ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 789/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 789/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr. 21/C din 4 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins acțiunea

precizată formulată de către reclamanții A.V.T. și A.I., în contradictoriu cu

intimatul Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România S.A., fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 136 de stabilire a

despăgubirii din data de 6 aprilie 2006, Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 din cadrul Consiliului local Tauteu a aprobat acordarea de despăgubiri

pentru imobilul expropriat situat în localitatea Tauteu, categoria de folosință

arabil, nr. topografic 1227/4, în suprafață de 2018 mp, identificat prin număr

cadastral 224, în cuantum de 11.886,02 Euro, reclamanților A.V.T. și A.I., iar

ulterior prin Hotărârea nr. 242 din 12 septembrie 2006 s-a aprobat acordarea de

despăgubiri acelorași reclamanți în cuantum de 17,67 Euro pentru suprafața de 3

mp, din nr. topografic 1227/4, identificat prin numărul cadastral 558.

Reclamanții sunt

proprietari unei cote părți de 8631/63301 mp teren din parcela cu nr. top.

1227/4 înscrisă în CF nr. 625 Tauteu, în baza contractului de vânzare cumpărare

autentificat sub nr. 2127 din 6 aprilie 2006 de B.N.P. P.P., din care le-a fost

expropriată suprafața totală de 2021 mp.

În susținerea

acțiunii, reclamanții au arătat că, prin construirea autostrăzii, se afectează

în fapt o suprafață de teren suplimentară din proprietatea lor, pentru care

le-a fost încălcat dreptul de proprietate și pentru care li s-ar cuveni

despăgubiri, iar pentru verificarea acestor susțineri instanța a dispus

efectuarea unei expertize topografice de specialitate.

Prin expertiza

topografică efectuată în cauză de către experții M.I.M., S.D. și T.S., fila 343

dosar, s-a concluzionat că suprafața afectată de autostradă este

corespunzătoare nr. cadastral 224 în suprafață de 2018 mp, iar terenul cu nr.

cadastral 225 în suprafață de 6613 mp, nu este afectată de lucrări de

construcție ale viitoarei autostrăzi.

Totodată, experții au

precizat că schițele cadastrale constituite în baza TP 1442/2005

corespunzătoare nr. cadastral 224, pe care este situată autostrada și a nr.

cadastral 225, rămas în proprietatea reclamanților, nu corespund cu planul

parcelar de punere în posesie, fiind necesară corectarea titlurilor de

proprietate, astfel încât suprafața reconstituită prin cele trei titluri emise

pentru parcela cu nr. top. 1227/4 să corespundă cu suprafața acestei parcele de

63301 mp, după care să se facă sistarea stării de indiviziune.

Datorită faptului că

întocmirea și constituirea numerelor cadastrale nu s-a făcut cu acordul

coproprietarilor și a avut la bază doar planul parcelar de punere în posesie

care nu a fost respectat, s-a ajuns la situația de față ca reconstituirea

dreptului de proprietate în ceea ce privește numărul top. 1227/4 să se facă

pentru o suprafață mai mare cu 3041 mp, decât suprafața totală a acestuia de

63301 mp.

Raportul de expertiză

extrajudiciară întocmit de expert M.T. și depus de către reclamanți în

susținerea pretențiilor lor, nu a fost concludent, întrucât concluziile

expertului au pornit de la faptul că reclamanții au cumpărat o suprafață totală

de 8631 mp, din care folosesc o suprafață de 2301 mp, astfel a rezultat că sub

autostradă se află o suprafață de 6330 mp, din terenul expertizat, ignorând

faptul că mai sunt eliberate două titluri de proprietate pe seama numiților

H.G. și Z.N., că exproprierea s-a făcut fără ca starea de coproprietate a

părților să fi fost sistată și fără ca titlurile eliberate să fi fost puse în

acord cu suprafața reală a nr. top. 1227/4.

Față de cele arătate,

întrucât întocmirea documentației în ceea ce privește suprafața de teren

expropriată de la reclamanți s-a făcut cu acordul acestora, în condițiile în

care anterior starea de coproprietate existentă între coproprietari asupra nr.

topografic 1227/4 ar fi trebuit să fi fost sistată, s-a reținut că în fapt

pârâta nu a încălcat această documentație, reclamanții fiind proprietari pe

numărul cadastral 225 în suprafață de 6613 mp, reprezentând diferența de teren

rămasă neexpropriată; că suprafața numărului cadastral nr. 224 nu poate fi

mărită cu o suprafață suplimentară de 1537 mp, din proprietatea reclamanților,

întrucât numărul cadastral 224 a fost constituit doar în limita suprafeței de

2018 mp, expropriată de la reclamanți; că pentru restul terenului afectat de

construcție din parcela cu nr. top. 1227/4 s-au constituit alte numere

cadastrale corespunzătoare suprafețelor de teren expropriate de la ceilalți

coproprietari; că în fapt s-ar putea ridica doar problema cuantumului sumei

care i s-ar fi cuvenit fiecărui coproprietar al parcelei cu nr. top. 1227/4 vis

a vis de suprafața de teren în proprietate și care trebuia să le fie

expropriată fiecăruia în parte raportat la punerea lor în posesie în momentul

reconstituirii dreptului de proprietate și amplasamentul autostrăzii, problemă

care însă poate fi lămurită doar între aceștia, astfel că a apreciat acțiunea

precizată ca fiind nefondată și în consecință a respins-o, luând act că pârâta

nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 34/A din 30 mai 2012, a respins

apelul declarat de apelanții A.I. și A.V., reținând, în esență, următoarele:

Cererile formulate de

apelanți, precum și criticile aduse pe fondul cauzei vizează în esență situația

juridică a terenului identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, apelanții

solicitând prin apelul formulat schimbarea în totalitate a sentinței atacate în

sensul admiterii acțiunii precizate și completate, această acțiune având ca

obiect terenul expropriat și identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, în

privința căruia s-au acordat despăgubiri, conform Hotărârii nr. 21 din 20

septembrie 2004, în favoarea numitului Z.I.

Sub aspectul

obiectului prezentei cauzei, s-a reținut că, prin acțiunea inițială,

reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, să se constate că

suprafața de 4000/6613/63301 mp din imobilul proprietatea acestora, având nr.

top 1227/4, este afectată de lucrările de execuție ale autostrăzii și să se dispună

exproprierea acestei suprafețe sau obligarea pârâtului la expropriere,

respectiv la întocmirea și eliberarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor

și la plata acestora, cu dobânzile legale.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 136/2006 li s-au acordat

despăgubiri doar pentru suprafața de 2018 mp identificată cu nr. cadastral 224,

însă din suprafața totală rămasă în proprietatea acestora o suprafață de 4000

mp este afectată de construcția autostrăzii, pentru această suprafață de teren

nefiind acordate despăgubiri.

Acțiunea a fost

precizată la data de 4 martie 2008, în sensul lămuririi obiectului cererii

vizând același număr cadastral, reclamanții solicitând a se constata

exproprierea suprafeței de 1537 mp, parte din nr. cadastral 224, în suprafață

totală de 3555 mp, provenită din nr. top 1227/4 în suprafață de 8631 mp, ce

constituie proprietatea acestora, conform înscrierilor de sub B 37,38 din CF

625 Tauteu, cu consecința constatării dreptului la despăgubiri, a întocmirii și

eliberării hotărârii de acordare a despăgubirilor și plății acestora, inclusiv

pentru suprafața de 1537 mp din nr. cadastral 224 Tauteu.

În cuprinsul acestei

precizări, s-a arătat, referitor la suprafața suplimentară afectată din top

1227/4, că în principal își mențin acțiunea inițială sub condiția stabilirii în

concret a suprafeței ocupate de construcția autostrăzii din terenul rămas în

proprietatea acestora și în varianta subsidiară, sub aceiași condiție, cu

precizarea cererilor formulate în această variantă, să se constate suprafața de

teren, parte din nr. top 1227/4, afectată de lucrările de execuție și să se

acorde despăgubirile aferente acestei suprafețe, cu dobânzile legale.

Ulterior acestei

precizări, reclamanții apelanți au depus o nouă precizare și completare de

acțiune vizând nr. cadastral 223 Tauteu, cerere în cuprinsul căreia au

solicitat introducerea în cauză a numitului Z.I., în calitate de pârât, și să

se constate că exproprierea suprafeței de 4309 mp, din imobilul cu nr.

cadastral 223 Tauteu, s-a realizat din suprafața de 8631 mp, ce a constituit

proprietatea acestora, precum și dreptul lor la despăgubiri pentru terenul

indicat, cu consecința obligării pârâtului Z.I. la plata despăgubirilor

aferente suprafeței de 4309 mp, din nr. cadastral 223, cu dobânda legală.

În subsidiar, s-a

solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 21/2004 de

stabilire a despăgubirilor emise în favoarea numitului Z.I. și obligarea

Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, la întocmirea și eliberarea

hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv la plata acestora cu

dobânzile legale.

Această precizare și

completare de acțiune a fost disjunsă, conform încheierii din ședința publică

din 28 ianuarie 2010 dată de Tribunalul Bihor, sub acest aspect apreciindu-se

ca nefondate susținerile reclamanților apelanți în sensul încălcării normelor

procedurale, disjungerea fiind corect dispusă prin raportare la dispozițiile

art. 132 alin. (1) și art. 165 C. proc. civ. și fiind justificată în condițiile

în care acțiunea inițială era în stare de judecată, cadrul procesual privind

obiectul și părțile din cererea precizată fiind diferit, invocându-se totodată

și alte temeiuri de drept în susținerea acțiunii completate, relevantă fiind și

Decizia civilă nr. 3876/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

în cauză.

Raportat la obiectul

cauzei, criticile invocate de apelanți prin prisma acțiunii precizate și

completate, sub aspectul stabilirii dreptului acestora la despăgubiri pentru

suprafața de 4309 mp din imobilul identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu,

respectiv cererile formulate în apel în acest sens, s-a apreciat că exced

cadrului procesual, neputând fi analizate direct în calea de atac, conform art.

294 C. proc. civ., în speță instanța de fond nepronunțându-se asupra cererii

precizate și completate la data de 28 ianuarie 2010, care a fost disjunsă și

formează obiectul unui alt dosar, soluționând în mod temeinic și legal doar

acțiunea inițială astfel cum a fost aceasta precizată la data de 4 martie 2008

și care vizează nr. cadastrale 224, 225 și 558 Tauteu.

Prin prisma

probațiunii administrate în cauză, s-a reținut că nici criticile privind

neîntocmirea documentației cadastrale cu respectarea punerii în posesie și

folosinței exercitate de proprietari, respectiv cele invocate sub aspectul

probațiunii și care vizează în esență aceiași situație juridică a numărului

cadastral 223 Tauteu, nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale de atac

potrivit principiului tantum devolutum quantum judicatum, principiu în

conformitate cu care limitele devoluțiunii apelului vizează doar ceea ce s-a

judecat în primă instanță.

Referitor la obiectul

prezentei cauze, s-a reținut poziția procesuală exprimată de reclamanți, prin

reprezentant, în ședința publică din 28 ianuarie 2010, în sensul că această

acțiune care privește numărul cadastral 224 Tauteu rămâne fără obiect, fiind

susținută doar cererea privind numărul cadastral 223 Tauteu, care, așa cum s-a

arătat, formează obiectul unui alt dosar, cererea de conexare formulată în apel

fiind respinsă în ședința publică din 23 mai 2012.

S-a conchis, că,

avându-se în vedere aspectele mai sus reținute, respectiv limitele investirii

instanței de fond, faptul că cererea precizată și completată a fost disjunsă,

neformând astfel obiect de analiză în primă instanță, dată fiind și poziția

procesuală exprimată de reclamanți în ședința publică din 28 ianuarie 2010 în

privința acțiunii inițiale, cererile formulate de apelanți și criticile

acestora cu privire la situația juridică a terenului identificat cu nr.

cadastral 223 Tauteu exced cadrului procesual, neputând forma obiect de

analiză, conform art. 294 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții A.I. și A.V.T., criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea

criticilor formulate au arătat următoarele;

Soluția instanței de

apel s-a bazat pe considerentul că, raportat la obiectul cauzei, aceasta nu

poate analiza criticile împotriva hotărârii primei instanțe, întrucât exced

cadrului procesual, în condițiile în care instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra situației juridice a terenului cu nr. cadastral 223 Tauteu, ci exclusiv

asupra imobilelor cu nr. cadastrale 224, 225 și 558 Tauteu, și că disjungerea

dispusă de prima instanță, în baza încheierii de ședință din 28 ianuarie 2010,

s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procedurale stabilite de art. 132

alin. (1) și art. 165 C. proc. civ.

În același sens, la

termenul de judecată din 23 mai 2012, instanța a respins solicitarea de

conexare la prezentul dosar a dosarului format în urma disjungerii din 28

ianuarie 2010, nr. 2104/111/2010, aflat în calea de atac a apelului, opinia

instanței de apel fiind aceea că precizarea și completarea la acțiune formulată

de către reclamanți la termenul de judecată din 28 ianuarie 2010 a îndeplinit

condițiile disjungerii și formulării unui dosar distinct, iar tribunalul a

soluționat „în mod temeinic și legal doar cererea inițială, astfel cum a fost

precizată la data de 4 martie 2008 și care vizează numerele cadastrale 224, 225

și 558 Tauteu".

Or, decizia recurată

este nelegală, deoarece instanța de apel a soluționat raporturile juridice

deduse judecații prin încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., iar în ceea ce privește fondul

cauzei, aceasta a reținut că tribunalul a soluționat temeinic acțiunea inițială

astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008, sens în care hotărârea

atacată a fost dată, sub aspectul elementelor de fond, cu încălcarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 198/2004, ale art. 44 din

Constituția României și ale art. 480 - 481 C. civ. anterior.

Referitor la obiectul

cauzei, s-a arătat că instanța de apel a interpretat greșit obiectul acțiunii

când a apreciat că imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu excede prezentului

cadru procesual, care vizează doar nr cadastrale 224 și 558 Tauteu, iar prima

instanță a procedat corect la disjungerea precizării de acțiune în ceea ce

privește imobilul respectiv, față de probele administrate în cauză.

Deși prin motivele de

apel reclamanții au criticat soluția procedurală a primei instanțe, precum și

calificarea juridică greșită pe care aceasta a atribuit-o precizării de acțiune

din data de 28 ianuarie 2010, arătând că, în fapt, este vorba despre

identificarea topografică a imobilului care face obiectul acțiunii și nu

reprezintă o cerere diferită de cea inițială, totuși, instanța de apel s-a

considerat ținută de calificarea juridică greșită dată de tribunal în ceea ce

privește natura acestei cererii și a apreciat că nu poate analiza criticile

reclamanților împotriva sentinței atacate, și nu se poate pronunța cu privire

la situația imobilului cu nr. cadastral 223 Tauteu, interpretând astfel

restrictiv limitele devoluțiunii apelului.

Însă, în condițiile

unei cercetări aprofundate a cauzei, instanța de apel putea să constate că atât

la judecata în primă instanță, cât și în faza de apel nu a intervenit o

modificare a obiectului cererii de chemare în judecată sau o cerere nouă, în

sensul art 294 C. proc. civ., astfel că identificarea topografică a terenului,

urmare a administrării probelor, nu putea fi asimilată ideii de „cerere nouă",

câtă vreme temeiurile de drept din apel nu au fost modificate față de cele

invocate în prima instanța, așadar cauza juridică a acțiunii a rămas

neschimbată în calea de atac a apelului.

S-a conchis, că

instanța de apel nu a efectuat un control judiciar efectiv asupra hotărârii

apelate și nu a analizat fondul cauzei, interpretând greșit dispozițiile

procedurale ale art. 132 și art. 294 C. proc. civ. și, prevalându-se, ca

argument juridic, de existența soluției din primă instanță, a respins cererea

de conexare la prezentul dosar a Dosarului nr. 2104/111/2010, încălcând astfel

dispozițiile art. 164 C. proc. civ. și, implicit, regulile unei judecăți

unitare și eficiente a raporturilor juridice dintre părți.

Pe fondul cauzei, s-a

arătat că instanța de apel a apreciat că "(..) acțiunea inițială astfel

cum a fost precizată la data de 4 martie 2008 și care vizează nr. cadastrale

224, 225 și 558 Tauteu a fost legal și temeinic soluționată (..)" de către

prima instanță, limitându-se la constatarea formală a legalității și

temeiniciei soluției judecătorești, încălcând astfel dispozițiile legale care

ocrotesc și garantează dreptul la proprietate privată, precum și dreptul

proprietarului la plata unei juste despăgubiri în situația exproprierii unui

bun pentru caz de utilitate publică.

În recurs, a decedat

reclamanta A.I., fiind introduși în cauză moștenitorii acesteia.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele

considerente:

Prin criticile

formulate, reclamanții au arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 105, art. 132, art. 164 și art. 294 C. proc. civ., privitor

la menținerea măsurii dispusă de prima instanță la termenul din 28 ianuarie

2010, de disjungere a precizării și completării de acțiune formulate de aceștia

la termenul respectiv.

Prin această cerere,

reclamanții au solicitat, în principal, introducerea în cauză a numitului Z.I.,

în calitate de pârât, să se constate că exproprierea suprafeței de 4309 mp, din

imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu, s-a realizat din suprafața de 8631 mp, ce

constituie proprietatea acestora, precum și dreptul la despăgubiri pentru

terenul indicat, cu consecința obligării pârâtului Z.I. la plata despăgubirilor

aferente suprafeței de 4309 mp teren din nr. cadastral 223, Tauteu, cu dobânda

legală, iar, în subsidiar, constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii

nr. 21/2004 de stabilire a despăgubirilor în favoarea lui Z.I. și obligarea

Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR, la întocmirea și

eliberarea hotărârii de acordare a despăgubirilor.

Prin motivele de

apel, reclamanții au susținut că greșit a fost respinsă cererea de repunere în

termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. pentru modificarea

cererii principale prin cererea completatoare din 28 ianuarie 2010, cerere

formulată în baza art. 103 C. proc. civ. și că instanța a procedat nelegal la

disjungerea celor două cereri, aceleași critici fiind reluate și în cererea de

recurs.

Se constată, că

instanța de apel a respins legal aceste critici, câtă vreme împrejurarea

invocată de reclamanți, că pârâtul nu a depus la dosar Hotărârea nr. 21/2004,

pentru exproprierea terenului cu nr. cadastral 223 Tauteu, nu îndeplinește

cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv

nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința lor care să-i fi pus pe

aceștia în imposibilitatea de a lua cunoștință de această hotărâre emisă de

pârât până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe.

În această situație,

se constată că legal prima instanță nu a încuviințat repunerea în termenul

prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. a reclamanților pentru modificarea

cererii de chemare în judecată prin cererea din 28 ianuarie 2010, iar soluția

instanței de apel de respingere a criticilor formulate de reclamanți pe acest

aspect este legală.

În ceea ce privește

critica formulată de reclamanți potrivit căreia greșit s-a menținut prin

decizia recurată măsura disjungerii cererii completatoare din 28 ianuarie 2010,

formulată de aceștia, dispusă de către prima instanță, se constată următoarele;

Măsura disjungerii

cererii completatoare din 28 ianuarie 2010, formulată de reclamanți, s-a dispus

legal, deoarece această cerere completatoare a fost formulată peste termenul

prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă

parte, cererea introductivă de instanță și cererea completatoare au

individualitate proprie, iar între aceste nu există nicio legătură, astfel cum

s-a statuat irevocabil și prin Decizia nr. 3876 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă.

În ceea ce privește

critica formulată de reclamanți potrivit căreia greșit instanța de apel a

respins cererea de conexare a Dosarului nr. 2104/111/2010 al Curții de Apel

Oradea la Dosarul nr. 3929/111/2007 al aceleiași instanțe, cu încălcarea

dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., se constată că este nefondată, întrucât

potrivit dispozițiilor acestui text de lege pentru a se putea conexa două

pricini, pe lângă îndeplinirea condiției ca acestea să se afle pe rolul

aceleiași instanțe, se cere îndeplinită și condiția că obiectul și cauza

acestor pricini să aibă între ele o strânsă legătură.

Or, obiectele celor

două pricini sunt diferite, întrucât prin cele două cereri reclamanții au

formulat contestații împotriva unor hotărâri diferite, nr. 136/2006, nr.

242/2006 și nr. 21/2004, emise de pârât, iar între acestea nu există nicio

legătură.

Prin urmare, cele

două dosare având obiecte distincte, iar între cele două cauze neexistând nicio

legătură, se constată că instanța de apel, respingând cererea de conexare a

Dosarului nr. 2104/111/2010 al Curții de Apel Oradea la Dosarul nr.

3929/111/2007 al aceleiași instanțe, a făcut o corectă aplicare în speță a

dispozițiilor art. 164 C. proc. civ.

De asemenea, critica

formulată de reclamanți potrivit căreia decizia recurată a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a

apreciat greșit că este ținută de calificarea juridică dată de prima instanță

cererii din 28 ianuarie 2010 și că nu se poate pronunța cu privire la situația

juridică a imobilului cu nr. cadastral 223 Tauteu, se constată că este

nefondată.

Astfel cum s-a

arătat, la termenul din 28 ianuarie 2010, prima instanță a dispus disjungerea

cererii completatoare formulată de reclamanți, al cărei obiect a fost arătat

mai sus, măsura luată cu respectarea dispozițiilor legale și menținută prin

decizia recurată, astfel că, în apel, instanța nu putea să se pronunțe asupra

acestei cereri, deoarece în contextul dat aceasta apare ca o cerere nouă, care,

potrivit art. 294 C. proc. civ., nu poate fi formulată direct în apel.

În ceea ce privește

criticile vizând fondul cererii din 28 ianuarie 2010, așa cum au fost expuse

mai sus, disjunsă la termenul din 28 ianuarie 2010 de către prima instanță și

care formează obiectul Dosarului nr. 2140/111/2010 al Curții de Apel Oradea, nu

vor fi primite și analizate în recurs, câtă vreme această cerere nu a făcut

obiectul judecății în fond și apel.

De asemenea,

criticile privind modul de apreciere a probatoriului administrat de către

instanța de apel nu vor fi primite și analizate, întrucât acestea nu se

circumscriu niciunuia din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții A.I. (decedată) continuat de moștenitorii

S.G., A.M.T. și A.V.T., acesta din urmă și în nume propriu împotriva Deciziei

nr. 34/A/2012 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG