ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 789/2013

Prin Sentința civilă nr. 21/C din 4 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins acțiunea precizată formulată de către reclamanții A.V.T. și A.I., în contradictoriu cu intimatul Statul Român, reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., fără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 136 de stabilire a despăgubirii din data de 6 aprilie 2006, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Tauteu a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea Tauteu, categoria de folosință arabil, nr. topografic 1227/4, în suprafață de 2018 mp, identificat prin număr cadastral 224, în cuantum de 11.886,02 Euro, reclamanților A.V.T.

și A.I., iar ulterior prin Hotărârea nr. 242 din 12 septembrie 2006 s-a aprobat acordarea de despăgubiri acelorași reclamanți în cuantum de 17,67 Euro pentru suprafața de 3 mp, din nr. topografic 1227/4, identificat prin numărul cadastral 558. Reclamanții sunt proprietari unei cote părți de 8631/63301 mp teren din parcela cu nr. top. 1227/4 înscrisă în CF nr. 625 Tauteu, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2127 din 6 aprilie 2006 de B.N.P. P.P., din care le-a fost expropriată suprafața totală de 2021 mp. În susținerea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin construirea autostrăzii, se afectează în fapt o suprafață de teren suplimentară din proprietatea lor, pentru care le-a fost încălcat dreptul de proprietate și pentru care li s-ar cuveni despăgubiri, iar pentru verificarea acestor susțineri instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice de specialitate.

Prin expertiza topografică efectuată în cauză de către experții M.I.M., S.D. și T.S., fila 343 dosar, s-a concluzionat că suprafața afectată de autostradă este corespunzătoare nr. cadastral 224 în suprafață de 2018 mp, iar terenul cu nr. cadastral 225 în suprafață de 6613 mp, nu este afectată de lucrări de construcție ale viitoarei autostrăzi. Totodată, experții au precizat că schițele cadastrale constituite în baza TP 1442/2005 corespunzătoare nr. cadastral 224, pe care este situată autostrada și a nr. cadastral 225, rămas în proprietatea reclamanților, nu corespund cu planul parcelar de punere în posesie, fiind necesară corectarea titlurilor de proprietate, astfel încât suprafața reconstituită prin cele trei titluri emise pentru parcela cu nr. top.

1227/4 să corespundă cu suprafața acestei parcele de 63301 mp, după care să se facă sistarea stării de indiviziune. Datorită faptului că întocmirea și constituirea numerelor cadastrale nu s-a făcut cu acordul coproprietarilor și a avut la bază doar planul parcelar de punere în posesie care nu a fost respectat, s-a ajuns la situația de față ca reconstituirea dreptului de proprietate în ceea ce privește numărul top. 1227/4 să se facă pentru o suprafață mai mare cu 3041 mp, decât suprafața totală a acestuia de 63301 mp. Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert M.T.

și depus de către reclamanți în susținerea pretențiilor lor, nu a fost concludent, întrucât concluziile expertului au pornit de la faptul că reclamanții au cumpărat o suprafață totală de 8631 mp, din care folosesc o suprafață de 2301 mp, astfel a rezultat că sub autostradă se află o suprafață de 6330 mp, din terenul expertizat, ignorând faptul că mai sunt eliberate două titluri de proprietate pe seama numiților H.G. și Z.N., că exproprierea s-a făcut fără ca starea de coproprietate a părților să fi fost sistată și fără ca titlurile eliberate să fi fost puse în acord cu suprafața reală a nr. top. 1227/4.

Față de cele arătate, întrucât întocmirea documentației în ceea ce privește suprafața de teren expropriată de la reclamanți s-a făcut cu acordul acestora, în condițiile în care anterior starea de coproprietate existentă între coproprietari asupra nr. topografic 1227/4 ar fi trebuit să fi fost sistată, s-a reținut că în fapt pârâta nu a încălcat această documentație, reclamanții fiind proprietari pe numărul cadastral 225 în suprafață de 6613 mp, reprezentând diferența de teren rămasă neexpropriată; că suprafața numărului cadastral nr. 224 nu poate fi mărită cu o suprafață suplimentară de 1537 mp, din proprietatea reclamanților, întrucât numărul cadastral 224 a fost constituit doar în limita suprafeței de 2018 mp, expropriată de la reclamanți; că pentru restul terenului afectat de construcție din parcela cu nr. top.

1227/4 s-au constituit alte numere cadastrale corespunzătoare suprafețelor de teren expropriate de la ceilalți coproprietari; că în fapt s-ar putea ridica doar problema cuantumului sumei care i s-ar fi cuvenit fiecărui coproprietar al parcelei cu nr. top. 1227/4 vis a vis de suprafața de teren în proprietate și care trebuia să le fie expropriată fiecăruia în parte raportat la punerea lor în posesie în momentul reconstituirii dreptului de proprietate și amplasamentul autostrăzii, problemă care însă poate fi lămurită doar între aceștia, astfel că a apreciat acțiunea precizată ca fiind nefondată și în consecință a respins-o, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 34/A din 30 mai 2012, a respins apelul declarat de apelanții A.I.

și A.V., reținând, în esență, următoarele: Cererile formulate de apelanți, precum și criticile aduse pe fondul cauzei vizează în esență situația juridică a terenului identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, apelanții solicitând prin apelul formulat schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate și completate, această acțiune având ca obiect terenul expropriat și identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, în privința căruia s-au acordat despăgubiri, conform Hotărârii nr. 21 din 20 septembrie 2004, în favoarea numitului Z.I.

Sub aspectul obiectului prezentei cauzei, s-a reținut că, prin acțiunea inițială, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, să se constate că suprafața de 4000/6613/63301 mp din imobilul proprietatea acestora, având nr. top 1227/4, este afectată de lucrările de execuție ale autostrăzii și să se dispună exproprierea acestei suprafețe sau obligarea pârâtului la expropriere, respectiv la întocmirea și eliberarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor și la plata acestora, cu dobânzile legale. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 136/2006 li s-au acordat despăgubiri doar pentru suprafața de 2018 mp identificată cu nr. cadastral 224, însă din suprafața totală rămasă în proprietatea acestora o suprafață de 4000 mp este afectată de construcția autostrăzii, pentru această suprafață de teren nefiind acordate despăgubiri.

Acțiunea a fost precizată la data de 4 martie 2008, în sensul lămuririi obiectului cererii vizând același număr cadastral, reclamanții solicitând a se constata exproprierea suprafeței de 1537 mp, parte din nr. cadastral 224, în suprafață totală de 3555 mp, provenită din nr. top 1227/4 în suprafață de 8631 mp, ce constituie proprietatea acestora, conform înscrierilor de sub B 37,38 din CF 625 Tauteu, cu consecința constatării dreptului la despăgubiri, a întocmirii și eliberării hotărârii de acordare a despăgubirilor și plății acestora, inclusiv pentru suprafața de 1537 mp din nr. cadastral 224 Tauteu.

În cuprinsul acestei precizări, s-a arătat, referitor la suprafața suplimentară afectată din top 1227/4, că în principal își mențin acțiunea inițială sub condiția stabilirii în concret a suprafeței ocupate de construcția autostrăzii din terenul rămas în proprietatea acestora și în varianta subsidiară, sub aceiași condiție, cu precizarea cererilor formulate în această variantă, să se constate suprafața de teren, parte din nr. top 1227/4, afectată de lucrările de execuție și să se acorde despăgubirile aferente acestei suprafețe, cu dobânzile legale.

Ulterior acestei precizări, reclamanții apelanți au depus o nouă precizare și completare de acțiune vizând nr. cadastral 223 Tauteu, cerere în cuprinsul căreia au solicitat introducerea în cauză a numitului Z.I., în calitate de pârât, și să se constate că exproprierea suprafeței de 4309 mp, din imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu, s-a realizat din suprafața de 8631 mp, ce a constituit proprietatea acestora, precum și dreptul lor la despăgubiri pentru terenul indicat, cu consecința obligării pârâtului Z.I. la plata despăgubirilor aferente suprafeței de 4309 mp, din nr. cadastral 223, cu dobânda legală. În subsidiar, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 21/2004 de stabilire a despăgubirilor emise în favoarea numitului Z.I.

și obligarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, la întocmirea și eliberarea hotărârii de acordare a despăgubirilor, respectiv la plata acestora cu dobânzile legale. Această precizare și completare de acțiune a fost disjunsă, conform încheierii din ședința publică din 28 ianuarie 2010 dată de Tribunalul Bihor, sub acest aspect apreciindu-se ca nefondate susținerile reclamanților apelanți în sensul încălcării normelor procedurale, disjungerea fiind corect dispusă prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (1) și art. 165 C. proc. civ.

și fiind justificată în condițiile în care acțiunea inițială era în stare de judecată, cadrul procesual privind obiectul și părțile din cererea precizată fiind diferit, invocându-se totodată și alte temeiuri de drept în susținerea acțiunii completate, relevantă fiind și Decizia civilă nr. 3876/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză. Raportat la obiectul cauzei, criticile invocate de apelanți prin prisma acțiunii precizate și completate, sub aspectul stabilirii dreptului acestora la despăgubiri pentru suprafața de 4309 mp din imobilul identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu, respectiv cererile formulate în apel în acest sens, s-a apreciat că exced cadrului procesual, neputând fi analizate direct în calea de atac, conform art. 294 C. proc.

civ., în speță instanța de fond nepronunțându-se asupra cererii precizate și completate la data de 28 ianuarie 2010, care a fost disjunsă și formează obiectul unui alt dosar, soluționând în mod temeinic și legal doar acțiunea inițială astfel cum a fost aceasta precizată la data de 4 martie 2008 și care vizează nr. cadastrale 224, 225 și 558 Tauteu. Prin prisma probațiunii administrate în cauză, s-a reținut că nici criticile privind neîntocmirea documentației cadastrale cu respectarea punerii în posesie și folosinței exercitate de proprietari, respectiv cele invocate sub aspectul probațiunii și care vizează în esență aceiași situație juridică a numărului cadastral 223 Tauteu, nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale de atac potrivit principiului tantum devolutum quantum judicatum, principiu în conformitate cu care limitele devoluțiunii apelului vizează doar ceea ce s-a judecat în primă instanță.

Referitor la obiectul prezentei cauze, s-a reținut poziția procesuală exprimată de reclamanți, prin reprezentant, în ședința publică din 28 ianuarie 2010, în sensul că această acțiune care privește numărul cadastral 224 Tauteu rămâne fără obiect, fiind susținută doar cererea privind numărul cadastral 223 Tauteu, care, așa cum s-a arătat, formează obiectul unui alt dosar, cererea de conexare formulată în apel fiind respinsă în ședința publică din 23 mai 2012. S-a conchis, că, avându-se în vedere aspectele mai sus reținute, respectiv limitele investirii instanței de fond, faptul că cererea precizată și completată a fost disjunsă, neformând astfel obiect de analiză în primă instanță, dată fiind și poziția procesuală exprimată de reclamanți în ședința publică din 28 ianuarie 2010 în privința acțiunii inițiale, cererile formulate de apelanți și criticile acestora cu privire la situația juridică a terenului identificat cu nr. cadastral 223 Tauteu exced cadrului procesual, neputând forma obiect de analiză, conform art. 294 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A.I. și A.V.T., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat următoarele; Soluția instanței de apel s-a bazat pe considerentul că, raportat la obiectul cauzei, aceasta nu poate analiza criticile împotriva hotărârii primei instanțe, întrucât exced cadrului procesual, în condițiile în care instanța de fond nu s-a pronunțat asupra situației juridice a terenului cu nr. cadastral 223 Tauteu, ci exclusiv asupra imobilelor cu nr. cadastrale 224, 225 și 558 Tauteu, și că disjungerea dispusă de prima instanță, în baza încheierii de ședință din 28 ianuarie 2010, s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procedurale stabilite de art. 132 alin. (1) și art. 165 C. proc.

civ. În același sens, la termenul de judecată din 23 mai 2012, instanța a respins solicitarea de conexare la prezentul dosar a dosarului format în urma disjungerii din 28 ianuarie 2010, nr. 2104/111/2010, aflat în calea de atac a apelului, opinia instanței de apel fiind aceea că precizarea și completarea la acțiune formulată de către reclamanți la termenul de judecată din 28 ianuarie 2010 a îndeplinit condițiile disjungerii și formulării unui dosar distinct, iar tribunalul a soluționat „în mod temeinic și legal doar cererea inițială, astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008 și care vizează numerele cadastrale 224, 225 și 558 Tauteu". Or, decizia recurată este nelegală, deoarece instanța de apel a soluționat raporturile juridice deduse judecații prin încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., iar în ceea ce privește fondul cauzei, aceasta a reținut că tribunalul a soluționat temeinic acțiunea inițială astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008, sens în care hotărârea atacată a fost dată, sub aspectul elementelor de fond, cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 198/2004, ale art. 44 din Constituția României și ale art. 480 - 481 C. civ. anterior. Referitor la obiectul cauzei, s-a arătat că instanța de apel a interpretat greșit obiectul acțiunii când a apreciat că imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu excede prezentului cadru procesual, care vizează doar nr cadastrale 224 și 558 Tauteu, iar prima instanță a procedat corect la disjungerea precizării de acțiune în ceea ce privește imobilul respectiv, față de probele administrate în cauză.

Deși prin motivele de apel reclamanții au criticat soluția procedurală a primei instanțe, precum și calificarea juridică greșită pe care aceasta a atribuit-o precizării de acțiune din data de 28 ianuarie 2010, arătând că, în fapt, este vorba despre identificarea topografică a imobilului care face obiectul acțiunii și nu reprezintă o cerere diferită de cea inițială, totuși, instanța de apel s-a considerat ținută de calificarea juridică greșită dată de tribunal în ceea ce privește natura acestei cererii și a apreciat că nu poate analiza criticile reclamanților împotriva sentinței atacate, și nu se poate pronunța cu privire la situația imobilului cu nr. cadastral 223 Tauteu, interpretând astfel restrictiv limitele devoluțiunii apelului.

Însă, în condițiile unei cercetări aprofundate a cauzei, instanța de apel putea să constate că atât la judecata în primă instanță, cât și în faza de apel nu a intervenit o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată sau o cerere nouă, în sensul art 294 C. proc. civ., astfel că identificarea topografică a terenului, urmare a administrării probelor, nu putea fi asimilată ideii de „cerere nouă", câtă vreme temeiurile de drept din apel nu au fost modificate față de cele invocate în prima instanța, așadar cauza juridică a acțiunii a rămas neschimbată în calea de atac a apelului. S-a conchis, că instanța de apel nu a efectuat un control judiciar efectiv asupra hotărârii apelate și nu a analizat fondul cauzei, interpretând greșit dispozițiile procedurale ale art. 132 și art. 294 C. proc.

civ. și, prevalându-se, ca argument juridic, de existența soluției din primă instanță, a respins cererea de conexare la prezentul dosar a Dosarului nr. 2104/111/2010, încălcând astfel dispozițiile art. 164 C. proc. civ. și, implicit, regulile unei judecăți unitare și eficiente a raporturilor juridice dintre părți. Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanța de apel a apreciat că "(..) acțiunea inițială astfel cum a fost precizată la data de 4 martie 2008 și care vizează nr. cadastrale 224, 225 și 558 Tauteu a fost legal și temeinic soluționată (..)" de către prima instanță, limitându-se la constatarea formală a legalității și temeiniciei soluției judecătorești, încălcând astfel dispozițiile legale care ocrotesc și garantează dreptul la proprietate privată, precum și dreptul proprietarului la plata unei juste despăgubiri în situația exproprierii unui bun pentru caz de utilitate publică.

În recurs, a decedat reclamanta A.I., fiind introduși în cauză moștenitorii acesteia. Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Prin criticile formulate, reclamanții au arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 105, art. 132, art. 164 și art. 294 C. proc. civ., privitor la menținerea măsurii dispusă de prima instanță la termenul din 28 ianuarie 2010, de disjungere a precizării și completării de acțiune formulate de aceștia la termenul respectiv.

Prin această cerere, reclamanții au solicitat, în principal, introducerea în cauză a numitului Z.I., în calitate de pârât, să se constate că exproprierea suprafeței de 4309 mp, din imobilul cu nr. cadastral 223 Tauteu, s-a realizat din suprafața de 8631 mp, ce constituie proprietatea acestora, precum și dreptul la despăgubiri pentru terenul indicat, cu consecința obligării pârâtului Z.I. la plata despăgubirilor aferente suprafeței de 4309 mp teren din nr. cadastral 223, Tauteu, cu dobânda legală, iar, în subsidiar, constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 21/2004 de stabilire a despăgubirilor în favoarea lui Z.I. și obligarea Statului Român, prin Ministerul Transporturilor, prin CNADNR, la întocmirea și eliberarea hotărârii de acordare a despăgubirilor.

Prin motivele de apel, reclamanții au susținut că greșit a fost respinsă cererea de repunere în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. pentru modificarea cererii principale prin cererea completatoare din 28 ianuarie 2010, cerere formulată în baza art. 103 C. proc. civ. și că instanța a procedat nelegal la disjungerea celor două cereri, aceleași critici fiind reluate și în cererea de recurs. Se constată, că instanța de apel a respins legal aceste critici, câtă vreme împrejurarea invocată de reclamanți, că pârâtul nu a depus la dosar Hotărârea nr. 21/2004, pentru exproprierea terenului cu nr. cadastral 223 Tauteu, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., respectiv nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința lor care să-i fi pus pe aceștia în imposibilitatea de a lua cunoștință de această hotărâre emisă de pârât până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe. În această situație, se constată că legal prima instanță nu a încuviințat repunerea în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. a reclamanților pentru modificarea cererii de chemare în judecată prin cererea din 28 ianuarie 2010, iar soluția instanței de apel de respingere a criticilor formulate de reclamanți pe acest aspect este legală.

În ceea ce privește critica formulată de reclamanți potrivit căreia greșit s-a menținut prin decizia recurată măsura disjungerii cererii completatoare din 28 ianuarie 2010, formulată de aceștia, dispusă de către prima instanță, se constată următoarele; Măsura disjungerii cererii completatoare din 28 ianuarie 2010, formulată de reclamanți, s-a dispus legal, deoarece această cerere completatoare a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, cererea introductivă de instanță și cererea completatoare au individualitate proprie, iar între aceste nu există nicio legătură, astfel cum s-a statuat irevocabil și prin Decizia nr. 3876 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.

În ceea ce privește critica formulată de reclamanți potrivit căreia greșit instanța de apel a respins cererea de conexare a Dosarului nr. 2104/111/2010 al Curții de Apel Oradea la Dosarul nr. 3929/111/2007 al aceleiași instanțe, cu încălcarea dispozițiilor art. 164 C. proc. civ., se constată că este nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor acestui text de lege pentru a se putea conexa două pricini, pe lângă îndeplinirea condiției ca acestea să se afle pe rolul aceleiași instanțe, se cere îndeplinită și condiția că obiectul și cauza acestor pricini să aibă între ele o strânsă legătură. Or, obiectele celor două pricini sunt diferite, întrucât prin cele două cereri reclamanții au formulat contestații împotriva unor hotărâri diferite, nr. 136/2006, nr. 242/2006 și nr. 21/2004, emise de pârât, iar între acestea nu există nicio legătură.

Prin urmare, cele două dosare având obiecte distincte, iar între cele două cauze neexistând nicio legătură, se constată că instanța de apel, respingând cererea de conexare a Dosarului nr. 2104/111/2010 al Curții de Apel Oradea la Dosarul nr. 3929/111/2007 al aceleiași instanțe, a făcut o corectă aplicare în speță a dispozițiilor art. 164 C. proc. civ. De asemenea, critica formulată de reclamanți potrivit căreia decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a apreciat greșit că este ținută de calificarea juridică dată de prima instanță cererii din 28 ianuarie 2010 și că nu se poate pronunța cu privire la situația juridică a imobilului cu nr. cadastral 223 Tauteu, se constată că este nefondată.

Astfel cum s-a arătat, la termenul din 28 ianuarie 2010, prima instanță a dispus disjungerea cererii completatoare formulată de reclamanți, al cărei obiect a fost arătat mai sus, măsura luată cu respectarea dispozițiilor legale și menținută prin decizia recurată, astfel că, în apel, instanța nu putea să se pronunțe asupra acestei cereri, deoarece în contextul dat aceasta apare ca o cerere nouă, care, potrivit art. 294 C. proc. civ., nu poate fi formulată direct în apel. În ceea ce privește criticile vizând fondul cererii din 28 ianuarie 2010, așa cum au fost expuse mai sus, disjunsă la termenul din 28 ianuarie 2010 de către prima instanță și care formează obiectul Dosarului nr. 2140/111/2010 al Curții de Apel Oradea, nu vor fi primite și analizate în recurs, câtă vreme această cerere nu a făcut obiectul judecății în fond și apel.

De asemenea, criticile privind modul de apreciere a probatoriului administrat de către instanța de apel nu vor fi primite și analizate, întrucât acestea nu se circumscriu niciunuia din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A.I. (decedată) continuat de moștenitorii S.G., A.M.T. și A.V.T., acesta din urmă și în nume propriu împotriva Deciziei nr. 34/A/2012 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013. Procesat de GGC - DG