ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2017

Decizia nr. 1074/2017

A

supra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 152/AP din data de 7 martie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a admis apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin CN A. SA împotriva sentinței civile nr. 65/LM din 7 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu apelanții reclamanți B., C., D. și E., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor acordate reclamanților de la suma de 32.596 lei la suma de 16.098,17 lei.

Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții reclamanți B., C., D. și E. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 65/LM din 7 aprilie 2015, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A. SA și a modificat Hotărârea nr. 14 din 24 aprilie 2012 emisă de pârâtă în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilul în suprafață de 4.701 mp identificat prin nr. cadastral Oradea la suma de 32.596 lei.

A obligat pârâta la plata acestei sume cu titlu de despăgubire în favoarea reclamanților, respingând restul capetelor de cerere.

A obligat pârâta la plata sumei de 3.820 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul proprietatea reclamanților, în suprafața de 4.701 mp, are o valoare de piață de 32.596 lei, evaluarea fiind făcută de comisia de experți conform standardelor internaționale de evaluare.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, conform disp. art. 5 art. 11 din Legea nr. 255/2010 a fost obligată pârâta în favoarea reclamantei la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat.

În ceea ce privește celelalte pretenții solicitate cu titlu de prejudiciu cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii terenului din litigiu, deși experții au făcut o evaluare a acestuia, nu s-a dovedit în concret în ce constă acest prejudiciu produs de măsura exproprierii.

Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 24, 15 din Legea 198/2004 și Legea nr. 255/2010, instanța a admis în parte acțiunea.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de CN A. SA la plata sumei de 3.820 lei cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expert, în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții B., C., D. și E. și pârâtul Statul Român, prin CN A. SA.

Critica din apelul formulat de pârât privind fundamentarea sentinței pe un raport de expertiză întocmit de către experți fără a avea specializarea în evaluarea proprietăților imobiliare este întemeiată, sens în care în ședința publică din 6 octombrie 2015 s-a constat nulitatea raportului de expertiză în baza art. 208 C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data introducerii acțiunii, dispunându-se refacerea acestuia avându-se în vedere și Decizia nr. 380 din 26 mai 2015 a Curții Constituționale.

Imobilul în litigiu în suprafață de 4.700 mp teren, situat în loc. Sârbi sat Fegernic, identificat cu nr. cadastral 1999 și 1002, a fost proprietatea antecesorului reclamanților, defunctul C.

În anexa deciziei de expropriere nr. 45 din data de 16 ianuarie 2012 pentru coridorul de expropriere al lucrării „Brașov - Cluj - Borș, Secțiunea 2B și 3C", emisă în temeiul Legii nr. 255/2010 și al H.G. nr. 1051/2011 de către CN A. SA a fost cuprins și imobilul în suprafață de 4.701 mp, identificat cu numerele cadastrale, parte din nr. topografic 263 situat în extravilanul localității Sârbi, jud. Bihor.

Ulterior, Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real (Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Sârbi) a emis Hotărârea nr. 14 din data de 24 aprilie 2012 pentru stabilirea despăgubirilor, prin care pentru imobilul identificat cu numerele cadastrale 999, 1002 Sârbi a fost aprobată, cu titlu de despăgubire, suma de 1.297,48 lei, despăgubirea fiind stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator proprietăți imobiliare, membru al F.

Față de împrejurarea că la efectuarea expertizei în fața instanței de apel nu au participat toți membrii comisiei de experți, instanța a dispus refacerea expertizei în condiții legale, cu participarea întregii comisii de experți, iar aceasta cuprinde o opinie a experților G. și H. și o opinie a expertului I. (filele 210-252).

În opinia majoritară experții și-au menținut punctul de vedere consemnat în raportul de expertiză anterior, stabilind valoarea de piață a imobilului teren în suprafață de 4.701 mp ca fiind în sumă de 3.713,79 euro, respectiv 16.098,17 lei data de 16 ianuarie 2012, această valoare fiind propusă de cei doi experți ca despăgubire cuvenită reclamanților. Aceștia nu și-au mai menținut poziția cu privire la valoarea prejudiciului în cuantum de 4.490,78 lei cauzat reclamanților prin expropriere.

La stabilirea valorii de piață a imobilului experții au utilizat metoda comparațiilor de piață, având în vedere identificarea imobilului la fața locului, datele despre zonă, vecinătăți, informații despre amplasament, date privind impozitele și taxele, contracte de vânzare - cumpărare, vânzări anterioare și ofertele sau cotațiile curente și analiza pieței imobiliare din perioada apropiată exproprierii.

Celălalt expert a stabilit că valoarea de piață reală a terenului este în cuantum de 53.600 lei, iar valoarea prejudiciului cauzat proprietarului este în sumă de 7.533 lei, astfel că valoarea totală a despăgubirii propusă este de 61.150 lei - utilizându-se metoda de evaluare a capitalizării rentei funciare și metoda comparațiilor de piață, valoarea despăgubirii totale în sumă de 61.150 lei fiind considerată de acesta ca o valoare rezonabilă, profesionistă, bazată pe toate caracteristicile terenului identificate la fața locului, întrucât terenurile din zonă au fost expropriate cu mulți ani în urmă. Pentru determinarea valorii prejudiciului, expertul a avut în vedere dauna pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren, daune din lipsa subvenției (care se aplică doar la parcelele rezultate în urma exproprierii mai mari de 3000 mp), daună datorată lipsei veniturilor pe un an de zile și interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță.

Pârâtul apelant a formulat obiecțiuni la acest ultim raport de expertiză, iar toți cei trei experți au răspuns că își mențin opinia prezentată detaliat în raportul de expertiză (filele 267-272).

Valoarea despăgubirii cuvenită reclamanților pentru terenul expropriat în suprafață de 4.701 mp a fost stabilită într-un cuantum rezonabil la suma de 16.098,17 lei, (echivalentul sumei de 3.713,79 euro de la data exproprierii, 16 ianuarie 2012).

Prin raportul de expertiză întocmit de experții G. și H. la data de 3 martie 2016, reconfirmat de aceștia prin raportul de expertiză din 8 noiembrie 2016, s-a concluzionat că această valoare este conformă valorii de piață în conformitate cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015, la stabilirea despăgubirii ținându-se seama de toate elementele care influențează valoarea imobilului, amplasamentul acestuia, prețurile de vânzare în mod obișnuit a imobilelor din zonă în perioade apropiate momentului exproprierii, dovadă în acest sens fiind și contractele de vânzare - cumpărare autentice enumerate și anexate raportului de expertiză.

Având în vedere faptul că a fost folosită metoda comparației directe, instanța a primit opinia majoritară la stabilirea despăgubirilor în favoarea reclamanților.

Nu a fost reținută opinia minoritară întrucât la stabilirea valorii despăgubirii pentru terenul expropriat s-a utilizat și metoda capitalizării rentei funciare și s-au inclus pentru evaluarea prejudiciului o serie de elemente nereale, ipotetice, respectiv daună pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren daune din lipsa subvenției, daune datorate lipsei veniturilor pentru un an de zile, daune datorită interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță, valoarea stabilită de acesta ca despăgubire pentru terenul expropriat și pentru prejudiciul produs proprietarului fiind exagerate raportat la opinia majoritară.

Nu pot fi primite nici susținerile apelantei pârâte că despăgubirea stabilită prin Hotărârea nr. 14/2012 pentru terenul expropriat ar fi echitabilă față de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, care au reflectat o valoare net superioară celei propuse de pârâtă, grilele notarilor cu privire la valorile terenurilor neputând constitui un reper cert pentru stabilirea despăgubirilor.

În ceea ce privește apelul reclamanților, raportat la probele administrate, toate criticile acestora sunt nefondate - atât cele referitoare la valoarea despăgubirii acordate prin sentință pentru terenul expropriat, cât și cele referitoare la prejudiciu raportat la concluziile din raportul de expertiză întocmit în cauză la instanța de apel în condițiile Legii nr. 255/2010 coroborate cu cele ale Legii nr. 33/1994, efectuate în considerarea Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale.

Este adevărat că este posibil ca în alte localități învecinate sau chiar pe raza localității Sârbi prețurile pentru terenuri să fie mai mari sau mai mici, însă chestiunea nu este definitorie din moment ce terenurile pot prezenta alte soluri, amplasamente și modalități de acces.

Prejudiciul propus în opinia majoritară de 1.036,01 euro, în echivalent 4.490,78 lei, nu poate fi reținut deoarece reprezintă în fapt valoarea unei parcele de 185 mp de teren care a rămas în proprietatea și folosința reclamanților. De altfel, în opinia exprimată în raportul din 8 noiembrie 2016 experții nici nu și-au mai menținut punctul de vedere cu privire la acest prejudiciu, consemnat în raportul de expertiză din 3 martie 2016.

Nu poate fi reținută nici opinia minoritară cu privire la valoarea prejudiciului în cuantum de 7.533 lei, care ar reprezenta daunele suferite de proprietarii expropriați, deoarece toate elementele invocate de expert reprezentând eventuale daune vizează doar situații ipotetice, incerte, neputându-se vorbi de un prejudiciu cert, real și exigibil, așa cum prevăd dispozițiile legale.

Mai mult, prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat doar majorarea despăgubirii stabilită prin Hotărârea nr. 14/2012 pentru suprafața de teren expropriată de 4.701 mp, la 28.206 euro, respectiv plata de 6,7 euro/mp.

Cu aplicarea art. 38 din Legea nr. 33/1994, care stipulează că toate cheltuielile efectuate în procedura de expropriere, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, sunt suportate de expropriator, au fost respinse pretențiile apelantului pârât privind plata cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

ambele părți.

au criticat decizia pentru următoarele motive, pentru care au invocat faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a normelor de drept material, nu cuprinde toate motivele pe care se întemeiază și cuprinde motive contradictorii.

a. Raportul de expertiză este nul, raportat la următoarele aspecte:

A fost efectuat, din nou, fără ca la deplasarea la fața locului să fie prezenți toți cei trei experți desemnați, respectiv expertul I., iar exemplarul care le-a fost comunicat nu are atașată dovada convocării părților la efectuarea expertizei, cu încălcarea art. 335 alin. (1) C. proc. civ.

Refacerea raportului de expertiză din data de 03 martie 2016 s-a dispus deoarece acesta a fost întocmit de către experții G. și H., fără participarea expertului I.

Nu este semnat de către comisia de experți, numai opinia expertului I. purtând semnătura acestuia.

Comisia nu a lucrat împreună la elaborarea raportului de expertiză, experții având în vedere documente diferite, care au condus la puncte de vedere diferite, deși instanța de judecată, prin încheierea de ședință din data de 07 iunie 2016 le-a fost pus în vedere acestora să efectueze lucrarea de specialitate împreună.

Dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că la calcularea cuantumului despăgubirilor se ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Pentru realizarea expertizei, experții G. și H. au avut la dispoziție 9 contracte de vânzare - cumpărare pentru terenuri arabile din perioada 2012-2015 puse la dispoziție de către Primăria Sârbi și 3 contracte de vânzare cumpărare a unor terenuri situate pe raza teritorială a com. Chișlaz, iar expertul I. două contracte de vânzare cumpărare din perioada 2012-2013, altele decât cele avute în vedere de către ceilalți doi experți.

b. Instanța de apel a încălcat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin însușirea opiniei majoritare, deoarece experții au avut în vedere alte criterii decât cele prevăzute de legiuitor, neavând un suport material.

Cei doi experți au analizat doar 3 dintre contracte - nr. 1, 10 și 12, astfel cum acestea au fost numerotate, care nu au fost anexate raportului de expertiză, numai cel cu nr. 1 fiind anexat raportului de evaluare anterior, care este însă lipsit de valoare probatorie, deoarece instanța a dispus refacerea lui.

Instanța a înlăturat concluziile expertului I., motivând că acest expert a utilizat și metoda capitalizării rentei funciare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite, însă acesta a oferit două metode prin care se poate stabili valoarea despăgubirii, fixând valoarea de piață a imobilului expropriat la suma de 53.600 lei (11,40 lei/mp), având în vedere la stabilirea acesteia contracte de vânzare-cumpărare din anii 2012 și 2013.

Instanța de apel nu a arătat motivele care au stat la baza înlăturării concluziilor expertului I., rezultate în urma utilizării metodei comparațiilor de piață, pronunțându-se doar în ceea ce privește metoda capitalizării rentei funciare.

Față de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și ale Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale cuantumul despăgubirii se calculează raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit în acea zonă imobilele de același fel cu cele expropriate, la data emiterii deciziei de expropriere.

Opinia majoritară s-a raportat la un contract de vânzare încheiat în anul 2015 pentru un teren situat în intravilanul

localității Sîrbi - contractul nr. 1, imobilul expropriat fiind situat în extravilanul localității, în anul 2012.

a. S-au încălcat dispozițiile art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local coroborate cu ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 și Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale, în care s-a arătat că despăgubirile pentru imobilele care au făcut obiectul Legii nr. 255/2010 trebuie stabilite prin raportare la momentul exproprierii acestora.

Raportul de expertiză omologat nu își întemeiază concluziile pe valorile reflectate de tranzacții autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu cel aflat în litigiu, perfectate în proximitatea momentului exproprierii, deși la dosarul cauzei se regăseau suficiente contracte autentice de vânzare-cumpărare de la momentul exproprierii

și vizau exclusiv terenuri agricole amplasate în com. Sârbi, jud. Bihor.

Valorile reale de înstrăinare ale terenurilor agricole amplasate în extravilanul com. Sârbi, jud. Bihor, rezultau din contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei:

contractul autentificat sub din 15 mai 2012/B.N.P., J.- poziția 4 din anexa 1.1 la raportul de evaluare omologat - privește un teren arabil în suprafață de 31.659 mp, situat în extravilanul com. Sârbi, jud. Bihor - preț 0,24 lei/mp (0,05 euro/mp); contractul autentificat din 17 octombrie 2013/B.N.P., J.- pozițiile 5 și 6 din anexa 1.1 la raportul de evaluare omologat - privește două terenuri arabile în suprafață de 39.189 mp fiecare, situate în extravilanul corn. Sârbi, jud. Bihor - prețuri: 1,31 lei/mp și 0,50 lei/mp (0,29 euro/mp, respectiv 0,11 euro/mp); contractul autentificat din 14 februarie 2013/B.N.P., J.- poziția 8 din anexa 1.1 la raportul de evaluare omologat - privește un teren arabil în suprafață de 23.912 mp, situat în extravilanul com. Sârbi, jud. Bihor-preț 0,50 lei/mp (0,11 euro/mp); contractul autentificat din 14 august 2013/B.N.P., K. - poziția 9 din anexa 1.1 la raportul de evaluare omologat - privește un teren arabil în suprafață de 39.189 mp, situat în extravilanul com. Sârbi, jud. Bihor - preț: 1,30 lei/mp (0,29 euro/mp).

Prin urmare, terenurile situate în extravilanul com. Sârbi, jud. Bihor se înstrăinau la data de referință cu valori cuprinse între 0,05 euro/mp și 0,29 euro/mp, iar instanța trebuia să dea curs solicitării de refacere a raportului de evaluare.

b. S-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. prin raportare la soluția pronunțată, respectiv admiterea apelului său, ceea ce impunea obligarea reclamanților la plata sumei de 6.300 lei, cu titlu de onorariu expertiză în apel.

Dispozițiile art. 38 din Legea nr. 33/1994 nu își găsesc aplicabilitatea în speță, deoarece Legea nr. 255/2010 conține norme ce derogă de la prevederea generală reglementată prin Legea nr. 33/1994, art. 22 alin. (3) arătând că dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 se aplică doar cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirii.

Analizând decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat, iar recursul declarat de pârât este fondat, în limitele și în considerarea argumentelor ce succed:

Criticile formulate de către reclamanți vizează nereguli privind raportul de expertiză, nemotivarea/contradictorialitatea motivării hotărârii și încălcarea normelor de drept material - critici susceptibile a fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., criticile privind raportul de expertiză sunt valorificate tardiv, atât timp cât în fața instanței de apel, care a dispus și omologat raportul de expertiză, acestea nu au fost formulate, așa cum impune art. 212 alin. (2) C. proc. civ. (și nu ale noului cod, cum s-a precizat de altfel la termenul de judecată, cum prevede art. 24 din noul cod), singura poziție procesuală a părții fiind cea legată de obiecțiunile/cererile referitoare la raportul de expertiză, formulate de către partea adversă.

Refacerea raportului anterior de expertiză, dispusă de instanța de apel, a fost solicitată cu respectarea dispozițiilor procedurale susmenționate, fiind sancționată întocmirea acestuia numai de către 2 experți și nu de către întreaga comisie numită în cauză.

Ținând cont de cele anterior arătate și de detalierea în cadrul cererii de recurs (inclusiv din perspectiva art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.), dintre criticile formulate privind nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (în aplicarea art. 22 din Legea nr. 255/2010) și ale Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale,raportat la considerentele deciziei) pot fi primite spre analiză cele privind similaritatea imobilelor și momentul de referință în stabilirea despăgubirilor.

În opinia confirmată de instanța de apel s-a reținut și că o comparabilă are un preț de 0,99 euro/mp fiind necesare corecții deoarece terenul era ocupat de o construcție, arătându-se și că terenul vândut prin contractul indicat este cel care reflectă cel mai bine cerințele impuse în evaluare, mai apropiat de momentul exproprierii - acesta fiind practic identic din punctul de vedere al criteriilor de comparație valorică cu terenul evaluat, fără a necesita corecții, având aceeași destinație, formă și fiind situat la distanță foarte mică de terenul de evaluat (la 2-3 parcele distanță).

În condițiile în care, analizând probele administrate, concluzia instanței este urmarea aplicării unor criterii care reflectă normele în materie, iar opinia minoritară a avut în vedere contracte încheiate în anii 2012 și 2013 pentru terenuri situate în altă unitate administrativ teritorială, criticile formulate de către reclamanți sunt nefondate, în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În egală măsură, față de limitele de judecată în recurs și analiza făcută de către instanța de apel, în care s-au redat și criteriile pentru care a fost preferată valoarea rezultată din anumite comparabile, criterii ce reflectă normele aplicabile în materie, precum și motivarea pentru care s-a respins cererea de refacere a raportului de expertiză, nu pot fi primite nici criticile similare formulate de către pârât, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - parte care, de altfel, a acceptat în fața instanței de apel, în subsidiar, opinia majoritară în raport cu cea minoritară.

Faptul că, în analiza făcută, instanța de apel nu a făcut referire și la metoda comparației de piață, aplicată și de opinia minoritară, nu este în măsură să atragă casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât vătămarea produsă poate fi înlăturată prin considerentele mai sus reținute, care înlătură oricum valoarea susținută, aceasta nefiind confirmată de criteriile legale, iar o astfel de măsură ar conduce la o prelungire nejustificată a duratei procesului.

În considerentele deciziei nu se regăsesc argumente contradictorii, pentru a atrasă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Critica de recurs referitoare la cheltuieli de judecată, formulată de către pârât, este fondată, instanța de apel făcând o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1998.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (alin. (3)), iar acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (alin. (3)).

Atât timp cât trimiterea este făcută exclusiv la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, acestea sunt singurele dispoziții aplicabile din legea de referință.

În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ., iar în aplicarea acestora și văzând soluția instanței de apel, reclamanții urmează a fi obligați la plata sumei de 6.300 lei către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul fondat numai al recursului formulat de către pârât, în limitele arătate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., dispunând în consecință, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B., C., D. și E. împotriva Deciziei nr. 152/Ap din data de 7 martie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Admite recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin CN A. SA împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia atacată, în sensul că obligă reclamanții la plata sumei de 6.300 lei către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2017.