doar în privința întinderii suprafeței afectate de expropriere, aceasta fiind  de 9.252 m.p. (în loc de 9.428 m.p.); nu a fost primită cererea de stabilire a despăgubirilor la suma de 252.661,91 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.DN.R. S.A.

Prin decizia civilă nr.1220 din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a găsit întemeiat motivul de ordine publică al lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant K.Ș., decedat în cursul procesului, în apel.

În acest sens s-a reținut că potrivit art. 243 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu o persoană care, prin deces, a pierdut capacitatea procesuală de folosință. Conform actului de deces, depus la dosar în etapa procesuală a recursului, reclamantul K.Ș. a decedat la data de 15 martie 2013, înainte de pronunțarea, la data de 12 iunie 2013, a deciziei recurate; această decizie fiind pronunțată în contradictoriu cu o parte lipsită de capacitate procesuală de folosință, a produs părților o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (5) C.proc.civ., care atrag casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

A menționat instanța de recurs că, în rejudecare, instanța de trimitere urmează să analizeze apelul declarat de pârât și cererea de aderare la apel formulată de reclamanți, exclusiv în limitele cadrului procesual corect stabilit, pentru a nu vătăma nici o parte în exercitarea drepturilor sale procesuale.

Cu prilejul rejudecării, după casarea cu trimitere, au fost introduși în proces moștenitorii reclamantului K.Ș. : K.I., S.A. și K.E.

Prin decizia civilă nr. 422/A din 9 octombrie 2014, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., precum și cererea de aderare la apel formulată de reclamanții S.C., B.E., ambii decedați, procesul fiind continuat de moștenitorii acestora N.A., S.R., S.L., K.A., K.Ș. - decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii acestuia, K.I., S.A. și K.E., împotriva sentinței civile nr. 420/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor acordate  pentru exproprierea suprafeței de 9.252 m.p., teren identificat cadastral cu nr. x85, parte din tarlaua x3, parcela x46.

A constatat că, din cuantumul total al despăgubirilor aferente acestei suprafețe, de 247.945,26 lei, reclamantului K.Ș. îi revine suma de 14.310,72 lei, reclamantului K.A. îi revine suma de 110.385,49 lei, iar reclamanților S.C. și B.E. suma de 123.249,05 lei, sume care vor fi actualizate cu indicii de inflație la data plății efective.

L-a obligat pe pârât la eliberarea către reclamanți a cotelor-părți corespunzătoare suprafețelor

expropriate cuvenite din suma totală reprezentând despăgubirea terenului în suprafață de 9.252 mp identificat cu nr. cadastral x85 și a  menținut celelalte dispoziții ale  sentinței.

Instanța de apel a reținut că prin concluziile raportului de contraexpertiză, s-a concluzionat că suprafețele imobilelor - proprietatea reclamanților cuprinse în titlurile de proprietate nr. xx45/2007, nr. xx82/2005 și nr. xx46/2007, sunt afectate parțial de  expropriere. Astfel, terenul proprietatea reclamantului K.Ș. este afectat în suprafață de 534 m.p., terenul proprietatea reclamantului K.A. este afectat în suprafață de 4.119 m.p., iar terenul proprietatea reclamanților S.C. și B.E. este afectat în suprafață de 4.599 m.p., suprafața totală  afectată de expropriere, identificată cu nr. cadastral x85, fiind de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p.

Cu toate că tribunalul a reținut corect în considerentele sentinței apelate că suprafața expropriată este de 9.252 m.p., a menționat, în mod greșit în dispozitiv  suprafața de 9.428 m.p.

A reținut, de asemenea, curtea de apel că este greșită dispoziția primei instanțe privitoare la  cuantumul despăgubirilor de 252.661,91 lei, cuvenite reclamanților, în condițiile în care această sumă de bani este corespunzătoare  unei suprafețe expropriate de 9.428 m.p.; pe cale de consecință a fost schimbată, în parte, sentința în sensul că pentru suprafața de 9.252 m.p. reclamanților li se cuvin despăgubiri în cuantum de 247.945,26 lei, iar nu de 252.661,91 lei (cum a reținut prima instanță și cum nefondat pretind reclamanții prin cererea de aderare la apel).

Curtea de apel a găsit fondată cererea apelanților-reclamanți, formulată în apel, privind actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, în temeiul dispozițiilor art. 294 alin. (2) C.proc.civ.

Nu a fost primită critica apelantului-pârât privind cheltuielile de judecată, reținându-se că nici minuta, nici dispozitivul hotărârii apelate nu cuprind vreo dispoziție de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului în întregime, iar pe fond, înlăturarea dispoziției referitoare la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri cu indicii de inflație la data plății efective din hotărârea atacată; de asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de aderare la apel formulată de către reclamanți, în principal ca fiind lipsită de interes iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C.proc.civ., recurentul-pârât a arătat că, prin decizia recurată,  instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut, respectiv că aceasta a fost pronunțată cu interpretare și aplicarea a greșită a dispozițiilor art. 293, 294 și 296 C.proc.civ., precum și ale art.9 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, cu referire la primul motiv de recurs, recurentul-pârât a învederat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții nu au solicitat ca plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubire să fie actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății; de asemenea, reclamanții nu și-au modificat pretențiile în condițiile art. 132 C.proc.civ. și nu au solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumelor stabilite de către expropriator cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 27/2008.

În primul ciclu procesual, aceștia au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 420/C/2012, în temeiul art. 293 C.proc.civ., prin care au solicitat "admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată raportat la expertiza tehnică efectuată în cauză", respectiv: să se constate faptul că suprafața de 9.252,00 m.p. din loturile asupra cărora reclamanții dețineau dreptul de proprietate a fost expropriată; să se constate că aceștia sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 198/2004, la încasarea despăgubirilor în cuantum de 252.661,91 lei și să fie obligat pârâtul la eliberarea către reclamanți a sumelor cuvenite; prin cererea de aderare la apel reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.

A mai arătat recurentul că prin sentința civilă nr. 420/C/2012 și prin decizia civilă nr. 34/2013, pronunțate în primul ciclu procesual de Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, instanțele au hotărât asupra stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților în acord cu dispozițiile art. 129 alin. (6) C.proc.civ., iar prin decizia recurată li s-a acordat reclamanților ceea ce nu s-a solicitat prin acțiunea introductivă și prin cererea de aderare la apel, respectiv actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubire cu indicele de inflație.

Pe cale de consecință, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei civile atacate, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri cu indicii de inflație la data plătii efective.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul-pârât a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 293, art. 294 și art. 296 C.proc.civ., precum și ale art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Astfel, acesta a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 293 C.proc.civ., conform cărora intimatul poate să adere la apelul făcut de partea potrivnică, chiar după împlinirea termenului de apel, dacă prin această cerere tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Însă prin cererea de aderare la apelul pârâtului, reclamanții au solicitat eliberarea aceleiași sume stabilite de către instanța de fond cu titlu de despăgubire pentru imobilul preluat din proprietatea acestora. Astfel în cererea de aderare la apel se arăta că reclamanții înțeleg să solicite constatarea calității lor de "persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr.198/2004, la încasarea despăgubirilor în cuantum de 252.661,91 lei", această sumă reprezentând despăgubirea pe care Tribunalul Bihor a acordat-o reclamanților prin sentința civilă nr. 420/2012.

Prin urmare, reclamanții nu au dorit schimbarea soluției instanței de fond, ci păstrarea hotărârii date de Tribunalul Bihor.

În opinia recurentului-pârât, instanța de control judiciar ar fi trebuit să respingă cererea de aderare la apel, în principal ca fiind în principal lipsită de interes iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.

Cu referire la dispozițiile art. 294 C.proc.civ. s-a arătat că instanța de apel a reținut, în cadrul considerentelor hotărârii că "se va da curs însă cererii acestora formulată în actuala etapă procesuală privind actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri, în aplicarea prevederilor art. 294 alin. (2) C.proc.civ."

Însă, reclamanții nu au solicitat nici prin cererea de chemare în judecată, nici prin cererea de aderare la apelul pârâtului, obligarea expropriatorului la plata despăgubirii actualizate cu indicele de inflație, o atare solicitare făcută de către reclamanți în cel de-al doilea ciclu procesual în rejudecarea căii de atac promovată de pârât fiind o cerere nouă făcută în apel, care potrivit art. 294 alin. (1) C.proc.civ., este inadmisibilă.

A susținut recurentul-pârât că și dacă s-a accepta faptul că reclamanții puteau solicita actualizarea despăgubirii cu indicele inflației în faza procesuală a rejudecării apelului, sumele prevăzute  la art. 294 alin. (2) C.proc.civ. privesc exclusiv sume ivite după darea hotărârii primei instanțe. Or, sumele consemnate de către expropriator în temeiul Legii nr. 198/2004 la Banca X, pentru imobilele identificate cadastral cu x83, x84 și x85 nu sunt purtătoare de dobânzi.

În același timp, nu se poate susține că actualizarea despăgubirii aferente imobilului având nr. cadastral x85 (singurul teren în privința căruia s-a dovedit că imobilul expropriat se suprapune cu terenul proprietatea intimaților-reclamanți) cu indicele inflației se referă la sume care au survenit după pronunțarea sentinței civile nr. 420/C/2012.

Sub un alt aspect, recurentul a arătat că potrivit art. 296 C.proc.civ., apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Cu toate acestea, instanța de apel a ignorat principiul "

non reformatio in pejus

".

Astfel, prin sentința civilă nr. 420/C/2012, Tribunalul Bihor l-a obligat pe pârât să elibereze reclamanților despăgubirea în cuantum de 252.661,91 lei.

Prin decizia civilă nr. 422/2014, Curtea de Apel Oradea, admițând apelul pârâtului, l-a obligat pe acesta să elibereze reclamanților despăgubirea de 247.945,26 lei, actualizată cu indicele de inflație.

Cum nu s-a specificat în hotărârea atacată de la ce moment urmează a se face actualizarea cu indicele inflației, în ipoteza în care va fi avut în vedere momentul emiterii Hotărârii de stabilirea a despăgubirii nr. 27/2008, suma determinată cu titlu de actualizare cu indicele inflației va depăși suma 4.716,64 de lei (care reprezintă diferența dintre despăgubirea acordată de tribunal și cea acordată de curtea de apel).

Printr-o altă critică, recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 care reglementează modalitatea prin care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii poate contesta despăgubirea stabilită de către expropriator.

A arătat recurentul că prin decizia civilă nr. 422/2014, instanța de apel a majorat implicit despăgubirea stabilită prin Hotărârea nr. 27/2008 dispunând actualizarea sumei cu indicele inflației la data plății efective în condițiile în care reclamanții din prezenta cauză nu au formulat contestație împotriva Hotărârii nr.27/2008, în termenul reglementat de art. 9 din Legea nr. 198/2004, și nici nu au solicitat majorarea cuantumului despăgubirii aferente imobilului identificat cu nr. cadastral x85.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat exclusiv constatarea calității lor de persoane îndreptățite la despăgubirile aferente imobilului expropriat având nr. cadastrale x83, x84 și x85 (ulterior dovedindu-se că terenul aflat în proprietatea reclamanților, afectat de expropriere este doar cel cu nr. cadastral x85), precum și eliberarea sumei consemnate de către expropriator prin Hotărârea nr. 27/2008. Așadar, acțiunea reclamanților a avut caracterul unei simple acțiuni în constatare, întemeiată pe prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.

A concluzionat recurentul-pârât că, deși prin cererea de chemare în judecată nu s-a urmărit majorarea cuantumului despăgubirii stabilite prin Hotărârea nr. 27/2008, instanța de control judiciar a încălcat prevederile art.9 din Legea nr.198/2004, dispunând actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirii de 247.945,26 lei.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce succed

:

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C.proc.civ., prin care recurentul-pârât a susținut că instanța de apel, dispunând actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a sumei de 247.945, 26 lei, a dat ceva ce nu s-a cerut, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 12.august 2009, a cărei competență de soluționare a fost declinată în favoarea Tribunalului Bihor, prin sentința civilă nr. 5010/2010, reclamanții au solicitat, în esență, să se constate că sunt persoane îndreptățite la încasarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 27/2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Tămășeu, fără a contesta cuantumul acestor despăgubiri și fără a solicita actualizarea sumei la data plății.

Exercitarea căilor de atac împotriva sentinței civile nr. 420/C/2012 a fost ocazionată de împrejurarea că Tribunalul Bihor, admițând cererea de chemare în judecată, deși a reținut că suprafața expropriată de la reclamanți este de 9.252 m.p., iar nu de 9.428 m.p. (cât s-a menționat în  Hotărârea nr. 27/2008, de stabilire a despăgubirilor), a avut în vedere la stabilirea întinderii drepturilor persoanelor expropriate, suma de 252.661,91 lei, fără a o diminua, în mod corespunzător suprafeței rezultate în urma măsurătorilor efectuate de experții judiciari.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea, în parte, în sensul rectificării cuantumului despăgubirilor de la 252.661,91 lei, la 247.945, 26 lei, ca o consecință a faptului că suprafața de teren expropriată care a aparținut reclamanților nu a avut suprafața de 9.428

mp, ci suprafața de 9.252 mp.

Reclamanții au formulat cerere de aderare la apelul pârâtului urmărind, în esență, să li se recunoască dreptul de a încasa suma stabilită prin Hotărârea nr. 27/2008 de stabilire a despăgubirilor, respectiv 252.661,91 lei, în condițiile în care nu au contestat că suprafața de teren expropriată este de 9.252 m.p.; prin cererea de aderare la apel nu s-a solicitat actualizarea despăgubirilor.

Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a admis, prin decizia nr. 422/A din 09 octombrie 2014, atât apelul principal și cererea de aderare la apel, cât și cererea formulată la termenul de dezbateri în apel, în al doilea ciclu procesual (25 septembrie 2014), de av. G.M., reprezentantul convențional al apelanților-reclamanți, de reactualizare a despăgubirilor, cu indicele de inflație la data plății efective.

Cu referire la această din urmă cerere, instanța de apel a arătat că va fi admisă “în aplicarea prevederilor art.294 alin. (2) C.proc.civ.”.

Înalta Curte reține că prevederile legale evocate de instanța de apel permit părților să solicite în apel, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, respectiv de a solicita compensația legală.

Rațiunea edictării acestor dispoziții este aceea de a permite părții care este creditorul unei obligații patrimoniale care se execută prin prestații succesive (din care unele ajung la scadență după pronunțarea hotărârii de primă instanță) sau care este susceptibilă de actualizare ori generatoare de dobânzi, să solicite plata sumelor de bani cuvenite după dezinvestirea primei instanțe, pentru ca aceasta să nu fie pusă în situația de a formula alte cereri de chemare în judecată pentru obținerea acestor drepturi care constituie accesorii ale obligației principale.

Înalta Curte reține că, sub aspect procedural, o asemenea cerere nu poate fi formulată oricând în cursul judecății în apel, ci numai cu respectarea termenului prevăzut pentru motivarea apelului; în acest sens sunt dispozițiile art. 292 alin. (1) C.proc.civ.

Pe de altă parte o asemenea cerere trebuie formulată în scris, motivată și comunicată părții adverse, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

Prin urmare, instanța de apel, fără a fi legal învestită cu cererea de actualizare a despăgubirilor datorate apelanților - intimați - reclamanți a admis-o, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., în sensul că a dat ceva ce nu s-a cerut.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, este necesar ca prin actul de învestire a instanței, reclamanții să  fi solicitat obligarea pârâtului la sumele de bani care constituie dobânzi, actualizări de sume etc.

Așadar, nu poate fi primită direct în apel, o cerere de reactualizare a despăgubirii dacă prin cererea de chemare în judecată nu a existat un asemenea petit, deoarece art. 294 alin. (2) C.proc.civ., are în vedere cererile prin care se solicită plata în continuare a sumelor cerute în fața primei instanțe și care au devenit scadente după pronunțarea hotărârii de primă instanță.

În consecință, în cauza dedusă judecății, în condițiile în care nu a existat o cerere de actualizare cu indicele de inflație a despăgubirii, apelanții-reclamanți nu puteau solicita asemenea sume de bani direct în apel, cererea formulată fiind inadmisibilă.

Cu referire la criticile prin care s-a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 293 C.proc.civ., deoarece apelanții - reclamanți nu au solicitat modificarea sentinței, ci păstrarea ei, Înalta Curte reține că nu sunt fondate întrucât, în realitate, apelanții - reclamanți au solicitat păstrarea cuantumului despăgubirii dar pentru o suprafață de teren mai mică.

Prin urmare, chiar dacă nu au solicitat formal schimbarea, în parte, a sentinței, din motivarea cererii de aderare de apel rezultă că aceștia au urmărit păstrarea despăgubirii în cuantum de 252.661,91 lei, dar nu ca echivalent al suprafeței de 9.428 m.p., ci ca echivalent al suprafeței de 9.252 m.p.; așadar, păstrarea cuantumului despăgubirii nu se confundă cu păstrarea sentinței, astfel că cererea de aderare la apel formulată de reclamanți era admisibilă.

Pe cale de consecință, fiind învestită atât cu apelul principal formulat de pârât, cât și cu cererea de aderare la apel, instanța de apel nu era ținută de art. 296 C.proc.civ. în modalitatea arătată de recurent.

Având în vedere că, pentru considerentele expuse, au fost găsite fondate criticile prin care s-a susținut că instanța de apel a dispus actualizarea cu indicele de inflație, la data plății efective, a sumei de 247.945,26 lei, fără a fi legal învestită, cererea fiind, în speță, și inadmisibilă, iar acestea sunt suficiente pentru admiterea recursului în modalitatea solicitată de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea celorlalte critici privitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 293 și 296 C.proc.civ. și ale  art. 9 din Legea nr. 198/2004.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) și 304 pct. 6 și 9 C.proc.civ., a fost admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., în sensul modificării deciziei recurate și înlăturării dispoziției de actualizare cu indicele de inflație, la data plății efective, a sumei de 247.945,26 lei; au fost păstrate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.