ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5912/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5912/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 184 din 13
ianuarie 2005, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte
acțiunea reclamantei A.D.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA pârâta a
fost obligată la plata sumei de 4.663.729.117 lei, reprezentând redevență
neachitată la termenele scadente, la plata sumei de 4.153.165.416 lei
penalități de întârziere și la plata sumei de 36.913.233 lei contravaloare T.V.A.;
s-a constatat reziliat contractul de concesiune din 27 aprilie 2000.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut în esență că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate
astfel încât având în vedere art. 5 alin. (3) din contractul de concesiune și
art. 1020 C. civ., a dispus rezilierea contractului din 27 aprilie 2000.
În ceea ce privește penalitățile de
întârziere pretinse de la data de 30 octombrie 2003 până la data stingerii
debitului s-a apreciat că suma pretinsă cu acest titlu nu constituie o creanță
certă, lichidă la momentul pronunțării, reclamanta având posibilitatea
valorificării penalităților de întârziere datorate până la achitarea integrală
a debitului prin procedura executării silite.
Împotriva sentinței pronunțată de
instanța de fond a formulat apel reclamanta, criticile vizând faptul că nu s-a
avut în vedere la momentul pronunțării cererea precizatoare din 18 noiembrie
2004, prin care a prezentat un nou debit majorat în cuantum de 8.914.108.661
lei, reprezentând redevență calculată până la data rezilierii contractului
respectiv 23 octombrie 2003, penalități de întârziere calculate până la data de
10 octombrie 2004 și T.V.A. datorată, majorarea provenind urmare actualizării
cuantumului penalităților datorate.
Apelanta reclamantă mai arată că din
art. 52 din contract reiese clar că este vorba de penalități de întârziere în
conformitate cu prevederile legale în vigoare privind executarea creanțelor
bugetare.
Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, a admis apelul, a schimbat în parte sentința criticată obligând
pârâta la plata sumei de 4.111.498.036 lei, reprezentând redevență,
4.765.706.393 lei penalități de întârziere și a respins capătul de cerere
privind obligarea la plata penalităților calculate de la 20 octombrie 2004 și
până la stingerea litigiului.
În motivarea soluției, instanța de
control judiciar a reținut că în adevăr la data de 18 noiembrie 2004 reclamanta
a depus cerere de majorare a câtimii pretențiilor pe care instanța de fond a
omis să o examineze, deși a fost depusă și modalitatea de calcul a sumelor.
În ce privește capătul de cerere
privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în continuare de
la data de 20 octombrie 2004 până la data stingerii debitului, instanța de apel
l-a apreciat ca neîntemeiat față de dispozițiile art. 371
2
alin. (3)
C. proc. civ.
Cu petiția înregistrată la data de
22 august 2005 A.D.S. a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel,
criticile vizând aspectele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8 C.
proc. civ.
Astfel se susține că în mod eronat nu
s-au acordat penalitățile în continuare până la achitarea debitului întrucât
potrivit clauzelor contractuale aceste penalități au la bază dispozițiile
legale privind creanțele bugetare stabilite prin hotărâre de guvern, respectiv
H.G. nr. 67 din 29 ianuarie 2004 și a art. 5.2 din contractul de concesiune.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 5 alin. (2) din
contractul de concesiune încheiat s-a stabilit că „pentru executarea cu
întârziere a obligațiilor se percep penalități în conformitate cu prevederile
legale în vigoare privind creanțele bugetare”.
Din economia acestui text rezultă că
părțile au avut în vedere procentul respectiv cuantumul penalităților și nu se
contestă că nu se pot acorda până la stingerea debitului, numai că potrivit art.
371
1
alin. (3) C. proc. civ., „executarea silită are loc până la
realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor,
penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta precum și
cheltuielile de executare”.
Deci titlul executoriu trebuie să
conțină sume certe, iar în situația în care potrivit legii aceste penalități
trebuie achitate până la stingerea debitului, aceasta constituie o chestiune de
executare în condițiile art. 371
2
alin. (3), care stabilește
criterii de actualizare determinat la data plății efective a obligației
cuprinse în titlul executoriu.
Rațiunile juridice și argumentele
expuse anterior determină înlăturarea criticii formulate, recursul urmând a fi
respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art.
304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 580 din 29 iunie 2005 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 9 decembrie 2005.