ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2037/2016

Decizia nr. 2037/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin Sentința civilă nr. 273/C din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. x/111/2012, s-a admis în parte acțiunea formulată, completată și precizată de reclamanții A., B., ambii cu domiciliul procedural ales în Oradea, jud. Bihor în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C. SA cu sediul în București, sector 1 și, în consecință: A modificat în parte hotărârile nr. 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, toate din data de 19 aprilie 2012, emise de pârât pe seama reclamanților cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate ca urmare a exproprierii imobilelor reclamanților, în sensul majorării despăgubirilor acordate acestora la suma de 140.238 lei, reprezentând valoarea reală de piață a imobilului expropriat din proprietatea reclamanților, sumă ce va fi actualizată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data plății efective.

A respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamanților. A obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor parțiale de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, în sumă totală de 1.600 lei, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 600 lei și onorariu parțial de expert în sumă de 1.000 lei și la plata către experții judiciari D., E. și F. a sumei de 1.050 lei cu titlu de diferență onorariu expert, pentru lucrarea de expertiză efectuată în cauză Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Reclamanții A. și B. sunt proprietarii tabulari ai suprafeței de teren înscrisă în CF sub nr. top. 2031/1 și în CF sub nr. top. 2031/2, cu privire la care s-a declanșat procedura de expropriere.

Prin decizia de expropriere nr. 45 din 16 ianuarie 2012 proprietatea reclamanților a fost parțial expropriată pentru utilitate publică și le-au fost comunicate aceste hotărâri nr. 134 - 140, toate din 19 aprilie 2012 privind stabilirea cuantumului despăgubirilor, acordându-li-se cu titlu de despăgubiri suma de 6.467,04 lei, imobilele expropriate fiind în suprafață de 11.247 mp. Fiind nemulțumiți de cuantumul acestor despăgubiri, reclamanții s-au adresat instanței, solicitând majorarea acestor despăgubiri. Instanța a reținut că textele de lege aplicabile în cauză sunt art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare și art. 23 din același act normativ. De asemenea, instanța a apreciat că la stabilirea despăgubirilor, pârâtul trebuia să țină seama de prevederile art. 25, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, republicată cu modificările și completările ulterioare.

În respectarea acestor prevederi legale, instanța a desemnat o comisie de experți tehnici judiciari evaluatori conform listei comunicate în acest sens de Biroul Local de Expertiză Bihor, comisie care a întocmit lucrarea de expertiză tehnică judiciară evaluatoare și care au stabilit că valoarea reală de piață a imobilului expropriat pe seama reclamaților este de 2,9 euro/mp, motiv pentru care a respins motivat obiecțiunile pârâtului la raportul de expertiză întocmit.

Instanța a comparat această sumă, stabilită prin expertiză cu valoarea rezultată din alte contracte de vânzare-cumpărare încheiate de către pârât cu privire la terenurile din zona respectivă, precum și cu despăgubirile acordate altor proprietari de terenuri în zonă și a constatat că în zona supusă exproprierii în care se află și terenul reclamanților, prețul de circulație al imobilelor terenuri arabile situate în extravilanul localității este de la 1 leu/mp până la 5 euro/mp (contracte încheiate în lunile februarie și iunie 2013). De asemenea, văzând prevederile art. 24 alin. (4) din Legea 33/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, apreciază că suma plătită de pârât pe seama reclamanților cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat nu este "justă" în sensul legii, cât timp aceasta se situează sub nivelul pieței, preț efectiv plătit, instanța având obligația de a compara pretențiile expropriaților cu suma achitată acestora cu titlu de despăgubiri, comparații cu prețurile plătite în concret de expropriator în zonă.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat ca admisibilă solicitarea reclamanților cu privire la modificarea în parte a hotărârilor atacate cu privire la cuantumul despăgubirilor acestora, aceasta fiind tocmai rațiunea prevederilor art. 22 și următoarele din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare; de asemenea, această cerere este întemeiată, față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, urmând a fi admisă în acest sens. În ceea ce privește cererea reclamanților de anulare în parte a hotărârilor atacate, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, cât timp nu au fost invocate și probate motivele de anulabilitate ale acesteia, motiv pentru care o va respinge.

Referitor la capătul de cerere din acțiunea introductivă privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamanților prin expropriere, instanța a apreciat că "justa despăgubire" a reclamanților pentru imobilul expropriat constând în valoarea reală de piață al acestuia, constituie prin ea însăși o evaluare a prejudiciului produs acestora. Mai mult, susținerile reclamanților privind la imposibilitatea folosirii proprii a terenului rămas în urma exproprierii parțiale, nu pot fi primite, cât timp terenurile arabile extravilane nu pot fi închiriate, ci doar arendate. De altfel, acest principiu nu a fost probat și reclamanții nu au arătat în ce ar consta. Astfel, instanța a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1948, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată cauzate de acest proces, proporțional cu admiterea în parte a cererii. Astfel, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1.600 lei, reprezentând onorariu de avocat - 600 lei, conform chitanței de la dosar și la plata onorariului parțial de expert în sumă de 1.000 lei în favoarea reclamanților și a sumei de 1.050 lei reprezentând diferență onorariu expert în favoarea experților D., E. și F., conform chitanțelor de la dosar. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de taxele de timbru, au declarat recurs - recalificat potrivit art. 2811 alin. (1), art. 84 C. proc.

civ., față de valoarea litigiului în ședința publică din 20 martie 2013 ca apel reclamanții A. și B., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului la 161.274 lei, din care 140.238 lei valoarea de piață a terenului expropriat și 21.036 lei, valoarea prejudiciului încercat prin exproprierii, actualizate la data plății, cu cheltuieli de judecată, pârâta C. din România SA - în calitate de reprezentantă a Statului Român - solicitând admiterea acestuia, recalificarea căii de atac din recurs în apel, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de majorare despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 11.247 mp, în subsidiar, casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dacă se consideră necesar administrarea unei noi probe cu expertiză, ori, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii.

Prin Decizia civilă nr. 208/A din 10 aprilie 2014, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile civile declarate de reclamanți A. și B., ambii cu domiciliul procedural ales în Oradea, jud. Bihor și de pârâtul Statul Român reprezentat de C. SA la SCA "G.", cu sediul în București, în contradictoriu cu reprezentantul legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în Oradea, județul Bihor, împotriva Sentinței civile nr. 273/C din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a păstrat-o în întregime. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente: Potrivit procesului-verbal nr. 139 din 19 aprilie 2012 s-a declanșat procedura de expropriere a 1.040 mp teren, nr. top.

2031/1, nr. cadastral (...), titularii dreptului de proprietate fiind apelanții reclamanți, ce nu au fost de acord cu despăgubirea de 598 lei, stabilită conform Legii nr. 255/2010, sens în care s-a emis Hotărârea nr. 139 din 19 aprilie 2013 pentru această suprafață de teren, respectiv Hotărârea nr. 140 din 19 aprilie 2012 pentru 240 mp nr. cadastral (...) - fost nr. top. 2031/1, fiind stabilită o despăgubire de 138 lei, Hotărârea nr. 136 din 19 aprilie 2012 pentru 1.101 mp nr. top. 2031/1 - nr. cadastral (...), (...) - cu o despăgubire de 633,08 lei, Hotărârea nr. 135 din 19 aprilie 2012 pentru 651 mp nr. cadastral (...) provenit din nr. top. 2031/1, fiind stabilită o despăgubire de 651 lei, Hotărârea nr. 134 din 19 aprilie 2012 pentru 1.246 mp nr. cadastral (...), cu o despăgubire de 716,45 lei, Hotărârea nr. 138 din 19 aprilie 2012 pentru o suprafață de 126 mp nr. cadastral (...), provenit din nr. top.

2031/2, cu o despăgubire de 72,45 lei și Hotărârea nr. 137 din 19 aprilie 2012 pentru 6.843 mp teren, nr. cadastral (...) provenit din nr. top. 2031/2, cu o despăgubire de 3.934,73 lei, emise de apelanta pârâtă C. din România SA - în calitate de reprezentantă a Statului Român, terenurile fiind situate în județul Bihor, în suprafață totală de 11.247 mp teren arabil, dobândite de apelanții reclamanți cu titlu de reconstituire în baza Legea nr. 18/1991.

S-a reținut din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a cererii de apel că apelanții reclamanți au fost nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, iar câtă vreme acestea s-au cuprins în hotărârile susmenționate, modificarea în sensul majorării este posibilă doar printr-o dispoziție referitor la aceasta, deci de modificare parțială a acestora, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010 prin raportare la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, excepția de inadmisibilitate a cererii în acest sens, nefiind fondată. Faptul că nu au fost sesizate motive de anulare a hotărârilor contestate, nu este de natură a atrage o altă soluție. Modificarea s-a dispus doar strict referitor la cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, celelalte dispoziții fiind menținute, fiind astfel făcută o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 22, 23 din Legea nr. 255/2010, criticile nefiind fondate.

Tocmai datorită contestării cuantumului despăgubirilor oferite proprietarilor terenului în litigiu, instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 22, art. 26 din Legea nr. 33/1994 a dispus potrivit art. 25, constituirea unei comisii de experți în vederea efectuării unui raport de evaluare, pentru determinarea valorii reale a imobilului și a prejudiciului cauzat prin exproprierea proprietarului acestuia. Expertul desemnat de C. din România SA, a fost domnul expert F., cel desemnat de către apelanții reclamanți a fost D., iar cel desemnat de instanță prin tragerea la sorți din 15 noiembrie 2012 a fost E. Câtă vreme domnul expert D. are și calitatea de membru al ANEVAR - deci de evaluator proprietăți imobiliare, excepția de nulitate a raportului de expertiză, invocată de C. din România SA, apare ca nefondată, câtă vreme s-a depus inclusiv și certificatul ce confirmă cele expuse în apel și astfel, a fost respinsă ca atare.

Din cuprinsul raportului de expertiză, întocmit fără obiecțiuni de către comisia constituită cu respectarea art. 25 din Legea nr. 33/1994 s-a reținut că atâta timp cât valorile stabilite în ghidul privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare din Județul Bihor, regăsit în Raportul de evaluare întocmit pentru Camera Notarilor Public Oradea sunt orientative, nu evidențiază valoarea terenurilor aferente culoarului autostrăzii, nu pot fi luate drept valori reale, astfel că, din aceste motive experții nu le-au avut în vedere, iar instanța a procedat conform raportului semnat chiar de expertul desemnat de C. din România SA fără obiecțiuni.

Potrivit raportului, valoarea de piață a terenurilor, de pe coridorul de expropriere după despăgubirile acordate în prima etapă, au crescut simțitor față de grila notarilor publici, fiind chiar de 6 - 10 ori mai mare, iar valoarea de piață justă poate fi stabilită luând în considerare contractul de închiriere întocmit între H. și persoane fizice, juridice, pentru terenurile utilizate pe care se află sonde de extracție, mijloace fixe ale I. S-a reținut de comisia de experți că, terenul este de bună calitate, îmbunătățit și producea produse agricole cu o producție bună. Evaluarea s-a făcut ținând cont de normativele de evaluare prevăzute de Normele Metodologice elaborate, de valoarea de piață stabilită conform standardelor internaționale de evaluare, de contractele de închiriere încheiate între H. și diferite persoane fizice, juridice, neexistând disponibile suficiente informații referitoare la tranzacții similare.

Informațiile despre pârâtă sunt limitate pentru astfel de terenuri, iar pentru cele comparabile, nu sunt suficient de transparente, nefiind date cifre reale, concluzia fiind că valoarea terenului este de 12,47 lei/mp - echivalent a 2,9 Euro/mp, total 140.238 lei, iar al prejudiciului cauzat - de 21.036 lei. S-a apreciat că valoarea de piață stabilită este la nivelul minim al pieții din zonă. Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 848 din 11 aprilie 2012 de Notar Public J., nr. 1.166 din 11 mai 2012 de Notar Public J., nr. 1.167 din 11 mai 2012 de Notar Public J., nr. 1.164 din 11 mai 2012 de Notar Public J., nr. 22 din 5 ianuarie 2012 de Notar Public K., se referă la valoarea unor terenuri situate în județul Sălaj, în anul 2012 și întrucât cel în litigiu se află în altă localitate, alt județ, județul Bihor, în mod corect nu au fost avute în vedere, criticile în acest sens nefiind fondate.

Deoarece, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2.763 din 28 iunie 2013 Notar Public L., s-a reținut că s-a vândut un teren din aceiași localitate, în suprafață de 4.855 mp, cu un preț de 24.275 Euro - deci 5 Euro/mp, iar potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 233 din 28 februarie 2013 de Notar Public L., prețul unui mp teren județul Bihor, se tranzacționează cu 4 euro/mp, valoarea stabilită de comisia de experți de 2,79 Euro/mp este sub cea de piață, deci, dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 nu au fost încălcate, criticile nefiind fondate și din acest motiv, suplimentarea probațiunii nu s-a impus, iar cererea în acest sens, s-a respins ca neîntemeiată.

Față de toate considerentele expuse, apelul declarat de C. din România SA - în reprezentarea Statului Român, în baza art. 296 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat. Referitor la apelul declarat de apelanții reclamanți, s-a reținut că într-adevăr, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calculul despăgubirilor se va ține seama și de daunele aduse proprietarului, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia iar comisia de experți a stabilit conform celor expuse, un prejudiciu în valoare de 21.036 lei, fără însă a reieși ce reprezintă, ce s-a avut în vedere în acest sens. Terenul în litigiu se află în extravilanul localității (...), este arabil și din probațiunea administrată, nu s-a putut reține că prin expropriere s-ar aduce prejudicii de altă natură decât cel constând în valoarea de piață al acestuia.

Nu s-a putut constata de altfel nici că terenul rămas neexpropriat din parcela aflată în proprietatea apelanților reclamanți ar fi afectată de construcția autostrăzii și că aceștia astfel ar suferi un prejudiciu ce să impună o reparație în sensul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Faptul că putea fi închiriat la I., nu a fost probat, neexistând dovezi din care să reiasă că nu ar putea fi folosit în continuare conform destinației sale, a categoriei de folosință. Ca urmare, în baza art. 296 C. proc. civ. și apelul declarat de apelanții reclamanți, a fost respins ca nefondat și, în consecință, a fost păstrată în întregime sentința apelată, ca fiind legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții A., B. și pârâta C. din România SA, în reprezentarea Statului Român.

Prin recursul lor, reclamanții au solicitat modificarea în parte a deciziei atacate și admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 161.274 lei, compusă din 140.238 lei - reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat - și suma de 21.036 lei - reprezentând valoarea prejudiciului suferit de reclamanți, invocând nelegalitatea hotărârii pronunțate de curtea de apel, în sensul nerespectării prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Recurenta-pârâtă C. din România SA a invocat critici de nelegalitate, pe care le-a încadrat în motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 din același cod. Prin Decizia nr. 2.697 din 14 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanții A., B. și de pârâtul Statul Român prin C. din România SA, împotriva Deciziei nr. 208/A din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs, referitor la recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. din România SA a apreciat că sunt fondate criticile invocate de acesta, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sub aspectul nulității raportului de expertiză dispus de instanța de fond, astfel, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., "modificarea sau casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod". În conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, la care face trimite art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, "pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii". Expertiza tehnică pentru evaluarea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate are caracter judiciar, deoarece este dispusă de către instanța de judecată, care constituie comisia de experți, sens în care art. 2 din O.G.

nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară arată că "Expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor, organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară". Expertiza tehnică judiciară poate fi efectuată doar de către un expert judiciar, respectiv persoana fizică ce dobândește această calitate în condițiile legii și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari întocmit, pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București, astfel cum prevede explicit art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță.

Din baza de date a Ministerului Justiției (în cadrul căruia funcționează Biroul central pentru expertize termice judiciare), pe care instanța o poate consulta în baza art. 862 C. proc. civ., rezultă că domnul expert D. are calitatea de expert judiciar, în specialitatea topografie, cadastru și geodezie și nu este atestat de Ministerul Justiției în specialitatea evaluare proprietăți imobiliare, pentru a face parte din comisia de experți constituită de către instanță. Dispozițiile art. 1 și 2 din O.G.

nr. 2/2000 au caracter imperativ, deoarece expertiza tehnică judiciară nu poate fi realizată decât de către experți judiciari, nu și de către alte persoane, chiar autorizate pentru efectuarea de expertize tehnice (însă doar extrajudiciare), sens în care prin art. 13 din același act normativ se arată că expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate și de alți specialiști care nu au calitatea de expert judiciar, dar numai în lipsa experților judiciari în specialitatea cerută.

Nerespectarea de către instanță a acestor dispoziții legale imperative la constituirea comisiei de experți în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care ar fi trebuit să se asigure că toți experții din comisie au calitatea de experți tehnici judiciari, atrage nulitatea raportului de expertiză întocmit și de o persoană care nu are această calitate, neavând nicio relevanță, în cauză, împrejurarea că ceilalți doi experți care au întocmit și semnat raportul întrunesc această condiție, ținând cont de componența obligatorie a comisiei, art. 25 prevăzând imperativ întocmirea raportului de expertiză de către trei experți, condiții în care, hotărârea instanței de apel este nulă, pronunțată fiind cu nerespectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 coroborate cu cele ale art. 1 și 2 din O.G.

nr. 2/2000, remediul pentru vătămarea procesuală suferită de parte, fiind acela al efectuării unei noi expertize. Chiar dacă această constatare este suficientă pentru conturarea soluției unitare ce se impune a fi adoptată în cauză, respectiv casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs a constatat că sunt fondate, în acest cadru procesual și susținerile recurentei-pârâte privind lipsa de rol activ a instanțelor de fond și apel, care, în raport de verificarea condițiilor ce trebuiau respectate la întocmirea raportului de expertiză, nu au analizat această chestiune și deși pârâta C. din România SA, în calitate de reprezentantă a statului, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară, în temeiul art. 212 C. proc.

civ. de la 1865, referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994, a art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, instanța de fond, Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin încheierea din 11 noiembrie 2013 le-a respins, precum, în mod eronat a respins și efectuarea unei noi expertize (contraexpertize). Întrucât Înalta Curte a dispus rejudecarea cauzei în vederea efectuării unei noi expertize, criticile privind eventualele criterii de evaluare a despăgubirilor cuvenite reclamanților, sub aspectul verificării prețului real al pieței, vor fi avute în vedere și valorile stabilite prin contractele de vânzare-cumpărare ce au ca obiect terenuri arabile situate în extravilan, cu aceleași însușiri.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia." Sintagma, "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", are în vedere prețul consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referință (data efectuării expertizei). Doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacții în acea perioadă, se poate recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte și ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, ori prețurile din anunțurile de mica publicitate din zonele locale.

Întrucât au fost formulate critici referitoare la încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, care se referă la nerespectarea normelor imperative ce impun determinarea despăgubirii în funcție de prețurile reflectate de tranzacții autentice de vânzare-cumpărare pentru imobile similare celui expropriat și s-a susținut că valoarea de 2,90 euro/mp teren, cât a fost omologată de instanța de judecată, a fost obținută pe baza unui raport de expertiză lovit de nulitate absolută, Înalta Curte a apreciat că instanța de trimitere va trebui să solicite experților-cu ocazia efectuării unui nou raport de expertiză, care să îndeplinească cerințele imperative ale art. 25 din aceeași lege, privitor la specialitatea experților ce vor alcătui comisia - utilizarea unor metode de evaluare corespunzătoare categoriei terenului expropriat și de asemenea, doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacții în acea perioadă, se poate recurge și la consultarea ofertelor de vânzare, pe lângă alte mijloace de probă relevante, însă inexistența tranzacțiilor trebuie să fie certă, nu prezumată din declinul pieței imobiliare.

În ceea ce privește criticile din recursul reclamanților, referitoare la criteriile de evaluare a prejudiciului pretins a fi fost produs terenului rămas în proprietatea reclamanților, instanța de recurs a opinat că experții vor stabili și vor determina dacă există un prejudiciu, și, în caz afirmativ, vor determina valoarea acestuia, luându-se în considerare și dovezile prezentate de proprietari, sens în care se va avea în vedere ca evaluarea despăgubirilor în acest caz, să reflecte existența unui prejudiciu cert, actual și care nu a fost încă reparat, pornindu-se de la categoria de folosință a terenului la momentul expertizării.

S-a mai reținut de instanța de recurs totodată că, acest prejudiciu ar trebui determinat chiar pe baza valorii terenului expropriat, în măsura în care categoria de folosință este aceeași, la care să se aplice, eventual, corecții dacă se evidențiază o afectare negativă, chiar prin expropriere, a terenului rămas, neavând nicio justificare stabilirea unor valori diferite pentru terenuri de același fel, din aceeași zonă. Pentru aceste considerente, instanța de recurs a admis ambele recursuri și a trimis cauza spre rejudecare, aceleași instanțe de apel.

Prin Decizia civilă nr. 543/2016-A din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de pârâta C. din România SA București în contradictoriu cu intimații reclamanți A. și B., și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinței civile nr. 273/C din 25 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor de la 140.238 lei la suma de 100.746 lei. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți A. și B. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: În conformitate cu îndrumarul deciziei de casare, prin încheierea din 5 martie 2015, instanța de trimitere a dispus efectuarea unei noi lucrări de expertiză având ca obiective stabilirea valorii reale de piață a imobilului expropriat și respectiv a prejudiciului cauzat prin expropriere, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experții urmând a utiliza metode de evaluare corespunzătoare categoriei terenului expropriat, totodată urmând a ține cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, cu luarea în considerare a valorilor stabilite prin contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, la stabilirea daunelor urmând a fi luate în considerare și dovezile prezentate de proprietarii reclamanți.

Prin raportul de expertiză întocmit de experții M., N. și O. s-a concluzionat că valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 11.247 mp este de 25.125,23 lei (5.623,50 Euro), iar prejudiciul cauzat proprietarului este de 1.997,06 lei (446,50 Euro), despăgubirea totală fiind de 27.149,29 lei calculată la 0,5 Euro/mp Determinarea valorii reale (de piață) a terenului a fost prezentată în anexa 1 a lucrării, prin raportare la data evaluării ce coincide cu data inspecției în teren a imobilului - respectiv 24 iunie 2014 -, la condițiile de piață la acea dată și la specificitatea imobilului de evaluat, cu analizarea contractelor de vânzare-cumpărare existente la dosar și identificarea unui număr mare de tranzacții - oferte de pe piața specifică pentru ca valorile să fie reprezentative.

A fost cuantificată totodată valoarea daunei adusă expropriatului, reprezentând valoarea integrală a terenurilor inutilizabile, astfel s-a reținut că în urma exproprierii rămân în unele cazuri suprafețe mici, izolate și cu forme neregulate, care sunt improprii utilizării agricole dar și altor utilizări, totalul acestor suprafețe fiind de 893 mp cu o valoare de 446,50 Euro (1.997,06 lei). Față de raportul de expertiză mai sus menționat au fost formulate obiecțiuni de către ambele părți litigante, obiecțiuni la care experții au răspuns prin lucrarea depusă la instanță în ziua de 17 noiembrie 2015, în cuprinsul căreia a fost formulat răspuns și solicitării instanței privind întocmirea unei noi variante cu luarea în considerare a valorii imobilului în litigiu la nivelul perioadei ianuarie 2012 - aprilie 2012, având în vedere Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale.

Referitor la această ultimă solicitare, comisia de experți a precizat că în perioada 2012 - 2015 prețul terenurilor agricole nu a avut variații semnificative și că în raportul de evaluare a fost analizată evoluția terenurilor agricole, piață cu caracteristici aparte față de piața imobiliară în respectiva perioadă, fiind analizate contracte sau oferte din perioada 2012 - 2015, perioadă în care nici cursul valutar nu a înregistrat variații foarte mari, în majoritatea perioadei cursul fiind între 4,3 și 4.5 lei/Euro.

Prin urmare, s-a concluzionat că prețul estimat la data de 24 iunie 2015 prin raportul de evaluare este reprezentativ și pentru perioada ianuarie - aprilie 2012. Cât privește obiecțiunile formulate de apelanții reclamanți, de-a fi avute în vedere hotărârile de stabilire a despăgubirilor din perioada 2008 - 2009, când același expropriator a acordat sume mult mai mari, de 6 - 7,5 Euro/mp, precum și contractele de vânzare-cumpărare încheiate în perioada anilor 2013 - 2014 cu P. în care prețul este cuprins între 2,5 - 5,0 Euro/mp, experții au precizat că hotărârile invocate nu reprezintă valori de piață, valorile respective fiind rezultate în urma unor tranzacții forțate, iar obiectivul la care au avut de răspuns l-a constituit determinarea valorii de piață, conform standardelor de evaluare, valoare definită și în raport.

Apoi, referitor la contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu P. vizând imobile situate pe raza aceleași unități administrativ-teritoriale, în care prețul consemnat în actul autentic este cuprins între 2,5 - 5,0 Euro/mp, s-a apreciat că valorile respective au fost considerate nerelevante pentru valoarea de piață datorită condițiilor speciale de tranzacționare. Referitor la obiecțiunea apelantului pârât privind neluarea în considerare a unui preț mediu de 0,35 Euro/mp, experții au adus lămuriri în sensul că în evaluare nu poate fi luată automat în considerare o valoare medie, trebuind să se țină seama de o mulțime de alte aspecte -destinația raportului, relevanța comparabilelor, caracteristicile fizice și tehnice a obiectivului - și să se aleagă comparabilele și valorile care sunt cele mai relevante pentru obiectivul de evaluat, aspect explicat în raport.

Cât privește prețul de 0,29 - 1,2 lei/mp consemnat în contractul de vânzare-cumpărare invocat de apelantul pârât, valorile respective au fost considerate nerelevante pentru valoarea de piață datorită condițiilor speciale de tranzacționare, prețul de 8.000 lei/85.141 mp = 0,093 lei/mp = 0,02 Euro/mp (210 Euro/ha) inserat în contractul autentificat sub nr. 755 din 7 aprilie 2011 de Biroul Notarului Public R. nefiind un preț care să reflecte valoarea de piață fiind probabil încheiat în condiții speciale deci nu poate fi utilizat în evaluare ca valoare comparabilă pentru determinarea unei valori de piață. De asemenea, experții au precizat că valorile din raportul de evaluare întocmit pentru Camera Notarilor Publici nu sunt relevante pentru obiectivul prezentei expertize.

Pentru motivele expuse, experții au concluzionat că își mențin toate răspunsurile formulate în raportul de expertiză inițial. Ulterior, la cererea apelanților reclamanți, în cauză a fost administrată proba privind o nouă expertiză, în condițiile dispozițiilor art. 212 C. proc. civ. Această ultimă lucrare, întocmită de experții Q., S. și Ș., a avut ca obiectiv stabilirea valorii de piață a imobilului expropriat, respectiv a prejudiciului cauzat prin expropriere, valoare în stabilirea căreia să fie luată în considerare ca perioadă de referință perioada exproprierii având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 380/2015. Prin concluziile expertizei s-a stabilit că valoarea de piață a terenului în suprafață de 11.247 mp situat în extravilanul localității (...), la data exproprierii acestuia este de 23.169 Euro echivalent a 100.746 lei (2,06 Euro/mp).

La stabilirea acestei valori, experții au utilizat metoda abordării prin piață, ținând seama de piața în momentul anului 2012 pentru terenuri în zona de amplasare a celui în cauză sau în zone similare ca și interes, precum și de caracteristicile individuale, fiind utilizată metoda comparațiilor directe sens în care au fost alese proprietăți comparabile similare cu cel în cauză, respectiv terenuri extravilane din localitatea (...), tranzacționate cu valori cuprinse între 0,27 Euro/mp și 5 Euro/mp.

Cât privește suprafața de 893 mp rămasă după expropriere, experții au apreciat-o ca fiind improprie pentru cultivare în scop agricol, fiind prea mică, de asemenea, nici nu se poate edifica o construcție, deoarece parcela se situează în extravilan, în vecinătatea autostrăzii și fără acces, ca atare, s-a considerat că suprafața rămasă nu mai poate fi exploatată judicios de către proprietari, prin urmare s-a conchis că prejudiciul suferit de reclamanți este egal cu pierderea acestui teren, despăgubirile cuvenite fiind egale cu valoarea de piață a terenului, în sumă de 1.840 Euro echivalentul a 8.001 lei (2,06 Euro/mp).

Concluziile expertizei întocmite de experții N., O. și M. privitoare la valoarea de piață a terenului expropriat se impun a fi înlăturate, având în vedere că valoarea de 25.152,23 lei (0,5 Euro/mp) a fost stabilită cu luarea în considerare a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2013, 2014, comisia de experți concluzionând în cadrul răspunsului la obiecțiuni înregistrat la instanță în ziua de 17 noiembrie 2015 că prețul estimat la data de 24 iunie 2015 prin raportul de evaluare ar fi reprezentativ și pentru perioada ianuarie - aprilie 2012, deoarece prețul terenurilor agricole nu ar fi avut variații semnificative.

Spre deosebire de lucrarea sus-menționată, concluziile expertizei întocmite de experții Q., S. și Ș. și temeiurile pe care acestea au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect în consonanță cu dispozițiile Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale, valoarea de 2,06 Euro/mp fiind stabilită conform răspunsului la obiectivul 1 inserat în concluziile lucrării prin raportare la o dată aflată în proximitatea momentului exproprierii. Obiecțiunile apelantei pârâte la această ultimă lucrare se impun a fi înlăturate, neputând fi acceptate susținerile acesteia în sensul că singura metodă, cea a comparațiilor directe, prin care putea fi determinată valoarea de circulație a terenului ar fi fost abordată de către experți cu încălcarea vădită a Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale coroborate cu art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, este de observat că, la întocmirea raportului de expertiză vizat de obiecțiunile apelantei pârâte, a fost utilizată metoda abordării prin piață, metodă la stabilirea căreia experții au precizat că au ținut seama de piața în momentul anului 2012 pentru terenuri în zona de amplasare a celui în cauză sau în zone similare ca interes, precum și de caracteristicile individuale, experții specificând că terenul în cauză, în suprafață de 11.247 mp, situat în extravilanul localității (...), are front la drumul asfaltat fiind mărginit de DN 191 B și de drumul comunal care duce spre localitatea (...). Apoi, contrar susținerii apelantei pârâte, toate cele 7 tranzacții extrase de pe piața imobiliară a localității (...) vizează terenuri extravilane/arabil, iar din cele 7 comparabile experții au eliminat extremele, selectând în grila comparațiilor directe trei comparabile după criterii precum adecvarea, precizia, calitatea și cantitatea informațiilor disponibile.

Deși apelanta consideră că în mod greșit nu ar fi avute în vedere contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile similare, încheiate în anul 2012, în cadrul obiecțiunilor formulate ea se prevalează de tranzacții privind terenuri situate în intravilan, prezentând un singur contract de vânzare-cumpărare ce are ca obiect parcele de teren situate în extravilanul comunei (...), încheiat însă în aprilie 2011. Din moment ce prin lucrarea de expertiză aflată în discuție s-a ținut seama de prețul terenurilor de același fel, aceeași locație, interval de timp și categorie, cu utilizarea metodei comparațiilor directe, instanța conchide că prețul stabilit de comisia de experți reflectă prețul real de piață al terenului expropriat.

Nu în ultimul rând, referitor la excepția inadmisibilității, invocată de partea apelantă pârâtă, excepția este găsită de instanța de apel ca nefondată, întrucât din perspectiva dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, cererea de modificare a actului de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirilor apare ca fiind admisibilă, această parte din actul contestat fiind cea supusă controlului judecătoresc. În concluzie, sentința apelată sub aspectul valorii terenului supus exproprierii se impune a fi schimbată în sensul reducerii despăgubirilor la suma de 100.746 lei reprezentând valoarea de piață a terenului în suprafață de 11.247 mp situat în extravilanul localității (...), identificat prin nr. top.2031/1, 2032/2, nr. cadastral (...), sens în care apelul pârâtei va fi admis.

În schimb, apelul pârâților reclamanți urmează a primi soluție de respingere, întrucât dispoziția primei instanțe în soluționarea capătului de cerere vizând prejudiciul încercat de reclamanți ca urmare a exproprierii terenului, este legală. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cere a fi întrunită condiția ca acesta să fie cert, caracter ce presupune că acesta este sigur atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Pentru ca prejudiciul să fie actual, trebuie să se fi deja produs la data când se pretinde repararea lui ori deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind astfel susceptibil de evaluare. În speță o atare condiție nu este îndeplinită, existența prejudiciului nu este sigură, iar cuantumul este estimativ, fiind vorba despre un prejudiciu eventual lipsit de certitudine și care deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Astfel, terenul în suprafață de 893 mp rămas în urma exproprierii are destinația de teren agricol, putând fi utilizat în continuare în conformitate cu destinația sa, experții neindicând dezavantajele de exploatare agricolă pe care le prezintă terenul. Apoi argumentul acestora în sensul că pe respectiva parcelă nu se poate edifica o construcție rezidențială sau agricolă, deoarece parcela se situează în vecinătatea autostrăzii, va fi înlăturat, atâta timp cât destinația este aceea de teren arabil.

Împrejurările invocate de apelanți în sprijinul apelului formulat reprezintă o simplă eventualitate care nu poate justifica acordarea actuală a despăgubirilor, neexistând siguranța producerii prejudiciului și nici elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea, atât timp cât criticile apelanților reclamanți au vizat un prejudiciu estimat cu luarea în considerare a caracteristicilor imobilului, posibilitatea de închiriere a unei părți a acestuia, precum și valoarea producției agricole, toate acestea reprezentând evident beneficii ipotetice, câștiguri incerte. Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința în sensul că se va reduce cuantumul despăgubirilor de la 140.238 lei la suma de 100.746 lei, urmând ca toate celelalte dispoziții ale sentinței să fie păstrate.

Totodată, se va respinge ca nefondat apelul reclamanților declarat împotriva aceleași sentințe, soluție în raport de care cheltuielile de judecată pretinse de aceștia nu se impun a fi acordate. Tot sub aspectul cheltuielilor de judecată, trebuie a se reține că, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cheltuielile pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator, iar în speță cu toate că apelul expropriatorului a fost admis, cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de apel este superior valorii despăgubirilor propuse de către expropriator, drept urmare, instanța apreciază că nu se impune a se da curs cererii acestuia de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de judecată în actuala etapă procesuală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs C. din România S.A. București invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate. Raportul de expertiză omologat de către instanța de apel a fost efectuat cu eludarea legii, respectiv cu încălcarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Sub acest aspect recurenta a arătat că valoarea de despăgubire stabilită în cauză (59.607 lei), nu se bazează pe tranzacții autentice de vânzare-cumpărare privind terenuri similare cu cel aflat în litigiu, perfectate în proximitatea momentului exproprierii (ianuarie 2012). Prin urmare, atât experții judiciari evaluatori cât și instanța de apel ar fi trebuit să determine valoarea de despăgubire pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare ce vizau terenuri similare cu cel aflat în litigiu (arabil-agricol, situate în jud. Bihor) la data de referință (ianuarie 2012 - momentul exproprierii, conform Deciziei nr. 380/2015 a Curții Constituționale. Or, instanța de control judiciar a considerat în mod nelegal că raportul de evaluare întocmit de experții Q., S. și Ș. a ținut seama de piața în momentul anului 2012, pentru terenuri în zona de amplasare a celui în cauză sau în zone similare de interes.

În realitate, instanța de control judiciar ar fi trebuit să constate că experții nu au evaluat terenul în litigiu la momentul exproprierii (ianuarie 2012), ci au avut în vedere un nr. de șapte contracte de vânzare-cumpărare, dintre care cinci erau încheiate în lunile iunie și noiembrie 2013, iar unul fiind perfectat în februarie 2014. Recurenta mai susținut că una din tranzacțiile folosite de către experți se referă la un teren situat în jud. Bihor (nu la un teren similar din aceeași unitate administrativ-teritorială) iar șase din cele șapte contracte anexate raportului de expertiză vizează terenuri cumpărate de către SC P. SA, în vederea desfășurării activității de producție și prin urmare reprezintă cazuri speciale particulare, iar nu prețul real de piață a imobilelor similare celui din litigiu.

A mai susținut recurenta că instanța de control judiciar a omis să observe faptul că la dosar au fost depuse suficiente contracte autentice de vânzare-cumpărare pentru determinarea valorii terenurilor în litigiu la momentul exproprierii. Astfel, din contractele de vânzare-cumpărare autentificare sub nr. 755/7 aprilie 2011, la Biroul Notarului Public R., nr. 995 din 18 mai 2012 la BNP T., nr. 2615 din 19 septembrie 2012 la BNP J. având ca obiect terenuri arabile situate în extravilanul comunei, jud. Bihor se tranzacționau cu cel mult 1,73 euro/mp. În sensul celor învederate recurenta a apreciat că instanța de control judiciar era obligată să se raporteze exclusiv la valorile reale de înstrăinare, consfințite de contractele de vânzare-cumpărare evidențiate anterior, în condițiile în care acestea reprezentau singurele date cu adevărat verificabile despre prețul cu care se înstrăinau în anii 2011 - 2012 terenurile similare cu cel aflat în litigiu.

O altă critică adusă hotărârii atacate este aceea că instanța de apel a interpretat în mod greșit prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994, precum și cele ale art. 274 C. proc. civ. Dezvoltând această critică recurenta a susținut că deși instanța de control judiciar a admis apelul formulat de subscrisa, aceasta nu numai că nu i-a obligat pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, ci din contră a reținut incidența art. 38 din Legea nr. 33/1994 în privința onorariului de expertiză plătit în apel (rejudecare) și a menținut dispozițiile hotărârii primei instanțe, cu referire la cheltuielile de judecată pe care ar trebui să le achite reclamanților (2.650 lei). Instanța de control judiciar ar fi trebuit să observe faptul că Legea nr. 255/2010, conține dispoziții derogatorii de drept comun (Legea nr. 33/1994), astfel art. 23 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 coroborat cu dispozițiile art. 170 C. proc.

civ., prevăd că onorariul unei expertize urmează a fi suportat de partea care a propus această probă. Or, este evident, încă de la fondul cauzei că proba cu expertiză judiciară evaluatorie a fost propusă și solicitată de reclamantă. Date fiind cele arătate, instanța de apel ar fi trebuit să îi oblige pe reclamanți, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expertiză în apel de 5.700 lei pentru raportul de evaluare. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în întregime a apelului și respingerii acțiunii introductive ca fiind neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.700 lei.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta C. din România S.A. București este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: În speța supusă analizei, instanța de apel a fost ținută de dezlegările date prin Decizia nr. 2697 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la respectarea criteriilor de stabilire a cuantumului despăgubirii în sensul art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestui din urmă text, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, și prin raportare la dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 380/2015 a Curții Constituționale. În contextul criticilor formulate cu privire la criteriile de evaluare a despăgubirilor cuvenite intimaților-reclamanți, sub aspectul verificării prețului real al pieții, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a proprietății imobiliare în litigiu.

Pentru evaluarea terenului în litigiu, experții au folosit mai multe metode, respectiv: metoda comparațiilor de piață; metoda rentei funciare capitalizate; metoda de determinare a valorii terenului pe bază de profit și reconcilierea valorilor. Pentru studiul ofertelor și tranzacțiilor cu terenuri agricole extravilane, experții au solicitat primăriei și Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară MA. a să le pună la dispoziție copii ale contractelor de vânzare-cumpărare din ultimul an, respectiv 2012. Urmare a acestui demers, primăria a depus un număr de cinci contracte de vânzare-cumpărare aferente anilor 2014, 2015. Prin această primă expertiză tehnică dispus în rejudecare de către instanța de apel, efectuată de experții judiciari M., N. și O. s-a stabilit că valoarea reală a terenului expropriat, în suprafață de 11.247 mp., este de 25.152,25 lei (5.623,50 euro), iar prejudiciul cauzat intimaților-reclamanți este de 1.997,06 lei (446,50 euro).

La acest raport de expertiză ambele părți au formulat obiecțiuni. Recurenta-pârâtă a susținut că lucrarea depusă la dosarul cauzei nu răspunde obiectivelor stabilite de instanța de apel, în sensul că nu s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu la momentul exproprierii (ianuarie 2012), iar în operațiunea de evaluare să se folosească și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 755/7 aprilie 2011 de Biroul Notarului Public R. prin care au fost înstrăinate parcele de teren în suprafață totală de 85,141 mp situate în jud. Bihor cu prețul de 0,94 lei/mp. O altă obiecție la raportul de expertiză tehnică a constat în faptul că niciuna din cele 224 de tranzacții reținute în tabelul 1.1 anexat raportului de evaluare nu privește terenuri arabile situate în extravilanul comunei, jud. Bihor.

Analizând obiecțiunile formulate, cei trei experți au completat raportul de expertiză concluzionând că alegerea comparabilelor utilizate în stabilirea valorii de piață trebuie efectuată potrivit recomandărilor din standardele de evaluare. Referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 755/7 aprilie 2011 de Biroul Notarului Public R., prețul de 8.000 lei/85.141 mp = 0,02 euro/mp, aceasta nu este un preț care să respecte valoarea de piață și probabil a fost încheiat în condițiile speciale.

Prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2016, instanța de apel a dispus efectuarea unui raport de contraexpertiză, în specialitate, evaluarea proprietății imobiliare având ca obiective: - stabilirea valorii de piață a imobilului expropriat respectiv a prejudiciului cauzat prin expropriere, valoare în stabilirea căreia se va avea în vedere perioada exproprierii, ianuarie - aprilie 2012, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 380/2015; - experții vor utiliza metoda de evaluare corespunzătoare categoriei terenului expropriat și vor ține cont de prețul cu care s-au vândut în mod obișnuit în pe