ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6697/2008

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

La data de 29 martie 2007 a fost

înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu acțiunea formulată de reclamanții G.I.M.

și G.I.G., în contradictoriu cu S.N.L. Oltenia, prin care s-a solicitat ca

pârâta să fie obligată la plata sumei de 105.548,89 RON, cu titlu de

despăgubiri, actualizate.

În motivarea cererii, s-a arătat că

prin sentința nr. 253 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis

contestația formulată de reclamanți, a anulat decizia nr. 1046 din 23 decembrie

2003, emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Sentința a rămas irevocabilă, însă

cererea de investire cu formulă executorie a fost respinsă de tribunal.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința

civilă nr. 2236 din 29 martie 2007, a declinat competența de soluționare a

acțiunii civile în pretenții, în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că

pretențiile solicitate derivă din dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar

Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 240 din 18 iunie 2007, a admis

acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 105.548,89

lei RON, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în

suprafață de 13.013 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 253 din 21 septembrie

2004, Tribunalul Gorj a admis contestația formulată de reclamanți, a anulat

decizia emisă de pârâtă în baza Legii nr. 10/2001 și a stabilit că reclamanții

au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 985.084.000 lei

ROL, pentru terenul în suprafață de 13.013 mp.

Deși sentința a rămas definitivă și

irevocabilă, s-a refuzat investirea cu formulă executorie.

A mai reținut tribunalul, că

reclamanții dețin un bun în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la

Convenție și acest bun nu le este respectat, deși au o hotărâre definitivă și

irevocabilă. Reclamanții nu au înțeles să folosească procedura stabilită de

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII și nu se poate considera că aceștia trebuie

să suporte consecințele faptului că procedura stabilită prin această lege nu

este aplicabilă în fapt deoarece Fondul Proprietatea nu este cotat la bursă.

Prin respingerea cererii de

investire a hotărârii, reclamanților le-a fost îngrădit dreptul la executarea

hotărârii judecătorești și dreptul de acces la justiție, care este unul din

cele trei elemente ale dreptului prevăzut de art. 6 CEDO, iar în acest sens

cauzele Brumărescu, Raicu și Androne împotriva României constituie precedente

judiciare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 836 din 29 octombrie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă și a

schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamanți.

Instanța de apel a reținut că, deși

tribunalul a caracterizat acțiunea ca fiind una în pretenții, s-a considerat

legal investit ca primă instanță să soluționeze această cerere, iar cu privire

la taxa de timbru a reținut că pretențiile derivând din dispozițiile Legii nr.

10/2001, cererea este scutită de timbru.

Susținerile pârâtei, care „a invocat

implicit lipsa calității sale procesuale active în cauză”, sunt întemeiate,

deoarece Legea nr. 247/2005 ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare

stabilește regimul plății tuturor despăgubirilor, indiferent de forma în care

au fost acordate.

În raport de titlul VII din Legea

nr. 247/2005, despăgubirile acordate și cuantumul lor final „se vor supune

dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din capitolul III al titlului

VII”.

Pârâta nu are atribuții în această

procedură și nici nu se poate reține că are o culpă pentru inacțiunea statului,

care nu a luat măsuri într-un timp rezonabil în vederea plății reparațiilor

pentru imobilele preluate abuziv.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 C. proc. civ., au arătat,

în esență, că Tribunalul Gorj a admis acțiunea aducând în discuție și

precedentul judiciar din cauzele Brumărescu, Raicu și Androne, iar instanța de

apel în mod greșit a reținut că „atribuțiile despăgubirilor revin Comisiei

Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților”,

deși această instituție nu a fost parte în „ciclurile procesuale” și hotărârile

judecătorești nu îi sunt opozabile.

Au mai susținut recurenții, că s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat că au dreptul la măsuri reparatorii în

sumă de 985.084.000 lei și că obligată la plată este intimata pârâtă.

Intimata S.N.L. Oltenia SA Târgu Jiu

a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, iar Înalta

Curte, la termenul din 6 noiembrie 2008, a invocat motivul de recurs, de ordine

publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Analizând recursul, în raport de

motivul de recurs invocat din oficiu, se constată că este fondat.

Așa cum corect s-a reținut prin

sentința primei instanțe, reclamanții au investit Judecătoria Târgu Jiu cu o

acțiune în pretenții în sumă de 105.548,89 RON, motivat de faptul că s-a

refuzat investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 253 din 21

septembrie 2004 a Tribunalului Gorj.

Faptul că hotărârea a cărei

investire cu formulă executorie s-a cerut a fost pronunțată într-o pricină în

care a fost atacată dispoziția emisă de intimata pârâtă în baza Legii nr.

10/2001, nu atrage competența tribunalului pentru soluționarea în primă

instanță a prezentei cauze.

Față de dispozițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, nu intră în competența tribunalului soluționarea

tuturor acțiunilor legate de aplicarea prevederilor acestei legi.

Sunt de competența tribunalului în

primă instanță numai acțiunile privind atacarea dispoziției sau deciziei,

exercitate în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și

acțiunile împotriva refuzului unității notificate de a răspunde cererii de

acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de această lege.

Or, în speță, cererea formulată de

recurenții-reclamanți nu face parte din categoriile de acțiuni pentru care este

stabilită competența în primă instanță a tribunalului, secția civilă.

În privința terenului în suprafață

de 13013 mp, situat în intravilanul localității Motru, dreptul reclamanților la

măsuri reparatorii a fost stabilit în cadrul procedurilor reglementate de Legea

nr. 10/2001, procedura judiciară fiind finalizată prin sentința civilă nr. 253

din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă, iar în

prezenta cauză recurenții-reclamanți au formulat acțiune în pretenții,

susținând că s-a refuzat investirea cu formulă executorie a acestei hotărâri

judecătorești, pe motiv că dispozitivul nu stabilește o obligație de natura

celor prevăzute de art. 371

2

C. proc. civ.

Față de obiectul pricinii și

valoarea lui de 105.548,89 lei RON, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ.,

competentă material să soluționeze pricina este Judecătoria Târgu Jiu, iar

Tribunalul Gorj, care a soluționat cererea nesocotind dispozițiile legale

privitoare la competența materială a instanțelor judecătorești, a pronunțat o

hotărâre nelegală, încălcând competența judecătoriei. Tot nelegală este și

decizia instanței de apel, care a exercitat controlul judiciar asupra acestei

sentințe nesocotind prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, fiind incidente

prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără să se analizeze susținerile

recurenților, se va admite recursul declarat de reclamanți, vor fi casate

ambele hotărâri pronunțate în cauză și, conform art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., se va trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții G.I.M. și G.I.G.

Casează decizia nr. 836 din 29 octombrie

2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și sentința nr. 240 din 18 iunie

2007 a Tribunalului Gorj, secția civilă.

Trimite dosarul spre judecare

Judecătoriei Târgu-Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2008.