ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5988/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 01

iulie 2009, reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâții Primăria

Municipiului Târgu-Jiu, Consiliul Local al Municipiului Târgu-Jiu și primarul

Municipiului Târgu-Jiu, F.C., a solicitat restituirea în natură a terenului în

suprafață de 234 mp, situat în intravilanul localității Târgu-Jiu, arătând că

acest teren nu mai este de utilitate publică.

In motivarea acțiunii, neîntemeiate în

drept, reclamantul a arătat că după apariția Legii nr. 10/2001 a solicitat

restituirea acestui teren, că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă, s-a constatat că a fost proprietar pentru suprafața de 552 mp și

că la aceea dată centrala termică amplasată pe terenul cuvenit era în stare de

funcționare, motiv pentru care a acceptat propunerea autorității publice locale

de a fi despăgubit conform legii speciale, prin A.N.R.P. București.

Ulterior, această centrală a fost

dezafectată, descompletată de toate utilajele metalice, fapt pentru care nu se

mai justifică menținerea terenului în domeniu public.

Pârâții Consiliul Local al Municipiului

Târgu-Jiu și Primăria Municipiului Târgu-Jiu, au formulat întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că, imposibilitatea

restituirii în natură a terenului a fost tranșată definitiv și irevocabil de

către instanțele de judecată.

Astfel, s-a arătat că prin dispoziția

nr. 318 din 24 mai 2005 a fost respinsă cererea formulată de reclamant cu

privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 228,15 mp din

Târgu-Jiu, dispoziție care fost modificată de instanțele de judecată, în sensul

că, s-a constatat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii în

echivalent, pentru suprafața de teren de 552 mp din Târgu-Jiu, prin sentința

civilă nr. 113 din 23 martie 2006 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin

decizia civilă nr. 468 din 07 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova și

irevocabilă prin decizia nr. 72 din 10 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 224 din 5

octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 5693/95/2009 s-a

respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut ca nefondată acțiunea, întrucât procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001 s-a finalizat, iar restituirea terenului în natură ar echivala cu o

dublă reparație pentru acest bun și totodată, nu s-a făcut dovada ca acea

construcție care afecta terenul a fost demolată, ci doar că nu mai are

funcționalitatea anterioară.

Prin decizia nr. 33 din 9 februarie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția a I- a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

- în cauză nu s-a făcut nici o dovadă

privind schimbarea regimului juridic al suprafeței de teren în litigiu,

- reclamantul a urmat deja procedura

Legii nr. 10/2001 care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.

113/2006, definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit cu puterea de lucru

judecat, că este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, pentru

suprafața de 552 mp,

- faptul că până în prezent, apelantul

nu a primit efectiv despăgubirile prin echivalent, nu poate constitui temei

juridic pentru încălcarea puterii de lucru judecat, aceasta putând conduce la o

dublă despăgubire pentru același bun.

La data de 2 aprilie 2010, pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul declarat de reclamant,

prin care s-a solicitat desființarea hotărârilor anterioare, înlăturarea

excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

In motivarea recursului, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că:

- există autoritate de lucru judecata

doar cu privire la calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea

terenului în suprafață de 552 mp, deoarece scopul acțiunii de față este altul,

față de cel la data la care s-a derulat procedura contencioasă și înainte de

punerea în executare a procedurii de despăgubire s-a creat o situație juridică

nouă prin faptul că suprafața de 234 mp a devenit posibilă de restituit în

natură,

- nu avea cum să solicite administrarea

de probe pentru a dovedi noua situație a terenului, deoarece la fond cauza a

fost soluționată în raport de excepția autorității de lucru judecat,

- prin respingerea acțiunii s-a

încălcat principiul repunerii în situația anterioară deposedării abuzive și

practica CEDO.

Recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă nr. 113 din 23

martie 2006 a Tribunalului Gorj s-a stabilit în mod irevocabil că terenului în

litigiu aparține domeniului public, în funcție de care s-a constatat dreptul

recurentului la măsuri reparatorii prin echivalent.

In raport de această situație de fapt,

în mod legal, instanța de apel a reținut că modalitatea de reparație pentru

imobilul revendicat a intrat sub puterea lucrului judecat.

Pentru verificarea excepției

autorității de lucru judecat trebuie observată tripla identitate de elemente la

care se referă art. 1201 C. civ. respectiv: părți, obiect și cauză.

Cât privește cel de al treilea element –

cauza, trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin

cerere, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul

subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic.

Or, în cererile de chemare în judecată,

formulate de reclamant cauza o constituie deținerea abuzivă a bunului ce intră

sub incidența Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut

autoritatea de lucru judecat, instanța neîncălcând principiul repunerii în

situația anterioară preluării abuzive, deoarece dreptul reclamatului la măsuri

reparatorii pentru imobilul în litigiu nu a fost contestat.

Așa fiind, pentru cele menționate, în

raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul N.V. împotriva deciziei nr. 33 din 09 februarie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția ala civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2010.