ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6697/2008

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: La data de 29 martie 2007 a fost înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu acțiunea formulată de reclamanții G.I.M. și G.I.G., în contradictoriu cu S.N.L. Oltenia, prin care s-a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 105.548,89 RON, cu titlu de despăgubiri, actualizate. În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința nr. 253 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis contestația formulată de reclamanți, a anulat decizia nr. 1046 din 23 decembrie 2003, emisă de pârâtă și a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Sentința a rămas irevocabilă, însă cererea de investire cu formulă executorie a fost respinsă de tribunal.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 2236 din 29 martie 2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în pretenții, în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că pretențiile solicitate derivă din dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 240 din 18 iunie 2007, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 105.548,89 lei RON, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 13.013 mp. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 253 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis contestația formulată de reclamanți, a anulat decizia emisă de pârâtă în baza Legii nr. 10/2001 și a stabilit că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 985.084.000 lei ROL, pentru terenul în suprafață de 13.013 mp.

Deși sentința a rămas definitivă și irevocabilă, s-a refuzat investirea cu formulă executorie. A mai reținut tribunalul, că reclamanții dețin un bun în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenție și acest bun nu le este respectat, deși au o hotărâre definitivă și irevocabilă. Reclamanții nu au înțeles să folosească procedura stabilită de Legea nr. 247/2005, în Titlul VII și nu se poate considera că aceștia trebuie să suporte consecințele faptului că procedura stabilită prin această lege nu este aplicabilă în fapt deoarece Fondul Proprietatea nu este cotat la bursă. Prin respingerea cererii de investire a hotărârii, reclamanților le-a fost îngrădit dreptul la executarea hotărârii judecătorești și dreptul de acces la justiție, care este unul din cele trei elemente ale dreptului prevăzut de art. 6 CEDO, iar în acest sens cauzele Brumărescu, Raicu și Androne împotriva României constituie precedente judiciare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 836 din 29 octombrie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți. Instanța de apel a reținut că, deși tribunalul a caracterizat acțiunea ca fiind una în pretenții, s-a considerat legal investit ca primă instanță să soluționeze această cerere, iar cu privire la taxa de timbru a reținut că pretențiile derivând din dispozițiile Legii nr. 10/2001, cererea este scutită de timbru. Susținerile pârâtei, care „a invocat implicit lipsa calității sale procesuale active în cauză”, sunt întemeiate, deoarece Legea nr. 247/2005 ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare stabilește regimul plății tuturor despăgubirilor, indiferent de forma în care au fost acordate.

În raport de titlul VII din Legea nr. 247/2005, despăgubirile acordate și cuantumul lor final „se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din capitolul III al titlului VII”. Pârâta nu are atribuții în această procedură și nici nu se poate reține că are o culpă pentru inacțiunea statului, care nu a luat măsuri într-un timp rezonabil în vederea plății reparațiilor pentru imobilele preluate abuziv. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care, invocând art. 304 C. proc. civ., au arătat, în esență, că Tribunalul Gorj a admis acțiunea aducând în discuție și precedentul judiciar din cauzele Brumărescu, Raicu și Androne, iar instanța de apel în mod greșit a reținut că „atribuțiile despăgubirilor revin Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților”, deși această instituție nu a fost parte în „ciclurile procesuale” și hotărârile judecătorești nu îi sunt opozabile.

Au mai susținut recurenții, că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că au dreptul la măsuri reparatorii în sumă de 985.084.000 lei și că obligată la plată este intimata pârâtă. Intimata S.N.L. Oltenia SA Târgu Jiu a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, iar Înalta Curte, la termenul din 6 noiembrie 2008, a invocat motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Analizând recursul, în raport de motivul de recurs invocat din oficiu, se constată că este fondat. Așa cum corect s-a reținut prin sentința primei instanțe, reclamanții au investit Judecătoria Târgu Jiu cu o acțiune în pretenții în sumă de 105.548,89 RON, motivat de faptul că s-a refuzat investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 253 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Gorj.

Faptul că hotărârea a cărei investire cu formulă executorie s-a cerut a fost pronunțată într-o pricină în care a fost atacată dispoziția emisă de intimata pârâtă în baza Legii nr. 10/2001, nu atrage competența tribunalului pentru soluționarea în primă instanță a prezentei cauze. Față de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu intră în competența tribunalului soluționarea tuturor acțiunilor legate de aplicarea prevederilor acestei legi. Sunt de competența tribunalului în primă instanță numai acțiunile privind atacarea dispoziției sau deciziei, exercitate în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și acțiunile împotriva refuzului unității notificate de a răspunde cererii de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de această lege.

Or, în speță, cererea formulată de recurenții-reclamanți nu face parte din categoriile de acțiuni pentru care este stabilită competența în primă instanță a tribunalului, secția civilă. În privința terenului în suprafață de 13013 mp, situat în intravilanul localității Motru, dreptul reclamanților la măsuri reparatorii a fost stabilit în cadrul procedurilor reglementate de Legea nr. 10/2001, procedura judiciară fiind finalizată prin sentința civilă nr. 253 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Gorj, definitivă și irevocabilă, iar în prezenta cauză recurenții-reclamanți au formulat acțiune în pretenții, susținând că s-a refuzat investirea cu formulă executorie a acestei hotărâri judecătorești, pe motiv că dispozitivul nu stabilește o obligație de natura celor prevăzute de art. 371 2 C. proc.

civ. Față de obiectul pricinii și valoarea lui de 105.548,89 lei RON, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., competentă material să soluționeze pricina este Judecătoria Târgu Jiu, iar Tribunalul Gorj, care a soluționat cererea nesocotind dispozițiile legale privitoare la competența materială a instanțelor judecătorești, a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând competența judecătoriei. Tot nelegală este și decizia instanței de apel, care a exercitat controlul judiciar asupra acestei sentințe nesocotind prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. De aceea, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără să se analizeze susținerile recurenților, se va admite recursul declarat de reclamanți, vor fi casate ambele hotărâri pronunțate în cauză și, conform art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., se va trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții G.I.M. și G.I.G. Casează decizia nr. 836 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și sentința nr. 240 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Gorj, secția civilă. Trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Târgu-Jiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.