ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5988/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 01 iulie 2009, reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Târgu-Jiu, Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu și primarul Municipiului Târgu-Jiu, F.C., a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 234 mp, situat în intravilanul localității Târgu-Jiu, arătând că acest teren nu mai este de utilitate publică. In motivarea acțiunii, neîntemeiate în drept, reclamantul a arătat că după apariția Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea acestui teren, că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a constatat că a fost proprietar pentru suprafața de 552 mp și că la aceea dată centrala termică amplasată pe terenul cuvenit era în stare de funcționare, motiv pentru care a acceptat propunerea autorității publice locale de a fi despăgubit conform legii speciale, prin A.N.R.P.

București. Ulterior, această centrală a fost dezafectată, descompletată de toate utilajele metalice, fapt pentru care nu se mai justifică menținerea terenului în domeniu public. Pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu și Primăria Municipiului Târgu-Jiu, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că, imposibilitatea restituirii în natură a terenului a fost tranșată definitiv și irevocabil de către instanțele de judecată.

Astfel, s-a arătat că prin dispoziția nr. 318 din 24 mai 2005 a fost respinsă cererea formulată de reclamant cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 228,15 mp din Târgu-Jiu, dispoziție care fost modificată de instanțele de judecată, în sensul că, s-a constatat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de teren de 552 mp din Târgu-Jiu, prin sentința civilă nr. 113 din 23 martie 2006 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 468 din 07 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin decizia nr. 72 din 10 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin sentința civilă nr. 224 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 5693/95/2009 s-a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca nefondată acțiunea, întrucât procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 s-a finalizat, iar restituirea terenului în natură ar echivala cu o dublă reparație pentru acest bun și totodată, nu s-a făcut dovada ca acea construcție care afecta terenul a fost demolată, ci doar că nu mai are funcționalitatea anterioară. Prin decizia nr. 33 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a I- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: - în cauză nu s-a făcut nici o dovadă privind schimbarea regimului juridic al suprafeței de teren în litigiu, - reclamantul a urmat deja procedura Legii nr. 10/2001 care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 113/2006, definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit cu puterea de lucru judecat, că este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 552 mp, - faptul că până în prezent, apelantul nu a primit efectiv despăgubirile prin echivalent, nu poate constitui temei juridic pentru încălcarea puterii de lucru judecat, aceasta putând conduce la o dublă despăgubire pentru același bun.

La data de 2 aprilie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul declarat de reclamant, prin care s-a solicitat desființarea hotărârilor anterioare, înlăturarea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. In motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că: - există autoritate de lucru judecata doar cu privire la calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea terenului în suprafață de 552 mp, deoarece scopul acțiunii de față este altul, față de cel la data la care s-a derulat procedura contencioasă și înainte de punerea în executare a procedurii de despăgubire s-a creat o situație juridică nouă prin faptul că suprafața de 234 mp a devenit posibilă de restituit în natură, - nu avea cum să solicite administrarea de probe pentru a dovedi noua situație a terenului, deoarece la fond cauza a fost soluționată în raport de excepția autorității de lucru judecat, - prin respingerea acțiunii s-a încălcat principiul repunerii în situația anterioară deposedării abuzive și practica CEDO.

Recursul nu este fondat. Prin sentința civilă nr. 113 din 23 martie 2006 a Tribunalului Gorj s-a stabilit în mod irevocabil că terenului în litigiu aparține domeniului public, în funcție de care s-a constatat dreptul recurentului la măsuri reparatorii prin echivalent. In raport de această situație de fapt, în mod legal, instanța de apel a reținut că modalitatea de reparație pentru imobilul revendicat a intrat sub puterea lucrului judecat. Pentru verificarea excepției autorității de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 C. civ. respectiv: părți, obiect și cauză. Cât privește cel de al treilea element – cauza, trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

Or, în cererile de chemare în judecată, formulate de reclamant cauza o constituie deținerea abuzivă a bunului ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Prin urmare, în mod legal s-a reținut autoritatea de lucru judecat, instanța neîncălcând principiul repunerii în situația anterioară preluării abuzive, deoarece dreptul reclamatului la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu nu a fost contestat. Așa fiind, pentru cele menționate, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.V. împotriva deciziei nr. 33 din 09 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția ala civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.