ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 309/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

introdusă la Tribunalul Gorj, secția civilă și înregistrată sub nr. 7891/95/2009,

Z.A. a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 546 din 10 octombrie

2005 a Tribunalului Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, în

contradictoriu cu intimații E.C. și P.C. Slivilești, să se dispună schimbarea

sentinței revizuite și respingerea acțiunii formulată de reclamantul E.C.

Prin sentința civilă nr.

371 din 3 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul cu nr. 4834/95/2010,

s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta Z.A.

Împotriva sentinței a

declarat apel revizuenta Z.A., solicitând schimbarea sentinței în sensul

admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului

apelanta a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea cu motivarea că

actul depus la dosar nu a fost determinant în pronunțarea sentinței civile nr. 546/2005.

A menționat că este prejudiciată prin faptul că în baza sentinței a fost emisă

dispoziția nr. 79/2006 prin care atât terenul apelantei cât și terenul altor

persoane a fost retrocedat numitului E.C- în mod nelegal. A apreciat că nu este

posibil ca o nedreptate totală și evidentă „să rămână în picioare” doar pentru

niște motive formale.

Prin decizia civilă nr.

84 din 09 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins

apelul declarat de revizuenta Z.A.

Pentru a se pronunța

în acest sens, instanța de apel a reținut, în esență, că în mod corect a

reținut tribunalul că înscrisul de care s-a prevalat apelanta revizuentă nu era

relevant și nici măcar util în soluționarea litigiului în care a fost

pronunțată sentința a cărei revizuire s-a cerut. Chiar dacă instanța ar fi

cunoscut faptul că înscrisul respectiv este fals acest aspect nu putea duce la

soluționarea în alt mod a cauzei, față de obiectul concret al litigiului

respectiv (în care numitul E.C. reclama instanței de judecată faptul că

unitatea deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 respectiv P.C. Slivilești nu a

soluționat notificarea pe care acesta a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001

solicitând să fie obligată intimata să soluționeze această notificare).

În raport de obiectul

concret menționat mai sus al litigiului declanșat de numitul E.C., care a fost

soluționat prin sentința civilă nr. 546/2005 a Tribunalului Gorj a cărei

revizuire a solicitat-o apelanta, singurele aspecte relevante în soluționarea

acelui litigiu erau dacă petentul respectiv a formulat notificare și dacă

aceasta a fost soluționată sau nu de către unitatea deținătoare sesizată.

Totodată, modul în

care ulterior a fost soluționată notificarea de către unitatea deținătoare nu a

prezentat relevanță în cauza de față.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, revizuenta Z.A., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7 și 8 C. proc. civ.

La data de 23

ianuarie 2012, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului pentru

neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate, în raport de dispozițiile art.

302

1

alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (3) teza finală C. proc.

civ.

Recursul este nul

pentru următoarele considerente :

Potrivit

textului procedural mai sus evocat, „recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs".

Conform

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub

sancțiunea nulității, mențiunile enumerate la lit. a) - d) din conținutul

articolului sus menționat, care au caracter obligatoriu.

Ca

atare, în drept, recursul este o cale extraordinară de atac, iar soarta sa

depinde în primul rând de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci

numai motivul formulat în scris și numai în măsura în care a fost formulat

poate fi cercetat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În

situația în care recursul este nemotivat ori atunci când criticile formulate nu

pot fi încadrate în vreunul din motivele de casare, recursul este lovit de

nulitate.

Or,

în speță, revizuenta Z.A. s-a rezumat a prezenta nemulțumiri cu caracter

personal, fără a formula, în concret, vreo critică de nelegalitate la adresa

hotărârii recurate și fără a indica prin cererea formulată în scris motivele de

recurs pe care le înțelege să-li sprijine pretențiile.

Întrucât

motivele de recurs, conform textelor procedurale indicate, nu au fost cuprinse

în cererea de declarare a recursului și nici nu au fost depuse la dosar,

înlăuntrul termenului edictat de legiuitor, de 15 zile de la data comunicării

hotărârii atacate și având în vedere faptul că nu au fost identificate motive

de ordine publică, recursul este nul.

Cum

recursul nu a fost motivat, în termenul legal, ca urmare a incidenței

dispozițiilor imperative prevăzute de art. 302

1

alin. (l) lit. c), art.

303 alin. (1) și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuenta Z.A. împotriva deciziei nr. 84 din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2012.