ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 10 aprilie 2015, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei de 1.968,53 RON reprezentând despăgubiri civile, conform art. 1357 C. civ. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data notificării incidentului, anume de la 09.02.2015 și până la data achitării efective a prejudiciului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.
Sentința pronunțată de Tribunalul Bihor
Prin Sentința nr. 19/LP din 2 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect pretenții, și în consecință:
A fost obligată pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA cu sediul în București, Bd. x, sector 1 la plata sumei de 1.968,53 RON reprezentând despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data notificării incidentului, anume de la 09.02.2015 și până la data achitării efective a prejudiciului.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea
Prin Decizia nr. 003/C/2018-A din 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția nulității apelului.
A fost admis apelul declarat de apelanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj (fosta CNADNR) împotriva Sentinței nr. 19/LP/02.02.2017, pronunțată de către Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în totalitate, și în consecință:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA (fosta CNADNR).
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 71,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamanta A. SRL, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Reclamanta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.,
Într-o primă critică, s-a arătat că, sub aspectul modului de soluționare a excepției nulității apelului prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Se arată că au fost nesocotite de către instanța de apel prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) și art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 480 alin. (1) din același act normativ, în condițiile în care apelanta nu a indicat temeiul de drept și nu a solicitat anularea sau schimbarea sentinței.
O a doua critică, subsumată motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează faptul că la dosar nu a fost depus contractul de reabilitare 5R14, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 47/2004, învederând că C.N.A.D.N.R. are ca obiect de activitate: proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, întreținerea și exploatarea autostrăzilor, drumurilor naționale în scopul desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță a circulației.
În realizarea acestor activități percepe un tarif de utilizare a drumurilor naționale (rovinieta), scopul acestei taxe fiind acela de a acoperi într-o anumită măsură costurile suportate de către stat pentru întreținerea și construcția rețelei de drumuri naționale.
Totodată, sumele încasate în urma aplicării tarifului de utilizare constituie venit la dispoziția C.N.A.D.N.R., fiind utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreținerea, exploatarea și modernizarea drumurilor de interes național.
În acest context, apreciază că C.N.A.D.N.R. are calitate procesuală pasivă, fiind răspunzătoare pentru prejudiciul suferit de reclamantă, pe de o parte în calitate de administrator al drumului, iar pe de altă parte, ca urmare a neîndeplinirii obligației de verificare a modului de îndeplinire a lucrărilor încredințate executantului, anume a modalităților de semnalizare a acestora.
Se mai arată că în temeiul calității procesuale pasive C.N.A.I.R. SA a și formulat o cerere de chemare în garanție a executantului lucrării, anume a societății C. SRL, prin care își asumă calitatea procesuală indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Cererea de chemare în garanție a fost disjunsă de către instanță, iar în prezent dosarul se află suspendat, întrucât împotriva societății C. SRL s-a deschis procedura insolvenței prin încheierea din 4 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014.
Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 24 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei nr. 003/C/2018-A din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.
A fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2019, ora 9
00
, în ședință publică, cu citarea părților.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată la data de 20 aprilie 2018, intimata-pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii Deciziei nr. 3/C/2018- A, ca temeinică și legală.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. SRL este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prim prisma acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța de apel, în soluționarea excepției nulității apelului, a încălcat prevederile art. 470 alin. (1) lit. c) și art. 470 alin. (3) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 480 alin. (1) din același act normativ, în condițiile în care apelanta nu a indicat temeiul de drept și nu a solicitat anularea sau schimbarea sentinței.
Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de reclamantă în cererea de recurs este nefondat.
Sub un prim aspect se constată că, potrivit art. 470 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea ce intervine în situația în care cererea de apel nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., anume aceea de a cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază apelul, este decăderea și nu nulitatea.
Pe de altă parte, din examinarea cererii de apel rezultă că apelanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj și-a îndeplinit obligația de a motiva în drept apelul formulat, indicând în cererea de apel că înțelege să își întemeieze în drept apelul pe prevederile art. 466, 470 C. proc. civ., C. civ., O.G. nr. 43/1997, O.U.G. nr. 195/2002, arătând în cuprinsul cererii la ce anume articole din ordonanțele menționate face referire.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 480 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 477 C. proc. civ., vizând împrejurarea că instanța de apel nu a procedat la anularea apelului, în condițiile în care apelanta a înțeles să solicite modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond și nu anularea sau schimbarea hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile legale aplicabile în apel, Înalta Curte reține că, în ipoteza în care instanța admite apelul, soluțiile pe care le poate pronunța potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., anume de a anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată, sunt prevăzute în mod expres de legiuitor, fiind lipsită de relevanță terminologia folosită de parte sub aspectul efectelor admiterii apelului.
Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 47/1994, în temeiul cărora se susține că are calitate procesuală pasivă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA, fiind răspunzătoare, în calitate de administrator al drumului, pentru prejudiciul suferit de recurentă.
Potrivit art. I pct. 4 din Legea nr. 47/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - SA prin reorganizarea Regiei Autonome Administrația Națională a Drumurilor din România, alin. (1) al articolului 4 din ordonanță are următorul cuprins: "Art. 4. - (1) C.N.A.D.N.R. are ca obiect principal de activitate: a) proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, administrarea, întreținerea și exploatarea autostrăzilor și drumurilor naționale în scopul desfășurării traficului rutier în condiții de siguranță a circulației."
Înalta Curte reține că, potrivit Procesului-verbal de predare-primire amplasament și a punctelor de reper caracteristice încheiat la data de 04.04.2012, sectorul de drum unde reclamanta și-a avariat vehiculul, anume DN 76, poziție kilometrică 178+350 m, a fost predat spre reabilitare conform Contractului de reabilitare 5R14 "Reabilitare DN76 km 133+660 - 184+390" către executantul lucrării la data de 04.04.2012.
În apel s-a depus la dosar înștiințarea de reziliere transmisă de CNADNR executantului, potrivit căreia Contractul de reabilitare a fost în vigoare până la data de 25.05.2015, dată de la care a fost reziliat.
Față de împrejurarea că evenimentul rutier ce a cauzat prejudiciul invocat de reclamantă a avut loc la data de 14.10.2014, anterior rezilierii contractului de reabilitare, în perioada în care acest contract era în ființă, Înalta Curte constată că în speță sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. (1) din Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, conform cărora: "Drumurile trebuie sa fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului. în perioadele în care pe sectoarele de drum se desfășoară lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare, această responsabilitate revine executantului lucrării.
1
"
Prin urmare, potrivit legii, obligația de a semnaliza starea tehnică necorespunzătoare a drumului și răspunderea pentru neîndeplinirea acestei obligații îi revenea executantului lucrării, căruia îi fusese predat amplasamentul și care trebuia la acel moment să ia toate măsurile pentru întreținerea drumului.
De altfel, în Anexa nr. 1 la procesul-verbal de predare-primire amplasament se prevede în mod expres că responsabilitatea pentru întreținerea drumului este în sarcina executantului lucrărilor de reabilitare, anume Asocierea SC C. SRL & B. SRL.
Având în vedere că, potrivit înscrisurilor de la dosar, persoana obligată în raportul juridic litigios pentru întreținerea drumului este executantul lucrărilor de reabilitare, administratorul drumului nu are legitimare procesuală pasivă, astfel că nu se poate reține o încălcare a prevederilor art. I pct. 4 din Legea nr. 47/2004 de către instanța de apel prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA
În ceea ce privește atragerea răspunderii administratorului drumului pentru neîndeplinirea obligației de verificare a modului de îndeplinire a lucrărilor încredințate executantului, se constată că, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., ce stipulează că în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, în apel nu se putea analiza răspunderea Companiei Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA decât pentru fapta proprie, ce a fost invocată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu și pentru o răspundere fundamentată pe ideea de garanție, astfel cum în mod întemeiat a reținut instanța de apel.
În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Deciziei nr. 003/C/2018-A din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.