ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2037/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2037/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 2037/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele;

Prin

Sentința civilă nr. 273/C din data de 25 noiembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. x/111/2012, s-a admis în

parte acțiunea formulată, completată și precizată de

reclamanții A., B., ambii cu domiciliul procedural ales în Oradea, jud.

Bihor în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C. SA cu sediul

în București, sector 1 și, în consecință:

A modificat în parte hotărârile

nr. 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, toate din data de 19 aprilie 2012, emise

de pârât pe seama reclamanților cu privire la cuantumul

despăgubirilor acordate ca urmare a exproprierii imobilelor

reclamanților, în sensul majorării despăgubirilor acordate

acestora la suma de 140.238 lei, reprezentând valoarea reală de

piață a imobilului expropriat din proprietatea reclamanților,

sumă ce va fi actualizată de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești și până la data

plății efective.

A respins ca neîntemeiate celelalte

pretenții ale reclamanților.

A obligat pârâtul la plata către

reclamanți a cheltuielilor parțiale de judecată ocazionate cu

prezentul litigiu, în sumă totală de 1.600 lei, reprezentând onorariu

de avocat în sumă de 600 lei și onorariu parțial de expert în

sumă de 1.000 lei și la plata către experții judiciari D.,

E. și F. a sumei de 1.050 lei cu titlu de diferență onorariu

expert, pentru lucrarea de expertiză efectuată în cauză

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele

considerente:

Reclamanții A. și B. sunt

proprietarii tabulari ai suprafeței de teren înscrisă în CF sub nr.

top. 2031/1 și în CF sub nr. top. 2031/2, cu privire la care s-a

declanșat procedura de expropriere. Prin decizia de expropriere nr. 45 din

16 ianuarie 2012 proprietatea reclamanților a fost parțial

expropriată pentru utilitate publică și le-au fost comunicate

aceste hotărâri nr. 134 - 140, toate din 19 aprilie 2012 privind

stabilirea cuantumului despăgubirilor, acordându-li-se cu titlu de

despăgubiri suma de 6.467,04 lei, imobilele expropriate fiind în

suprafață de 11.247 mp.

Fiind nemulțumiți de

cuantumul acestor despăgubiri, reclamanții s-au adresat instanței,

solicitând majorarea acestor despăgubiri.

Instanța a reținut că

textele de lege aplicabile în cauză sunt art. 22 alin. (1) din Legea nr.

255/2010 cu modificările și completările ulterioare și art.

23 din același act normativ.

De asemenea, instanța a apreciat

că la stabilirea despăgubirilor, pârâtul trebuia să

țină seama de prevederile art. 25, art. 26 și art. 27 din Legea

nr. 33/1994, republicată cu modificările și completările

ulterioare.

În respectarea acestor prevederi

legale, instanța a desemnat o comisie de experți tehnici judiciari

evaluatori conform listei comunicate în acest sens de Biroul Local de

Expertiză Bihor, comisie care a întocmit lucrarea de expertiză

tehnică judiciară evaluatoare și care au stabilit că

valoarea reală de piață a imobilului expropriat pe seama

reclamaților este de 2,9 euro/mp, motiv pentru care a respins motivat

obiecțiunile pârâtului la raportul de expertiză întocmit.

Instanța a comparat această

sumă, stabilită prin expertiză cu valoarea rezultată din

alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate de către pârât cu

privire la terenurile din zona respectivă, precum și cu

despăgubirile acordate altor proprietari de terenuri în zonă și

a constatat că în zona supusă exproprierii în care se află

și terenul reclamanților, prețul de circulație al

imobilelor terenuri arabile situate în extravilanul localității este

de la 1 leu/mp până la 5 euro/mp (contracte încheiate în lunile februarie

și iunie 2013).

De asemenea, văzând prevederile

art. 24 alin. (4) din Legea 33/1994 republicată, cu modificările

și completările ulterioare, apreciază că suma

plătită de pârât pe seama reclamanților cu titlu de

despăgubiri pentru terenul expropriat nu este "justă" în

sensul legii, cât timp aceasta se situează sub nivelul pieței,

preț efectiv plătit, instanța având obligația de a compara

pretențiile expropriaților cu suma achitată acestora cu titlu de

despăgubiri, comparații cu prețurile plătite în concret de

expropriator în zonă.

Față de aceste

împrejurări, instanța a apreciat ca admisibilă solicitarea

reclamanților cu privire la modificarea în parte a hotărârilor

atacate cu privire la cuantumul despăgubirilor acestora, aceasta fiind

tocmai rațiunea prevederilor art. 22 și următoarele din Legea

nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare; de

asemenea, această cerere este întemeiată, față de

concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, urmând a fi

admisă în acest sens.

În ceea ce privește cererea

reclamanților de anulare în parte a hotărârilor atacate,

instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, cât timp nu

au fost invocate și probate motivele de anulabilitate ale acesteia, motiv

pentru care o va respinge.

Referitor la capătul de cerere

din acțiunea introductivă privind obligarea pârâtului la plata de

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamanților prin expropriere,

instanța a apreciat că "justa despăgubire" a

reclamanților pentru imobilul expropriat constând în valoarea reală

de piață al acestuia, constituie prin ea însăși o evaluare

a prejudiciului produs acestora. Mai mult, susținerile reclamanților

privind la imposibilitatea folosirii proprii a terenului rămas în urma

exproprierii parțiale, nu pot fi primite, cât timp terenurile arabile

extravilane nu pot fi închiriate, ci doar arendate. De altfel, acest principiu

nu a fost probat și reclamanții nu au arătat în ce ar consta.

Astfel, instanța a respins ca neîntemeiat și acest capăt de

cerere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. de la 1948, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de

judecată cauzate de acest proces, proporțional cu admiterea în parte

a cererii. Astfel, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de

judecată în sumă totală de 1.600 lei, reprezentând onorariu de

avocat - 600 lei, conform chitanței de la dosar și la plata

onorariului parțial de expert în sumă de 1.000 lei în favoarea

reclamanților și a sumei de 1.050 lei reprezentând

diferență onorariu expert în favoarea experților D., E. și

F., conform chitanțelor de la dosar.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, scutite de taxele de timbru, au declarat recurs - recalificat

potrivit art. 2811 alin. (1), art. 84 C. proc. civ., față de valoarea

litigiului în ședința publică din 20 martie 2013 ca apel

reclamanții A. și B., solicitând admiterea acestuia, modificarea în

parte a sentinței în sensul obligării pârâtului la 161.274 lei, din

care 140.238 lei valoarea de piață a terenului expropriat și

21.036 lei, valoarea prejudiciului încercat prin exproprierii, actualizate la

data plății, cu cheltuieli de judecată, pârâta C. din România SA

- în calitate de reprezentantă a Statului Român - solicitând admiterea

acestuia, recalificarea căii de atac din recurs în apel, schimbarea în

parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de majorare

despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 11.247 mp,

în subsidiar, casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

dacă se consideră necesar administrarea unei noi probe cu

expertiză, ori, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii.

Prin Decizia civilă nr. 208/A din

10 aprilie 2014, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile civile

declarate de reclamanți A. și B., ambii cu domiciliul procedural ales

în Oradea, jud. Bihor și de pârâtul Statul Român reprezentat de C. SA la

SCA "G.", cu sediul în București, în contradictoriu cu

reprezentantul legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu

sediul în Oradea, județul Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 273/C

din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe

care a păstrat-o în întregime.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

Potrivit procesului-verbal nr. 139 din

19 aprilie 2012 s-a declanșat procedura de expropriere a 1.040 mp teren,

nr. top. 2031/1, nr. cadastral (...), titularii dreptului de proprietate fiind

apelanții reclamanți, ce nu au fost de acord cu despăgubirea de

598 lei, stabilită conform Legii nr. 255/2010, sens în care s-a emis

Hotărârea nr. 139 din 19 aprilie 2013 pentru această

suprafață de teren, respectiv Hotărârea nr. 140 din 19 aprilie 2012

pentru 240 mp nr. cadastral (...) - fost nr. top. 2031/1, fiind stabilită

o despăgubire de 138 lei, Hotărârea nr. 136 din 19 aprilie 2012

pentru 1.101 mp nr. top. 2031/1 - nr. cadastral (...), (...) - cu o

despăgubire de 633,08 lei, Hotărârea nr. 135 din 19 aprilie 2012

pentru 651 mp nr. cadastral (...) provenit din nr. top. 2031/1, fiind

stabilită o despăgubire de 651 lei, Hotărârea nr. 134 din 19

aprilie 2012 pentru 1.246 mp nr. cadastral (...), cu o despăgubire de

716,45 lei, Hotărârea nr. 138 din 19 aprilie 2012 pentru o

suprafață de 126 mp nr. cadastral (...), provenit din nr. top.

2031/2, cu o despăgubire de 72,45 lei și Hotărârea nr. 137 din

19 aprilie 2012 pentru 6.843 mp teren, nr. cadastral (...) provenit din nr. top.

2031/2, cu o despăgubire de 3.934,73 lei, emise de apelanta pârâtă C.

din România SA - în calitate de reprezentantă a Statului Român, terenurile

fiind situate în județul Bihor, în suprafață totală de

11.247 mp teren arabil, dobândite de apelanții reclamanți cu titlu de

reconstituire în baza Legea nr. 18/1991.

S-a reținut din cuprinsul cererii

de chemare în judecată și a cererii de apel că apelanții

reclamanți au fost nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor

stabilite de expropriator, iar câtă vreme acestea s-au cuprins în

hotărârile susmenționate, modificarea în sensul majorării este

posibilă doar printr-o dispoziție referitor la aceasta, deci de

modificare parțială a acestora, potrivit art. 22 din Legea nr.

255/2010 prin raportare la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, excepția de

inadmisibilitate a cererii în acest sens, nefiind fondată.

Faptul că nu au fost sesizate

motive de anulare a hotărârilor contestate, nu este de natură a

atrage o altă soluție. Modificarea s-a dispus doar strict referitor

la cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, celelalte

dispoziții fiind menținute, fiind astfel făcută o

corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 22, 23 din

Legea nr. 255/2010, criticile nefiind fondate.

Tocmai datorită contestării

cuantumului despăgubirilor oferite proprietarilor terenului în litigiu,

instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 22, art. 26 din

Legea nr. 33/1994 a dispus potrivit art. 25, constituirea unei comisii de

experți în vederea efectuării unui raport de evaluare, pentru

determinarea valorii reale a imobilului și a prejudiciului cauzat prin

exproprierea proprietarului acestuia.

Expertul desemnat de C. din România

SA, a fost domnul expert F., cel desemnat de către apelanții

reclamanți a fost D., iar cel desemnat de instanță prin tragerea

la sorți din 15 noiembrie 2012 a fost E. Câtă vreme domnul expert D.

are și calitatea de membru al ANEVAR - deci de evaluator

proprietăți imobiliare, excepția de nulitate a raportului de

expertiză, invocată de C. din România SA, apare ca nefondată,

câtă vreme s-a depus inclusiv și certificatul ce confirmă cele

expuse în apel și astfel, a fost respinsă ca atare.

Din cuprinsul raportului de

expertiză, întocmit fără obiecțiuni de către comisia

constituită cu respectarea art. 25 din Legea nr. 33/1994 s-a reținut

că atâta timp cât valorile stabilite în ghidul privind valorile

orientative ale proprietăților imobiliare din Județul Bihor,

regăsit în Raportul de evaluare întocmit pentru Camera Notarilor Public

Oradea sunt orientative, nu evidențiază valoarea terenurilor aferente

culoarului autostrăzii, nu pot fi luate drept valori reale, astfel

că, din aceste motive experții nu le-au avut în vedere, iar

instanța a procedat conform raportului semnat chiar de expertul desemnat

de C. din România SA fără obiecțiuni.

Potrivit raportului, valoarea de

piață a terenurilor, de pe coridorul de expropriere după

despăgubirile acordate în prima etapă, au crescut simțitor

față de grila notarilor publici, fiind chiar de 6 - 10 ori mai mare,

iar valoarea de piață justă poate fi stabilită luând în

considerare contractul de închiriere întocmit între H. și persoane fizice,

juridice, pentru terenurile utilizate pe care se află sonde de

extracție, mijloace fixe ale I.

S-a reținut de comisia de

experți că, terenul este de bună calitate, îmbunătățit

și producea produse agricole cu o producție bună. Evaluarea s-a

făcut ținând cont de normativele de evaluare prevăzute de

Normele Metodologice elaborate, de valoarea de piață stabilită

conform standardelor internaționale de evaluare, de contractele de închiriere

încheiate între H. și diferite persoane fizice, juridice, neexistând

disponibile suficiente informații referitoare la tranzacții similare.

Informațiile despre pârâtă sunt limitate pentru astfel de terenuri,

iar pentru cele comparabile, nu sunt suficient de transparente, nefiind date

cifre reale, concluzia fiind că valoarea terenului este de 12,47 lei/mp -

echivalent a 2,9 Euro/mp, total 140.238 lei, iar al prejudiciului cauzat - de

21.036 lei. S-a apreciat că valoarea de piață stabilită

este la nivelul minim al pieții din zonă.

Contractele de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. 848 din 11 aprilie 2012 de Notar Public J., nr. 1.166 din

11 mai 2012 de Notar Public J., nr. 1.167 din 11 mai 2012 de Notar Public J.,

nr. 1.164 din 11 mai 2012 de Notar Public J., nr. 22 din 5 ianuarie 2012 de

Notar Public K., se referă la valoarea unor terenuri situate în

județul Sălaj, în anul 2012 și întrucât cel în litigiu se

află în altă localitate, alt județ, județul Bihor, în mod

corect nu au fost avute în vedere, criticile în acest sens nefiind fondate.

Deoarece, potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.763 din 28 iunie 2013 Notar

Public L., s-a reținut că s-a vândut un teren din aceiași

localitate, în suprafață de 4.855 mp, cu un preț de 24.275 Euro

- deci 5 Euro/mp, iar potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare,

autentificat sub nr. 233 din 28 februarie 2013 de Notar Public L., prețul

unui mp teren județul Bihor, se tranzacționează cu 4 euro/mp,

valoarea stabilită de comisia de experți de 2,79 Euro/mp este sub cea

de piață, deci, dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 nu au fost încălcate, criticile nefiind fondate și din acest

motiv, suplimentarea probațiunii nu s-a impus, iar cererea în acest sens,

s-a respins ca neîntemeiată.

Față de toate considerentele

expuse, apelul declarat de C. din România SA - în reprezentarea Statului Român,

în baza art. 296 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat.

Referitor la apelul declarat de

apelanții reclamanți, s-a reținut că într-adevăr,

potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calculul

despăgubirilor se va ține seama și de daunele aduse

proprietarului, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia iar

comisia de experți a stabilit conform celor expuse, un prejudiciu în

valoare de 21.036 lei, fără însă a reieși ce

reprezintă, ce s-a avut în vedere în acest sens.

Terenul în litigiu se află în

extravilanul localității (...), este arabil și din

probațiunea administrată, nu s-a putut reține că prin

expropriere s-ar aduce prejudicii de altă natură decât cel constând

în valoarea de piață al acestuia. Nu s-a putut constata de altfel

nici că terenul rămas neexpropriat din parcela aflată în

proprietatea apelanților reclamanți ar fi afectată de

construcția autostrăzii și că aceștia astfel ar suferi

un prejudiciu ce să impună o reparație în sensul art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994. Faptul că putea fi închiriat la I., nu a fost

probat, neexistând dovezi din care să reiasă că nu ar putea fi

folosit în continuare conform destinației sale, a categoriei de

folosință.

Ca urmare, în baza art. 296 C. proc.

civ. și apelul declarat de apelanții reclamanți, a fost respins

ca nefondat și, în consecință, a fost păstrată în

întregime sentința apelată, ca fiind legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii, au declarat

recurs reclamanții A., B. și pârâta C. din România SA, în

reprezentarea Statului Român.

Prin recursul lor, reclamanții au

solicitat modificarea în parte a deciziei atacate și admiterea

acțiunii, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 161.274

lei, compusă din 140.238 lei - reprezentând valoarea de piață a

terenului expropriat - și suma de 21.036 lei - reprezentând valoarea

prejudiciului suferit de reclamanți, invocând nelegalitatea hotărârii

pronunțate de curtea de apel, în sensul nerespectării prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Recurenta-pârâtă C. din România

SA a invocat critici de nelegalitate, pe care le-a încadrat în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 din același cod.

Prin Decizia nr. 2.697 din 14 octombrie

2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

declarate de reclamanții A., B. și de pârâtul Statul Român prin C.

din România SA, împotriva Deciziei nr. 208/A din 10 aprilie 2014 a Curții

de Apel Oradea, secția I civilă, pe care a casat-o cu trimitere spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de recurs, referitor la recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin C. din România SA a apreciat că sunt fondate criticile

invocate de acesta, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sub aspectul

nulității raportului de expertiză dispus de instanța de

fond, astfel, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

"modificarea sau casarea hotărârii se poate cere când, prin

hotărârea dată instanța a încălcat formele de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) din același cod".

În conformitate cu dispozițiile

art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, la care face trimite art. 9 alin. (3) din Legea nr.

198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de

construcție de drumuri de interes național, județean și

local, "pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o

comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță,

unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care

sunt supuse exproprierii".

Expertiza tehnică pentru

evaluarea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate are caracter

judiciar, deoarece este dispusă de către instanța de

judecată, care constituie comisia de experți, sens în care art. 2 din

O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză

tehnică judiciară și extrajudiciară arată că

"Expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de

urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a

altor, organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul

sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau

împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică

judiciară".

Expertiza tehnică judiciară poate

fi efectuată doar de către un expert judiciar, respectiv persoana

fizică ce dobândește această calitate în condițiile legii

și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici

judiciari întocmit, pe specialități și pe județe, respectiv

pe municipiul București, astfel cum prevede explicit art. 1 alin. (2) din

aceeași ordonanță.

Din baza de date a Ministerului

Justiției (în cadrul căruia funcționează Biroul central

pentru expertize termice judiciare), pe care instanța o poate consulta în

baza art. 862 C. proc. civ., rezultă că domnul expert D. are

calitatea de expert judiciar, în specialitatea topografie, cadastru și

geodezie și nu este atestat de Ministerul Justiției în specialitatea

evaluare proprietăți imobiliare, pentru a face parte din comisia de

experți constituită de către instanță.

Dispozițiile art. 1 și 2 din

O.G. nr. 2/2000 au caracter imperativ, deoarece expertiza tehnică

judiciară nu poate fi realizată decât de către experți

judiciari, nu și de către alte persoane, chiar autorizate pentru

efectuarea de expertize tehnice (însă doar extrajudiciare), sens în care

prin art. 13 din același act normativ se arată că expertizele

tehnice judiciare pot fi efectuate și de alți specialiști care

nu au calitatea de expert judiciar, dar numai în lipsa experților

judiciari în specialitatea cerută.

Nerespectarea de către

instanță a acestor dispoziții legale imperative la constituirea

comisiei de experți în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, în

condițiile în care ar fi trebuit să se asigure că toți experții

din comisie au calitatea de experți tehnici judiciari, atrage nulitatea

raportului de expertiză întocmit și de o persoană care nu are

această calitate, neavând nicio relevanță, în cauză,

împrejurarea că ceilalți doi experți care au întocmit și

semnat raportul întrunesc această condiție, ținând cont de

componența obligatorie a comisiei, art. 25 prevăzând imperativ

întocmirea raportului de expertiză de către trei experți,

condiții în care, hotărârea instanței de apel este nulă,

pronunțată fiind cu nerespectarea prevederilor art. 25 din Legea nr.

33/1994 coroborate cu cele ale art. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2000, remediul

pentru vătămarea procesuală suferită de parte, fiind acela

al efectuării unei noi expertize.

Chiar dacă această

constatare este suficientă pentru conturarea soluției unitare ce se

impune a fi adoptată în cauză, respectiv casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs a constatat că

sunt fondate, în acest cadru procesual și susținerile

recurentei-pârâte privind lipsa de rol activ a instanțelor de fond și

apel, care, în raport de verificarea condițiilor ce trebuiau respectate la

întocmirea raportului de expertiză, nu au analizat această chestiune

și deși pârâta C. din România SA, în calitate de reprezentantă a

statului, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

judiciară, în temeiul art. 212 C. proc. civ. de la 1865, referitor la

nerespectarea dispozițiilor art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994, a art. 14

alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, instanța de fond, Tribunalul Bihor,

secția I civilă, prin încheierea din 11 noiembrie 2013 le-a respins,

precum, în mod eronat a respins și efectuarea unei noi expertize

(contraexpertize).

Întrucât Înalta Curte a dispus

rejudecarea cauzei în vederea efectuării unei noi expertize, criticile

privind eventualele criterii de evaluare a despăgubirilor cuvenite

reclamanților, sub aspectul verificării prețului real al

pieței, vor fi avute în vedere și valorile stabilite prin contractele

de vânzare-cumpărare ce au ca obiect terenuri arabile situate în

extravilan, cu aceleași însușiri.

Potrivit dispozițiilor art. 26

din Legea nr. 33/1994, "La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz,

altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia."

Sintagma, "prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială", are în vedere prețul consemnat în

acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de

referință (data efectuării expertizei).

Doar în măsura în care nu au fost

perfectate tranzacții în acea perioadă, se poate recurge la alte

mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte

și ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, ori

prețurile din anunțurile de mica publicitate din zonele locale.

Întrucât au fost formulate critici

referitoare la încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, care se

referă la nerespectarea normelor imperative ce impun determinarea

despăgubirii în funcție de prețurile reflectate de

tranzacții autentice de vânzare-cumpărare pentru imobile similare

celui expropriat și s-a susținut că valoarea de 2,90 euro/mp

teren, cât a fost omologată de instanța de judecată, a fost

obținută pe baza unui raport de expertiză lovit de nulitate

absolută, Înalta Curte a apreciat că instanța de trimitere va trebui

să solicite experților-cu ocazia efectuării unui nou raport de

expertiză, care să îndeplinească cerințele imperative ale

art. 25 din aceeași lege, privitor la specialitatea experților ce vor

alcătui comisia - utilizarea unor metode de evaluare corespunzătoare

categoriei terenului expropriat și de asemenea, doar în măsura în

care nu au fost perfectate tranzacții în acea perioadă, se poate

recurge și la consultarea ofertelor de vânzare, pe lângă alte

mijloace de probă relevante, însă inexistența tranzacțiilor

trebuie să fie certă, nu prezumată din declinul pieței

imobiliare.

În ceea ce privește criticile din

recursul reclamanților, referitoare la criteriile de evaluare a

prejudiciului pretins a fi fost produs terenului rămas în proprietatea

reclamanților, instanța de recurs a opinat că experții vor

stabili și vor determina dacă există un prejudiciu, și, în

caz afirmativ, vor determina valoarea acestuia, luându-se în considerare

și dovezile prezentate de proprietari, sens în care se va avea în vedere

ca evaluarea despăgubirilor în acest caz, să reflecte existența

unui prejudiciu cert, actual și care nu a fost încă reparat,

pornindu-se de la categoria de folosință a terenului la momentul

expertizării.

S-a mai reținut de instanța

de recurs totodată că, acest prejudiciu ar trebui determinat chiar pe

baza valorii terenului expropriat, în măsura în care categoria de

folosință este aceeași, la care să se aplice, eventual,

corecții dacă se evidențiază o afectare negativă,

chiar prin expropriere, a terenului rămas, neavând nicio justificare

stabilirea unor valori diferite pentru terenuri de același fel, din

aceeași zonă.

Pentru aceste considerente,

instanța de recurs a admis ambele recursuri și a trimis cauza spre

rejudecare, aceleași instanțe de apel.

Prin Decizia civilă nr.

543/2016-A din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția I civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta C. din

România SA București în contradictoriu cu intimații reclamanți

A. și B., și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea

împotriva Sentinței civile nr. 273/C din 25 noiembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte în

sensul că a redus cuantumul despăgubirilor de la 140.238 lei la suma

de 100.746 lei.

A păstrat celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat

de reclamanți A. și B.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

În conformitate cu îndrumarul deciziei

de casare, prin încheierea din 5 martie 2015, instanța de trimitere a

dispus efectuarea unei noi lucrări de expertiză având ca obiective

stabilirea valorii reale de piață a imobilului expropriat și

respectiv a prejudiciului cauzat prin expropriere, conform art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994, experții urmând a utiliza metode de evaluare

corespunzătoare categoriei terenului expropriat, totodată urmând a

ține cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de

același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii

raportului de expertiză, cu luarea în considerare a valorilor stabilite

prin contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, la stabilirea

daunelor urmând a fi luate în considerare și dovezile prezentate de

proprietarii reclamanți.

Prin raportul de expertiză

întocmit de experții M., N. și O. s-a concluzionat că valoarea

reală a terenului expropriat în suprafață de 11.247 mp este de

25.125,23 lei (5.623,50 Euro), iar prejudiciul cauzat proprietarului este de

1.997,06 lei (446,50 Euro), despăgubirea totală fiind de 27.149,29

lei calculată la 0,5 Euro/mp

Determinarea valorii reale (de

piață) a terenului a fost prezentată în anexa 1 a lucrării,

prin raportare la data evaluării ce coincide cu data inspecției în

teren a imobilului - respectiv 24 iunie 2014 -, la condițiile de

piață la acea dată și la specificitatea imobilului de

evaluat, cu analizarea contractelor de vânzare-cumpărare existente la

dosar și identificarea unui număr mare de tranzacții - oferte de

pe piața specifică pentru ca valorile să fie reprezentative.

A fost cuantificată totodată

valoarea daunei adusă expropriatului, reprezentând valoarea integrală

a terenurilor inutilizabile, astfel s-a reținut că în urma

exproprierii rămân în unele cazuri suprafețe mici, izolate și cu

forme neregulate, care sunt improprii utilizării agricole dar și

altor utilizări, totalul acestor suprafețe fiind de 893 mp cu o

valoare de 446,50 Euro (1.997,06 lei).

Față de raportul de

expertiză mai sus menționat au fost formulate obiecțiuni de

către ambele părți litigante, obiecțiuni la care

experții au răspuns prin lucrarea depusă la instanță

în ziua de 17 noiembrie 2015, în cuprinsul căreia a fost formulat

răspuns și solicitării instanței privind întocmirea unei

noi variante cu luarea în considerare a valorii imobilului în litigiu la

nivelul perioadei ianuarie 2012 - aprilie 2012, având în vedere Decizia nr.

380/2015 a Curții Constituționale.

Referitor la această ultimă

solicitare, comisia de experți a precizat că în perioada 2012 - 2015

prețul terenurilor agricole nu a avut variații semnificative și

că în raportul de evaluare a fost analizată evoluția terenurilor

agricole, piață cu caracteristici aparte față de piața

imobiliară în respectiva perioadă, fiind analizate contracte sau

oferte din perioada 2012 - 2015, perioadă în care nici cursul valutar nu a

înregistrat variații foarte mari, în majoritatea perioadei cursul fiind

între 4,3 și 4.5 lei/Euro. Prin urmare, s-a concluzionat că

prețul estimat la data de 24 iunie 2015 prin raportul de evaluare este

reprezentativ și pentru perioada ianuarie - aprilie 2012.

Cât privește obiecțiunile

formulate de apelanții reclamanți, de-a fi avute în vedere

hotărârile de stabilire a despăgubirilor din perioada 2008 - 2009,

când același expropriator a acordat sume mult mai mari, de 6 - 7,5

Euro/mp, precum și contractele de vânzare-cumpărare încheiate în

perioada anilor 2013 - 2014 cu P. în care prețul este cuprins între 2,5 -

5,0 Euro/mp, experții au precizat că hotărârile invocate nu

reprezintă valori de piață, valorile respective fiind rezultate

în urma unor tranzacții forțate, iar obiectivul la care au avut de

răspuns l-a constituit determinarea valorii de piață, conform

standardelor de evaluare, valoare definită și în raport. Apoi,

referitor la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu P. vizând

imobile situate pe raza aceleași unități

administrativ-teritoriale, în care prețul consemnat în actul autentic este

cuprins între 2,5 - 5,0 Euro/mp, s-a apreciat că valorile respective au

fost considerate nerelevante pentru valoarea de piață datorită

condițiilor speciale de tranzacționare.

Referitor la obiecțiunea

apelantului pârât privind neluarea în considerare a unui preț mediu de

0,35 Euro/mp, experții au adus lămuriri în sensul că în evaluare

nu poate fi luată automat în considerare o valoare medie, trebuind să

se țină seama de o mulțime de alte aspecte -destinația

raportului, relevanța comparabilelor, caracteristicile fizice și

tehnice a obiectivului - și să se aleagă comparabilele și

valorile care sunt cele mai relevante pentru obiectivul de evaluat, aspect

explicat în raport. Cât privește prețul de 0,29 - 1,2 lei/mp

consemnat în contractul de vânzare-cumpărare invocat de apelantul pârât,

valorile respective au fost considerate nerelevante pentru valoarea de

piață datorită condițiilor speciale de tranzacționare,

prețul de 8.000 lei/85.141 mp = 0,093 lei/mp = 0,02 Euro/mp (210 Euro/ha)

inserat în contractul autentificat sub nr. 755 din 7 aprilie 2011 de Biroul

Notarului Public R. nefiind un preț care să reflecte valoarea de

piață fiind probabil încheiat în condiții speciale deci nu poate

fi utilizat în evaluare ca valoare comparabilă pentru determinarea unei

valori de piață. De asemenea, experții au precizat că

valorile din raportul de evaluare întocmit pentru Camera Notarilor Publici nu

sunt relevante pentru obiectivul prezentei expertize. Pentru motivele expuse,

experții au concluzionat că își mențin toate

răspunsurile formulate în raportul de expertiză inițial.

Ulterior, la cererea apelanților

reclamanți, în cauză a fost administrată proba privind o

nouă expertiză, în condițiile dispozițiilor art. 212 C.

proc. civ.

Această ultimă lucrare,

întocmită de experții Q., S. și Ș., a avut ca obiectiv

stabilirea valorii de piață a imobilului expropriat, respectiv a

prejudiciului cauzat prin expropriere, valoare în stabilirea căreia

să fie luată în considerare ca perioadă de referință

perioada exproprierii având în vedere Decizia Curții Constituționale

nr. 380/2015.

Prin concluziile expertizei s-a

stabilit că valoarea de piață a terenului în suprafață

de 11.247 mp situat în extravilanul localității (...), la data

exproprierii acestuia este de 23.169 Euro echivalent a 100.746 lei (2,06

Euro/mp). La stabilirea acestei valori, experții au utilizat metoda

abordării prin piață, ținând seama de piața în

momentul anului 2012 pentru terenuri în zona de amplasare a celui în cauză

sau în zone similare ca și interes, precum și de caracteristicile

individuale, fiind utilizată metoda comparațiilor directe sens în

care au fost alese proprietăți comparabile similare cu cel în cauză,

respectiv terenuri extravilane din localitatea (...), tranzacționate cu

valori cuprinse între 0,27 Euro/mp și 5 Euro/mp.

Cât privește suprafața de

893 mp rămasă după expropriere, experții au apreciat-o ca

fiind improprie pentru cultivare în scop agricol, fiind prea mică, de

asemenea, nici nu se poate edifica o construcție, deoarece parcela se

situează în extravilan, în vecinătatea autostrăzii și

fără acces, ca atare, s-a considerat că suprafața

rămasă nu mai poate fi exploatată judicios de către

proprietari, prin urmare s-a conchis că prejudiciul suferit de

reclamanți este egal cu pierderea acestui teren, despăgubirile

cuvenite fiind egale cu valoarea de piață a terenului, în sumă

de 1.840 Euro echivalentul a 8.001 lei (2,06 Euro/mp).

Concluziile expertizei întocmite de

experții N., O. și M. privitoare la valoarea de piață a

terenului expropriat se impun a fi înlăturate, având în vedere că

valoarea de 25.152,23 lei (0,5 Euro/mp) a fost stabilită cu luarea în

considerare a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2013,

2014, comisia de experți concluzionând în cadrul răspunsului la

obiecțiuni înregistrat la instanță în ziua de 17 noiembrie 2015

că prețul estimat la data de 24 iunie 2015 prin raportul de evaluare

ar fi reprezentativ și pentru perioada ianuarie - aprilie 2012, deoarece prețul

terenurilor agricole nu ar fi avut variații semnificative.

Spre deosebire de lucrarea

sus-menționată, concluziile expertizei întocmite de experții Q.,

S. și Ș. și temeiurile pe care acestea au fost fondate fac

convingerea că exprimă un punct de vedere corect în

consonanță cu dispozițiile Deciziei nr. 380/2015 a Curții

Constituționale, valoarea de 2,06 Euro/mp fiind stabilită conform

răspunsului la obiectivul 1 inserat în concluziile lucrării prin

raportare la o dată aflată în proximitatea momentului exproprierii.

Obiecțiunile apelantei pârâte la această ultimă lucrare se impun

a fi înlăturate, neputând fi acceptate susținerile acesteia în sensul

că singura metodă, cea a comparațiilor directe, prin care putea

fi determinată valoarea de circulație a terenului ar fi fost

abordată de către experți cu încălcarea vădită a

Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale coroborate cu art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, este de observat că, la

întocmirea raportului de expertiză vizat de obiecțiunile apelantei

pârâte, a fost utilizată metoda abordării prin piață,

metodă la stabilirea căreia experții au precizat că au

ținut seama de piața în momentul anului 2012 pentru terenuri în zona

de amplasare a celui în cauză sau în zone similare ca interes, precum

și de caracteristicile individuale, experții specificând că

terenul în cauză, în suprafață de 11.247 mp, situat în

extravilanul localității (...), are front la drumul asfaltat fiind

mărginit de DN 191 B și de drumul comunal care duce spre localitatea

(...).

Apoi, contrar susținerii

apelantei pârâte, toate cele 7 tranzacții extrase de pe piața

imobiliară a localității (...) vizează terenuri

extravilane/arabil, iar din cele 7 comparabile experții au eliminat

extremele, selectând în grila comparațiilor directe trei comparabile

după criterii precum adecvarea, precizia, calitatea și cantitatea

informațiilor disponibile. Deși apelanta consideră că în

mod greșit nu ar fi avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare pentru

imobile similare, încheiate în anul 2012, în cadrul obiecțiunilor

formulate ea se prevalează de tranzacții privind terenuri situate în

intravilan, prezentând un singur contract de vânzare-cumpărare ce are ca

obiect parcele de teren situate în extravilanul comunei (...), încheiat

însă în aprilie 2011.

Din moment ce prin lucrarea de

expertiză aflată în discuție s-a ținut seama de prețul

terenurilor de același fel, aceeași locație, interval de timp

și categorie, cu utilizarea metodei comparațiilor directe,

instanța conchide că prețul stabilit de comisia de experți

reflectă prețul real de piață al terenului expropriat.

Nu în ultimul rând, referitor la

excepția inadmisibilității, invocată de partea

apelantă pârâtă, excepția este găsită de instanța

de apel ca nefondată, întrucât din perspectiva dispozițiilor art. 22

din Legea nr. 255/2010, cererea de modificare a actului de expropriere sub

aspectul cuantumului despăgubirilor apare ca fiind admisibilă,

această parte din actul contestat fiind cea supusă controlului

judecătoresc.

În concluzie, sentința apelată

sub aspectul valorii terenului supus exproprierii se impune a fi schimbată

în sensul reducerii despăgubirilor la suma de 100.746 lei reprezentând

valoarea de piață a terenului în suprafață de 11.247 mp

situat în extravilanul localității (...), identificat prin nr.

top.2031/1, 2032/2, nr. cadastral (...), sens în care apelul pârâtei va fi

admis.

În schimb, apelul pârâților

reclamanți urmează a primi soluție de respingere, întrucât

dispoziția primei instanțe în soluționarea capătului de

cerere vizând prejudiciul încercat de reclamanți ca urmare a exproprierii

terenului, este legală.

Pentru ca prejudiciul să fie

susceptibil de reparare se cere a fi întrunită condiția ca acesta

să fie cert, caracter ce presupune că acesta este sigur atât în

privința existenței cât și în privința

posibilității de evaluare. Pentru ca prejudiciul să fie actual,

trebuie să se fi deja produs la data când se pretinde repararea lui ori

deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor,

el fiind astfel susceptibil de evaluare. În speță o atare

condiție nu este îndeplinită, existența prejudiciului nu este

sigură, iar cuantumul este estimativ, fiind vorba despre un prejudiciu

eventual lipsit de certitudine și care deci nu poate justifica acordarea

de despăgubiri.

Astfel, terenul în suprafață

de 893 mp rămas în urma exproprierii are destinația de teren agricol,

putând fi utilizat în continuare în conformitate cu destinația sa,

experții neindicând dezavantajele de exploatare agricolă pe care le

prezintă terenul. Apoi argumentul acestora în sensul că pe respectiva

parcelă nu se poate edifica o construcție rezidențială sau

agricolă, deoarece parcela se situează în vecinătatea

autostrăzii, va fi înlăturat, atâta timp cât destinația este

aceea de teren arabil.

Împrejurările invocate de

apelanți în sprijinul apelului formulat reprezintă o simplă

eventualitate care nu poate justifica acordarea actuală a

despăgubirilor, neexistând siguranța producerii prejudiciului și

nici elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea, atât timp

cât criticile apelanților reclamanți au vizat un prejudiciu estimat

cu luarea în considerare a caracteristicilor imobilului, posibilitatea de

închiriere a unei părți a acestuia, precum și valoarea

producției agricole, toate acestea reprezentând evident beneficii

ipotetice, câștiguri incerte.

Față de considerentele ce

preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., va

admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința în sensul că se

va reduce cuantumul despăgubirilor de la 140.238 lei la suma de 100.746

lei, urmând ca toate celelalte dispoziții ale sentinței să fie

păstrate. Totodată, se va respinge ca nefondat apelul

reclamanților declarat împotriva aceleași sentințe, soluție

în raport de care cheltuielile de judecată pretinse de aceștia nu se

impun a fi acordate.

Tot sub aspectul cheltuielilor de

judecată, trebuie a se reține că, potrivit dispozițiilor

art. 38 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, cheltuielile pentru realizarea procedurilor de expropriere

și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor

judecătorești, se suportă de expropriator, iar în

speță cu toate că apelul expropriatorului a fost admis,

cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de apel este superior

valorii despăgubirilor propuse de către expropriator, drept urmare,

instanța apreciază că nu se impune a se da curs cererii acestuia

de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de

judecată în actuala etapă procesuală.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a formulat recurs C. din România S.A. București invocând

cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de

nelegalitate.

Raportul de expertiză omologat de

către instanța de apel a fost efectuat cu eludarea legii, respectiv

cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Sub acest aspect recurenta a

arătat că valoarea de despăgubire stabilită în cauză

(59.607 lei), nu se bazează pe tranzacții autentice de

vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu cel aflat în litigiu,

perfectate în proximitatea momentului exproprierii (ianuarie 2012).

Prin urmare, atât experții

judiciari evaluatori cât și instanța de apel ar fi trebuit să

determine valoarea de despăgubire pe baza unor contracte de

vânzare-cumpărare ce vizau terenuri similare cu cel aflat în litigiu

(arabil-agricol, situate în jud. Bihor) la data de referință

(ianuarie 2012 - momentul exproprierii, conform Deciziei nr. 380/2015 a

Curții Constituționale.

Or, instanța de control judiciar

a considerat în mod nelegal că raportul de evaluare întocmit de

experții Q., S. și Ș. a ținut seama de piața în

momentul anului 2012, pentru terenuri în zona de amplasare a celui în

cauză sau în zone similare de interes.

În realitate, instanța de control

judiciar ar fi trebuit să constate că experții nu au evaluat

terenul în litigiu la momentul exproprierii (ianuarie 2012), ci au avut în

vedere un nr. de șapte contracte de vânzare-cumpărare, dintre care

cinci erau încheiate în lunile iunie și noiembrie 2013, iar unul fiind

perfectat în februarie 2014.

Recurenta mai susținut că

una din tranzacțiile folosite de către experți se referă la

un teren situat în  jud. Bihor (nu la un teren similar din aceeași unitate

administrativ-teritorială) iar șase din cele șapte contracte

anexate raportului de expertiză vizează terenuri cumpărate de

către SC P. SA, în vederea desfășurării

activității de producție și prin urmare reprezintă

cazuri speciale particulare, iar nu prețul real de piață a

imobilelor similare celui din litigiu.

A mai susținut recurenta că

instanța de control judiciar a omis să observe faptul că la

dosar au fost depuse suficiente contracte autentice de vânzare-cumpărare

pentru determinarea valorii terenurilor în litigiu la momentul exproprierii.

Astfel, din contractele de

vânzare-cumpărare autentificare sub nr. 755/7 aprilie 2011, la Biroul

Notarului Public R., nr. 995 din 18 mai 2012 la BNP T., nr. 2615 din 19

septembrie 2012 la BNP J. având ca obiect terenuri arabile situate în

extravilanul comunei, jud. Bihor se tranzacționau cu cel mult 1,73

euro/mp.

În sensul celor învederate recurenta a

apreciat că instanța de control judiciar era obligată să se

raporteze exclusiv la valorile reale de înstrăinare, consfințite de

contractele de vânzare-cumpărare evidențiate anterior, în

condițiile în care acestea reprezentau singurele date cu adevărat

verificabile despre prețul cu care se înstrăinau în anii 2011 - 2012

terenurile similare cu cel aflat în litigiu.

O altă critică adusă

hotărârii atacate este aceea că instanța de apel a interpretat

în mod greșit prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994, precum și

cele ale art. 274 C. proc. civ.

Dezvoltând această critică

recurenta a susținut că deși instanța de control judiciar a

admis apelul formulat de subscrisa, aceasta nu numai că nu i-a obligat pe

reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, ci din contră a

reținut incidența art. 38 din Legea nr. 33/1994 în privința

onorariului de expertiză plătit în apel (rejudecare) și a

menținut dispozițiile hotărârii primei instanțe, cu referire

la cheltuielile de judecată pe care ar trebui să le achite

reclamanților (2.650 lei).

Instanța de control judiciar ar

fi trebuit să observe faptul că Legea nr. 255/2010, conține

dispoziții derogatorii de drept comun (Legea nr. 33/1994), astfel art. 23

alin. (3) din Legea nr. 255/2010 coroborat cu dispozițiile art. 170 C.

proc. civ., prevăd că onorariul unei expertize urmează a fi

suportat de partea care a propus această probă.

Or, este evident, încă de la

fondul cauzei că proba cu expertiză judiciară evaluatorie a fost

propusă și solicitată de reclamantă.

Date fiind cele arătate,

instanța de apel ar fi trebuit să îi oblige pe reclamanți, în

temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de

judecată reprezentând onorariul de expertiză în apel de 5.700 lei

pentru raportul de evaluare.

În concluzie, recurenta a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în

întregime a apelului și respingerii acțiunii introductive ca fiind

neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 5.700 lei.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat

de pârâta C. din România S.A. București este nefondat urmând a fi respins

pentru considerentele ce succed:

În speța supusă analizei,

instanța de apel a fost ținută de dezlegările date prin

Decizia nr. 2697 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție cu privire la respectarea criteriilor de

stabilire a cuantumului despăgubirii în sensul art. 26 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestui din urmă text,

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum

și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în

mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, și prin raportare la dispozițiile

cuprinse în Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale.

În contextul criticilor formulate cu

privire la criteriile de evaluare a despăgubirilor cuvenite

intimaților-reclamanți, sub aspectul verificării prețului

real al pieții, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi

expertize de evaluare a proprietății imobiliare în litigiu.

Pentru evaluarea terenului în litigiu,

experții au folosit mai multe metode, respectiv: metoda comparațiilor

de piață; metoda rentei funciare capitalizate; metoda de determinare

a valorii terenului pe bază de profit și reconcilierea valorilor.

Pentru studiul ofertelor și

tranzacțiilor cu terenuri agricole extravilane, experții au solicitat

primăriei și Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

MA. a să le pună la dispoziție copii ale contractelor de

vânzare-cumpărare din ultimul an, respectiv 2012.

Urmare a acestui demers, primăria

a depus un număr de cinci contracte de vânzare-cumpărare aferente

anilor 2014, 2015.

Prin această primă

expertiză tehnică dispus în rejudecare de către instanța de

apel, efectuată de experții judiciari M., N. și O. s-a stabilit

că valoarea reală a terenului expropriat, în suprafață de

11.247 mp., este de 25.152,25 lei (5.623,50 euro), iar prejudiciul cauzat

intimaților-reclamanți este de 1.997,06 lei (446,50 euro).

La acest raport de expertiză

ambele părți au formulat obiecțiuni.

Recurenta-pârâtă a susținut

că lucrarea depusă la dosarul cauzei nu răspunde obiectivelor

stabilite de instanța de apel, în sensul că nu s-a stabilit valoarea

imobilului în litigiu la momentul exproprierii (ianuarie 2012), iar în

operațiunea de evaluare să se folosească și contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 755/7 aprilie 2011 de Biroul

Notarului Public R. prin care au fost înstrăinate parcele de teren în

suprafață totală de 85,141 mp situate în jud. Bihor cu

prețul de 0,94 lei/mp.

O altă obiecție la raportul

de expertiză tehnică a constat în faptul că niciuna din cele 224

de tranzacții reținute în tabelul 1.1 anexat raportului de evaluare

nu privește terenuri arabile situate în extravilanul comunei, jud. Bihor.

Analizând obiecțiunile formulate,

cei trei experți au completat raportul de expertiză concluzionând

că alegerea comparabilelor utilizate în stabilirea valorii de

piață trebuie efectuată potrivit recomandărilor din

standardele de evaluare.

Referitor la contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 755/7 aprilie 2011 de Biroul

Notarului Public R., prețul de 8.000 lei/85.141 mp = 0,02 euro/mp, aceasta

nu este un preț care să respecte valoarea de piață și

probabil a fost încheiat în condițiile speciale.

Prin încheierea de

ședință din data de 4 februarie 2016, instanța de apel a

dispus efectuarea unui raport de contraexpertiză, în specialitate,

evaluarea proprietății imobiliare având ca obiective:

- stabilirea valorii de

piață a imobilului expropriat respectiv a prejudiciului cauzat prin

expropriere, valoare în stabilirea căreia se va avea în vedere perioada

exproprierii, ianuarie - aprilie 2012, având în vedere decizia Curții

Constituționale nr. 380/2015;

- experții vor utiliza metoda de

evaluare corespunzătoare categoriei terenului expropriat și vor

ține cont de prețul cu care s-au vândut în mod obișnuit în

pe