ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 951/2017

Decizia nr. 951/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/111/2012 pe rolul Tribunalului Bihor la data de 07 august 2012, astfel cum a fost precizată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - CN B. SA, a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 27 din 25 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local Biharia în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru exproprierea imobilului situat în localitatea Biharia, în suprafață de 6.975,00 mp din nr. topo 877, tarlaua 143, nr. cad. 4878, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a învederat că despăgubirile acordate sunt net inferioare față de cele acordate anterior pentru imobile situate în extravilan.

Prin sentința civilă nr. 83/C din data de 20 aprilie 2016, Tribunalul Bihor a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin CN B. SA București și a dispus anularea, în parte, a Hotărârii nr. 27 din 25 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local Biharia, în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru exproprierea imobilului situat în localitatea Biharia, în suprafață de 6.975,00 mp din nr. topo 877, tarlaua 143, nr. cad. 4878. A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a despăgubirilor în sumă de 23.715 euro în echivalent în lei, care se va achita la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 5400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 27 din 25 aprilie 2012 emisă de CN B. SA s-a aprobat acordarea despăgubirilor în favoarea reclamantei, pentru imobilul expropriat situat în loc. Biharia, parcela cu nr. top 877, în suprafață de 6.975 mp, în cuantum de 4.010,63 lei, respectiv, 0,50 lei/mp. Prin raportul de expertiză întocmit de către comisia de experți constituită în condițiile Legii nr. 255/2010, coroborată cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, s-a stabilit că valoarea de piață a suprafeței expropriate este 23.715 euro. Susținerile expropriatorului în sensul de a se stabili că valoarea reală de circulație a suprafeței expropriate este de 0,5 lei/mp.

nu pot fi primite, chiar dacă sunt susținute prin contractele de vânzare-cumpărare, în formă autentică depuse la dosar ( fila 238 vol. II) întrucât prețul inserat în aceste contracte este identic cu cel din grila notarilor, grilă care cuprinde valori orientative minime, ale proprietăților imobiliare din județul Bihor. Este de notorietate faptul că la autentificarea vânzării se trece prețul minim pentru a reduce unele taxe. De altfel, și prin lucrările de expertiză efectuate anterior( depuse la filele 232 vol. I, fila 22-154 vol. II) s-au stabilit valori de circulație de 3,4 euro/mp. fiind depuse contracte de vânzare-cumpărare pentru teren extravilan similar, din care rezultă un preț de 10,14 euro/mp însă acest contract a fost încheiat în anul 2013, deci ulterior momentului exproprierii.

Prin Decizia civilă nr. 31/A din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a I civilă, a respins ca nefondat apelul civil declarat de CN B. SA, în contradictoriu cu intimata reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 83/C din 20 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a păstrat-o în întregime. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Critica privind soluția adusă asupra cererii de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nu poate fi primită, având în vedere că acțiunea reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este o cale de atac prevăzută împotriva hotărârii emisă de comisia constituită în baza art. 18 din același act normativ, fapt ce rezultă și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 14 și 16 din H.G.

nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010. Așadar, fiind sesizată cu o contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, instanța are competența să verifice temeinicia acesteia cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată este un act unilateral, ce poate fi revocat de organul emitent conform art. 16 alin. (3) din H.G. nr. 53/2011, în procedura administrativă desfășurată de expropriator, nu exclude posibilitatea anulării (modificării) ei parțiale, cu privire la cuantumul despăgubirii, la cererea expropriatului, în condițiile consacrării exprese a acestui drept la acțiune, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.

în speță, ceea ce s-a anulat din cuprinsul Hotărârii nr. 27 din 25 aprilie 2013, a fost doar dispoziția privind cuantumul despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului, iar nu măsura transferului de proprietate către expropriator asupra respectivului imobil.

Cât privește criticile privind probatoriul administrat în primă instanță și respectiv valoarea despăgubirilor stabilite la fond, instanța de apel a admis cererea în probațiune formulată de apelanta pârâtă, privind efectuarea unui nou raport de expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a terenului expropriat, care să aibă în vedere categoria de folosință a terenului, valoarea de circulație a acestuia astfel cum rezultă din contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, cu luarea în considerare a perioadei de referință de la data efectuării exproprierii și totodată să fie avută în vedere și adeverința depusă la dosarul instanței de apel de partea intimată la termenul de judecată din 29 septembrie 2016. Cuprinsul acestei adeverințe, eliberată de Primăria Biharia sub nr. 2209 din 27 septembrie 2016, atestă că terenul identificat cu nr. cadastral 4878 înscris în C.F.

Biharia în suprafață de 6975 mp, nr. cadastral 4879 înscris în C.F. Biharia în suprafață de 786 mp, se află în intravilanul extins al localității Biharia, conform documentației PUG aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 89 din 31 octombrie 2007. Rezultă așadar că la data emiterii Hotărârii nr. 27 din 25 aprilie 2012 prin care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Biharia a stabilit cuantumul despăgubirilor, imobilul supus exproprierii se includea în categoria celor situate în intravilan, de altfel, inclusiv la data întocmirii documentației cadastrale înregistrate la Oficiul pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor sub nr. 13 din 30 aprilie 2009, avută în vedere de expropriator la stabilirea despăgubirilor, terenul se afla deja inclus în respectiva categorie.

Despăgubirile au fost stabilite prin hotărârea contestată la un cuantum de 4.010,63 lei, în documentația cadastrală executată în vederea exproprierii terenul fiind identificat ca teren arabil neîmprejmuit (tabelul de mișcare parcelară) situat în extravilanul localității. Este adevărat că la data emiterii titlului de proprietate, și anume la 3 mai 2004, terenul din litigiu apărea înscris în titlu ca fiind situat în extravilan, însă ulterior acesta a fost inclus în intravilanul extins al localității, astfel cum s-a reliefat prin adresa eliberată de com. Biharia, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

În lucrările de expertiză întocmite în primă instanță, valoarea de despăgubire a fost stabilită reținându-se că imobilul în litigiu este situat în extravilanul localității, cu specificarea că se află la limită cu terenurile intravilane, în apropiere de casele de locuit din satul Biharia, astfel cum apare consemnat în raportul de expertiză întocmit de experții C., D. și E. - fila 232, vol. I; de asemenea, și în cea de a doua lucrare întocmită în cauză, comparabilele luate în calcul de experții F., G. s-au referit la terenuri extravilane, experții explicând că s-a procedat astfel întrucât în documentele de proprietate terenul figurează în extravilanul localității Biharia, însă au făcut precizarea că au ținut cont în alegerea comparabilelor că acestea se referă într-adevăr la terenuri extravilane, dar care sunt pretabile pentru introducerea în intravilan, așa cum este cazul terenului în cauză (fila 152-vol.

II). Pe această ultimă lucrare și-a întemeiat soluția instanța de fond, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, raport de expertiză prin care valoarea de piață corespunzătoare datei exproprierii fusese estimată la 23.715 euro, respectiv 3,4 euro/mp. Prin raportul de expertiză întocmit în etapa judecării apelului, de către comisia de experți judiciari, H., I. și J., valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 6.975 mp a fost cuantificată la 127.566 lei, echivalent a 28.249 euro (4,05 euro/mp).

Pentru susținerea rezultatelor obținute, au fost identificate pe piața imobiliară din perioada 2011-2016, 11 terenuri situate în comuna Biharia, cu prețuri cuprinse în intervalul 3,5-17 euro/mp, iar prin eliminarea extremelor, intervalul ofertelor s-a redus la 5-10 euro/mp care, au arătat experții, dacă ar fi utilizate în grila de comparații prin abordarea prin piață ajustate corespunzător pentru ofertă, suprafață, formă și deschidere, acces, utilități și zonare, rezultatele obținute se situează în intervalul 4-4,50 euro/mp S-a reliefat că prețurile din contractele de vânzare-cumpărare pentru proprietăți similare în zona analizată se situează în intervalul 10-15 euro/mp, fără T.V.A., sens în care s-a concluzionat că valoarea de piață a imobilului rezultă prin abordarea prin comparația directă (Anexa nr. 3) este de 28.249 euro.

Lucrării i-au fost anexate contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 17 decembrie 2013 (teren arabil intravilan în suprafață de 5.000 mp vândut cu 75.000 euro), din 20 ianuarie 2012 (teren intravilan în suprafață de 1.000 mp vândut cu 10.000 euro), din 27 mai 2013 (teren extravilan în suprafață de 1.676 mp vândut cu 17.000 euro), iar anexa nr. 3 a raportului de expertiză cuprinde prezentarea detaliată a estimării valorii prin abordarea prin piață, cu reliefarea elementelor de comparație și a terenurilor comparabile (comparabile A-B-C), fiind totodată aduse explicații justificărilor prețurilor proprietăților imobiliare - ajustări specifice tranzacției.

Văzând conținutul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care impune criteriul prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele „de același fel" în unitatea administrativ-teritorială în estimarea valorii imobilelor ce fac obiectul exproprierii, se constată că raportul de contraexpertiză este întocmit în acord cu exigențele prevăzute de norma legală sus menționată, astfel că nu se impunea a se da curs cererii în probațiune formulată de apelanta pârâtă la termenul de judecată din 19 ianuarie 2017. Luarea în considerare a unor tranzacții din anul 2013 nu încalcă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, acestea fiind tranzacții mai apropiate de perioada exproprierii, ce au ca obiect terenuri situate în intravilanul localității Biharia, precum cel expropriat, ce puteau fi luate astfel în considerare pentru întocmirea unei variante care să respecte textul de lege menționat, mai mult una dintre tranzacțiile avute în vedere datează din 20 ianuarie 2012. Tranzacțiile de care se prevalează apelantul pârât - încheiate într-adevăr în cursul anului în care a intervenit exproprierea, 2012 - vizează terenuri situate în extravilanul localității, având așadar un alt amplasament decât terenul expropriat, astfel că obiecțiunile formulate au apărut ca i relevante, motiv de înlăturare a acestora.

Însă chiar dacă această ultimă lucrare corespunde exigențelor impuse de textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, inclusiv sub aspectul utilizării unor comparabile care sa vizeze imobile de același fel, având așadar aceeași categorie de folosință, soluția instanței de fond se impune a fi păstrată în totul, dat fiind că trebuie a se da întâietate unui principiu înscris în normele procesuale civile, privitoare la neînrăutățirea situației în propria cale de atac. Astfel, valoarea calculată de ultima comisie de experți este mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, de 23.715 euro, (respectiv 3,4 euro/mp), prin urmare, calea de atac exercitată în cauză doar de către partea pârâtă se impune a fi respinsă, o modificare a cuantumului despăgubirilor în sensul celor calculate prin ultimul raport de expertiză nefiind cu putință, din perspectiva principiului mai sus evocat, consacrat de C. proc.

civ. în textul art. 296 teza finală. Împotriva deciziei curții de apel a formulat recurs pârâta CN B. SA. În susținerea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 394 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâta a invocat următoarele: Decizia curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, a art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a art. 274 C. proc. civ. În susținerea criticii privind aplicarea și interpretarea greșită de către curtea de apel a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, pârâta a susținut următoarele. Cererea formulată de reclamantă privind anularea hotărârii de expropriere este inadmisibilă. Hotărârea Comisiei este un act unilateral, care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 255/2010 și art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Art. 16 alin. (3) din Normele metodologice statuează în sensul că hotărârea comisiei poate fi revocată pentru motive temeinice. Prin urmare, cererea de modificare (chiar și parțială) este inadmisibilă, nefiind prevăzută o asemenea posibilitate de către legiuitor. Reclamanta nu este parte semnatară în hotărâre, aceasta fiind un act unilateral, nu bilateral, și ca atare, nu există niciun temei legal pentru anularea Hotărârii nr. 27 din data de 25 aprilie 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Biharia. Legea prevede în mod expres cauzele pentru care un act este anulabil, or niciun motiv invocat de către reclamantă prin cererea introductivă de instanță nu se încadrează în aceste cauze expres reglementate.

Potrivit dispozițiilor art. 22 și art. 23 din Legea nr. 255/2010, instanța are posibilitatea doar să stabilească, în temeiul unui raport de expertiză judiciară, justețea cuantumului despăgubirii aprobate prin Hotărârea de Guvern sau să stabilească care sunt persoanele îndreptățite la despăgubiri. În consecință, actele emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 sunt supuse controlului de legalitate numai în ceea ce privește dreptul la despăgubire pentru expropriere și cuantumul despăgubirii. Faptul că, ulterior administrării probatoriului, instanța a concluzionat în sensul că reclamantei i se cuvine un cuantum al despăgubirilor mai mare decât cel acordat prin Hotărârea nr. 27 din data de 25 aprilie 2012, nu poate implica anularea acesteia.

Cuantumul despăgubirii a fost stabilit cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât experții judiciari au avut în vedere tranzacții nepertinente, perfectate la mai mult de 1 an distanță de momentul exproprierii. În susținerea acestei critici, a arătat următoarele: Raportul de evaluare evocat de instanța de control judiciar la paginile 6-7 din decizia recurată nu se bazează pe tranzacții autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu cel aflat în litigiu, perfectate în proximitatea momentului exproprierii, ianuarie 2012. Prin urmare, atât experții judiciari evaluatori cât și instanța de apel ar fi trebuit sa determine valoarea de despăgubire pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare ce vizau terenuri similare cu cele aflate în litigiu (agricol-arabil situate in com.

Biharia, județul. Bihor) la data de referință (ianuarie 2012 - momentul exproprierii - conform Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale a României). Or, instanța de control judiciar a considerat în mod nelegal că raportul de evaluare realizat de experții H., I. și J. a ținut cont de prețurile reale de circulație înregistrate la începutul anului 2012 pentru terenuri în zona de amplasare a celui în cauză.

Deși instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale a României, aceasta a omologat un raport de evaluare nelegal . Din conținutul raportului de expertiză depus la dosarul cauzei pentru termenul din 09 decembrie 2016, rezultă că experții au analizat tranzacții nepertinente perfectate în anii 2013. Experții au anexat raportului comunicat la dosarul cauzei pentru termenul din data de 09 decembrie 2016 un număr de 3 contracte de vânzare-cumpărare, dintre care unul era încheiat în luna decembrie 2013 (comparabila A) iar unul era perfectat în luna mai 2013 (comparabila B). Toate comparabilele utilizate vizează terenuri construibile, situate în intravilan, două dintre acestea fiind amplasate aproape de ieșirea spre municipiul Oradea, zonă metropolitană (comparabilele A și C), iar alta fiind situată aproape de vatra satului Biharia (comparabila B); două dintre comparabile au suprafețe necomparabile cu cea a imobilului expropriat (1.000 mp și 1.676 mp, față de 6.975 mp cât are terenul în litigiu).

Spre deosebire de comparabilele analizate de experți și instanța de apel, terenul în litigiu este unul agricol-arabil, reclamanta nefăcând dovada obținerii unei autorizații de construire sau a unei alte folosințe, destinații decât cea agricolă, or terenurile înstrăinate prin tranzacțiile anexate raportului de evaluare nu vizează terenuri similare cu imobilul expropriat.

Valorile reale de înstrăinare ale terenurilor agricole amplasate în comuna Biharia, județul Bihor, rezultau din următoarele contracte de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 23 martie 2012, autentificat de B.N.P., K. - preț: 0,5 lei/mp, contractul de vânzare-cumpărare din 23 martie 2012, autentificat de B.N.P., K. - preț: 0,5 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare din 15 mai 2012/B.N.P., L., preț 0,5 Iei/mp; contractul de vânzare-cumpărare din 09 aprilie 2012, autentificat de B.N.P., M. - preț: 0,02 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare din 03 aprilie 2012, autentificat de B.N.P., N. - preț: 0,45 euro/mp; Contractul de vânzare-cumpărare din 11 aprilie 2012, autentificat de B.N.P., N. - preț: 0,37 euro/mp.

Instanța de control judiciar a validat raportul de expertiză în care experții au avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor oferte de vânzare cumpărare, aspect prohibit de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994). În susținerea criticii de nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva aplicării și interpretării greșite a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta a susținut următoarele: Atât timp cât pârâta a probat, prin contracte de vânzare-cumpărare, că despăgubirile acordate de expropriator erau juste, se impunea ca instanța de control judiciar să admită în întregime apelul exercitat de pârâtă și să respingă cererea de chemare în judecată. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată se întemeiază pe ideea de culpă a uneia dintre părți, în condițiile în care atitudinea acesteia a determinat partea potrivnică să intenteze o acțiune în realizarea drepturilor.

Or, în prezenta speță pârâta era îndreptățită să recupereze cheltuielile de judecată efectuate. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Sub un prim aspect, Înalta Curte constată ca fiind nefondată critica recurentului - pârât în ce privește inadmisibilitatea solicitării reclamantelor de anulare parțială a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 27 din 25 aprilie 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local Biharia. Astfel, acțiunea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 255/2010 este o cale de atac prevăzută împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite pentru expropriere, în condițiile art. 19 din același act normativ.

Sesizată cu contestația împotriva hotărârii, instanța are competența să verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată este un act unilateral, ce poate fi revocat de organul emitent conform art. 16 din Norma Metodologică de aplicare a Legii nr. 255/2010, nu exclude posibilitatea anulării (modificării) ei parțiale, în condițiile consacrării exprese a acestui drept la acțiune, conform art. 22 din Legea nr. 255/2010, așa cum, de altfel, a reținut, în mod corect, și instanța de apel. De altfel, susținerea recurentului sub acest aspect este contradictorie întrucât, pe de o parte, susține inadmisibilitatea anulării hotărârii, iar pe de altă parte, recunoaște posibilitatea oferită de lege persoanelor ale căror terenuri au fost expropriate de a contesta, aceeași hotărâre, sub aspectul cuantumului despăgubirilor.

Așa fiind, această critică este nefondată. Înalta Curte constată a fi nefondate și critici le din memoriul de recurs, prin care recurenta - pârâtă a susținut încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 motivat de faptul că expertiza pe care și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data exproprierii, respectiv de categoria de folosință a imobilului supus exproprieri.

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică. Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentala a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească''.

Totodată, jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte, ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James și alții vs. Regatul Unit). Ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. l este ca această lipsire de proprietate să fie efectuată numai cu o despăgubire efectivă și rezonabilă, sub aspectul cuantumului, respectiv trebuie să fie făcută cu plata unei compensații corespunzătoare și cu respectarea principiului proporționalității.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la momentul exproprierii." Ținând seama de toate acestea, Înalta Curte reține că cele două aspecte esențiale ce trebuie stabilite de instanța învestită cu o contestație formulată în temeiul Legii nr. 33/1994 sunt prețul de piață, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate pentru imobile similare în unitatea administrativ teritorială în care se află terenul expropriat, precum și momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Totodată, valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare la categoria de folosință, amplasamentul acestuia, destinație, poziționare față de alte localități, existența sau nu a utilităților, a căilor de acces, etc. Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială" definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

Pe de altă parte, sintagma „terenuri de același fel" presupune luarea în considerare a categoriei de folosință, precum și a tuturor caracteristicilor proprii fiecărui bun în parte, cum ar fi mărime, localizare, căi de acces, utilități, front stradal etc, despăgubirea urmând a fi stabilită în raport de toate acestea. Altminteri, s-ar ajunge practic la situația în care, în urma deposedării de proprietate, expropriatul nu ar primi acea compensație corespunzătoare, fiind înfrânte atât legislația națională, inclusiv legea fundamentală a statului român, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care impun ca deposedarea să fie făcută numai cu dreaptă și rezonabilă despăgubire. În aceste condiții, făcând aplicarea considerentelor mai sus enunțate și a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, trebuie stabilit care este acea despăgubire dreaptă, efectivă și rezonabilă de care trebuie să beneficieze expropriatul.

În speță, instanța de apel a omologat raportul de expertiză tehnică comun efectuat de cei trei experți desemnați în cauză, la instanța de fond, stabilind cuantumul despăgubirilor la momentul exproprierii (ianuarie 2012). Este adevărat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor comparabilele luate în calcul de experții F., G., a căror raport a fost omologat de tribunal și însușit ulterior și de instanța de apel, s-au referit la terenuri extravilane, însă experții au menționat faptul ca s-a procedat astfel întrucât în documentele de proprietate terenul figurează în extravilanul localității Biharia, însă au făcut precizarea că au ținut cont în alegerea comparabilelor că acestea se referă într-adevăr la terenuri extravilane, dar care sunt pretabile pentru introducerea în intravilan, așa cum este cazul terenului subiect (fila 152-vol.

II). De altfel, din înscrisul aflat la fila 19 a dosarului curții de apel, reiese că terenul identificat cu nr. cadastral 4878 înscris în C.F. Biharia în suprafață de 6.975 mp, nr. cadastral 4879 înscris în C.F. Biharia în suprafață de 786 mp, se află în intravilanul extins al localității Biharia, conform documentației PUG aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 89 din 31 octombrie 2007. Acest aspect a fost reținut de curtea de apel atunci când a validat raportul de expertiză întocmit în fața tribunalului, stabilind valoarea despăgubirilor în raport de categoria de folosință a imobilului situat în intravilan. Din această perspectivă este nefondată susținerea recurentei pârâte referitoare la faptul că terenul supus exproprierii face parte din categoria extravilan arabil.

împrejurarea că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus dovezi privind existența unui autorizații de construire pentru imobilul suspus exproprierii, așa cum susține recurenta pârâtă, nu este în măsură să înlăture efectele juridice ale adeverinței emise de către Primăria Biharia care confirmă categoria de folosință a imobilului, începând cu data de 31 octombrie 201007, anterior demarării procedurilor de expropriere. În ceea ce privește susținerea recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea deciziei curții de apel din perspectiva în care în mod greșit a reținut că raportul de expertiză evaluatorie întocmit de H., I. și J. a ținut cont de prețurile reale de circulație înregistrate la începutul anului 2012 pentru terenuri în zona de amplasare a celui în cauză, Înalta Curte constată că instanța de apel nu și-a însușit concluziile acestui raport, apreciind că, în caz contrar, ar fi încălcat principiul non reformatio in pejus.

Așadar, criticile referitoare la nelegalitatea deciziei din această perspectivă au rămas fără obiect, instanța de apel nevalorificând în pronunțarea soluției concluziile raportului de expertiză criticat. De asemenea, se constată că la stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost avute în vedere prețurile menționate în contracte de vânzare cumpărare perfectate în ianuarie 2012, și care aveau ca obiect imobile având aceeași categorie de folosință cu cea suspusă exproprierii. Astfel, raportul de expertiză efectuat la fond și însușit de instanța de apel, a avut în vedere contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 20 ianuarie 2012, care avea ca obiect un imobil situat în intravilanul localității Biharia, județul Bihor, în suprafață de 1000 mp.

Prin urmare, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor la momentul transferului dreptului de proprietate, conform celor statuate de lege și de Decizia Curții Constituționale nr. 380/2015, hotărârea recurată este legală. În ceea ce privește contractele depuse de către recurenta pârâtă la dosarul cauzei cu privire Ia care se invocă faptul că în stabilirea despăgubirilor, instanțele nu au ținut cont de valorile menționate în cuprinsul acestora, se constată că tranzacțiile de care se prevalează, deși încheiate în cursul anului în care a intervenit exproprierea, 2012,vizează terenuri situate în extravilanul localității, având așadar un alt amplasament decât terenul expropriat.

Astfel, contractul de vânzare-cumpărare din 23 martie 2012, autentificat de B.N.P., K. - preț: 0,5 lei/mp a vizat teren în suprafață de 5.800 mp, arabil, situat în extravilanul localității Biharia, fila 238 dosar Tribunalul Oradea. vol. II, contractul de vânzare-cumpărare din 15 mai 2012/B.N.P., L., preț 0,5 Iei/mp a vizat un imobil situat în extravilanul localității Biharia în suprafață de 20.000 mp, fila 242 a dosarului Tribunalului Oradea, volumul II, contractul de vânzare-cumpărare din 09 aprilie 2012, autentificat de B.N.P., M. - preț: 0,02 lei/mp a avut ca imobil teren arabil extravilan, situat în localitatea Biharia, fila 244 a dosarului Tribunalului Oradea, vol. II. În ceea ce privește înscrisul aflat la filele 214 și 215 din dosarul tribunalului Oradea, vol. II, se contată că recurenta pârâta a depus, la data de 01 aprilie 2016, odată cu obiecțiunile la raportul de expertiză, un contract de donație.

Or, cum de esența donației este transmiterea cu titlu gratuit a unui bun din patrimoniul donatorului, în patrimoniul donatarului, ceea ce exclude existența vreunui preț de tranzacționare, nu se poate aprecia ca reprezentând un act juridic translativ de proprietate care să poată reflecta valoarea de piață a unui imobil la un moment dat, așa cum impun dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Așa fiind, constatând că raportul de expertiză în raport de care instanța de apel și-a fundamentat soluția a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 380/2015, criticile recurentei pârâte fiind nefondate, Înalta Curte reține că nu se impune casarea deciziei în vederea refacerii expertizei, valoarea de piață a imobilului expropriat fiind determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare la categoria de folosință, amplasamentul acestuia, poziționare.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel. nu este permisă. Potrivit cererii de recurs, recalificate de instanța de apel ca apel, pârâta CN B. SA nu a formulat critici cu privire la aplicarea greșită de către tribunal a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., iar prin decizia recurată, nu au fost solicitate și nici acordate cheltuieli de judecată, pentru se putea formula critici nu privire la aplicarea greșită a acestor dispoziții legale.

Prin urmare, se reține că, întrucât motivele de recurs invocate nu au fost supuse dezbaterii și unei dezlegări proprii a instanței de apel, peste motivele invocate în fața instanțelor de fond nu se poate trece, astfel că Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate privitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. au fost formulate omisso medio. Așadar, reținând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta CN B. SA împotriva Deciziei civile nr. 31/A din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a I civilă.

Constatând că recurenta pârâtă a căzut în pretenții, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurenta - pârâta CN B. SA. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta CN B. SA împotriva Deciziei civile nr. 31/A din 19 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a I civilă. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurenta - pârâta CN B. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2017.