ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 787/2017

Asupra cauzei de

față constată următoarele:

La data de 15 iulie 2016,

revizuenții A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva

sentinței civile nr. 548 din 17 februarie 2016 pronunțată de

Judecătoria Târgu - Cărbunești în Dosarul x/317/2015,

rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1015 din 15 iunie

2016 a Tribunalului Gorj,, solicitând în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8

coroborat cu prevederile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea ultimei

hotărâri menționate dat fiind faptul că ea este potrivnică Deciziei

civile nr. 1150 din 25 septembrie 2015 (dată în Dosarul nr. x/317/2013 a

Tribunalului Gorj).

Cererea

de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/95/2016.

În

motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că, prin sentința

civilă nr. 1150/2015 a Tribunalului Gorj, a fost admisă plângerea lui

A. și B., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru

suprafața de 12,5423 ha (din care 12,1851 ha pe vechiul amplasament

și 3.572 mp pe alt amplasament).

Au

arătat revizuenții că, în mod corect instanța pe baza

expertizei și a precizărilor părților, a apreciat că

pot fi luate în considerare (și deci „scăzute", din

suprafața care se cuvenea revizuenților) decât suprafața de 3.572

mp pentru care există titlu de proprietate pe numele lui C., nu și

celelalte acte premergătoare ale celorlalți cetățeni

(printre care și D.).

Prin

această prismă, în mod evident o hotărâre ulterioară prin

care este obligată Comisia Locală de Fond Funciar să-i

reconstituie intimatului D. suprafața de 0,734 ha pe vechiul amplasament

al revizuenților și care face parte din suprafața de 12,1851 ha

este nelegală și netemeinică.

În

concluzie, revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire,

anularea sentinței civile nr. 548 din 17 februarie 2016 a

Judecătoriei Târgu Cărbunești și a Tribunalului Gorj, nr. 1015

din 15 iunie 2016 (dată în Dosarul nr. x/317/2015).

Mai

mult, revizuenți au arătat că aceste hotărâri sunt

potrivnice și unei alte hotărâri anterioare respectiv sentința

civilă nr. 3907 din 09 octombrie 2001 (dată în Dosarul nr. x/2001), a

Judecătoriei Târgu Cărbunești, rămasă definitivă

prin ne apel are.

Tribunalul Gorj, secția

I civilă, prin Decizia civilă nr. 1655 din 11 octombrie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/95/2016,

a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de

revizuenții A. și B., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin Decizia

civilă nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă,

a

fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.

și B.

În motivarea

hotărârii, instanța a reținut următoarele:

Se

invocă în primul rând că sentința civilă nr. 548 din 17

februarie 2016 a Judecătoriei Tg. Cărbunești (dată în Dosarul

nr. x/317/2015) și rămasă definitivă prin respingerea

apelului prin Decizia civilă nr. 1015 din 15 iunie 2016 a Tribunalului

Gorj, ar fi potrivnică Deciziei civile nr. 1150 din 25 septembrie 2015 (dată

în Dosarul nr. x/317/2013 a Tribunalului Gorj).

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/317/2013, petenții A.

și B., în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond

Funciar Albeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, au

solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie anulată

Hotărârea Consiliului Județean nr. 6271 din 25 octombrie 2013 și

să le fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de

teren agricol de 48,6681 ha situată în punctele Bîrsaca, Jerdău

și Cureaua cu Casa.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.

Cărbunești sub nr. x/317/2015, reclamantul D. în contradictoriu cu

pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni a solicitat obligarea

Comisiei Locale de Fond Funciar Albeni să întocmească și să

înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate

în favoarea moștenitorilor autorului Păiuși Ion pentru

suprafața de 2,49 ha teren agricol, situat pe raza com. Albeni, validat

prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 30 din 18 octombrie 1991. A

formulat cerere accesorie de intervenție în favoarea pârâtei Comisia

Locală de Fond Funciar Albeni, intervenientul A.

Prin

sentința civilă nr. 548 din 17 februarie 2016 pronunțată de

Judecătoria Tg. Cărbunești în Dosar nr. x/317/2015 a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul D., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni.

A fost

obligată pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni să

înainteze documentația premergătoare în vederea eliberării

titlului de proprietate, pentru suprafața de 0,7349 ha, teren agricol

înscris în adeverința din 06 iunie 2001 și procesul verbal de punere

în posesie aferent.

A fost

admisă în parte cerere accesorie, formulată de intervenientul A.,

respectiv pentru suprafața de teren ce excede suprafeței de 0,7349

ha.

Or,

sentința civilă nr. 548 din 7 februarie 2016 a Judecătoriei Tg.

Cărbunești (dată în Dosarul nr. x/317/2015) nu poate a fi

calificată ca fiind potrivnică Deciziei civile nr. 1150 din 25

septembrie 2015, respectiv că ar încălca puterea de lucru judecat a

celei din urmă.

Astfel,

numitul D. nu a fost parte în Dosarul nr. x/317/2013, în care s-a hotărât

îndreptățirea la reconstituirea dreptul de proprietate în favoarea

petenților A. și B.

Pe de

altă parte, în Dosarul nr. x/317/2015, A. a avut calitatea numai de

intervenient accesoriu în favoarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar

Albeni, Iară a invoca deci un drept propriu.

Prin

urmare, nu poate fi invocată o contradictorialitate între cele două

hotărâri, dovadă fiind și faptul că prin cererea de

revizuire nu se poate indica în concret care sunt aspectele pe care cele

două hotărâri ar avea statuări potrivnice, pe lângă faptul

că nu există identitate de părți între cele două

litigii.

La

finele cererii, revizuenții au arătat că aceste hotărâri

mai sus arătate ar fi potrivnice și unei alte hotărâri

anterioare, respectiv sentinței civile nr. 3907 din 09 octombrie 2001

(dată în Dosarul nr. x/2001) a Judecătoriei Târgu

Cărbunești, rămasă definitivă prin neapelare,

fără a preciza care sunt aspectele pe care acestea ar intra în

contradicție.

în Dosarul

nr. x/2001, reclamanții D., E. și F. au solicitat în contradictoriu

cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și G., ca

pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni să fie obligată la

înaintarea documentației necesare în vederea eliberării titlului de

proprietate.

Prin

sentința civilă nr. 3907 din 09 octombrie 2001, acțiunea a fost

respinsă, pe considerentul că pârâta Comisia Locală de Fond

Funciar Albeni nu ar fi vinovată de întârzierea întocmirii

documentației.

Nu

s-au efectuat alte rețineri prin care să arate care din persoanele

fizice parte în litigiu ar fi îndreptățite sau nu la reconstituirea

dreptului de proprietate asupra unei anumite suprafețe de teren.

Prin

urmare, nu se poate concluziona că ar exista o contradicție între

sentința civilă nr. 548 din 17 februarie 2016 a Judecătoriei Tg.

Cărbunești ( dată în Dosarul nr. x/317/2015) și Decizia civilă

nr. 1150 din 25 septembrie 2015 (dată în Dosarul nr. x/317/2013 a

Tribunalului Gorj ), pe de o parte, și sentința civilă nr. 3907/09

octombrie 2001 a Judecătoriei Târgu. Cărbunești, pe de altă

parte.

Împotriva

Deciziei civile nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă,

revizuenții A. și B. au declarat recurs.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, revizuenții susțin că instanța de fond

a respins cererea de revizuire, apreciind, în mod greșit, că

sentința civilă a Judecătoriei Târgu Cărbunești

(dată în Dosarul nr. x/317/2015) nu poate fi calificată ca fiind

potrivnică Deciziei civile nr. 1105 din 25 septembrie 2015, respectiv

că ar încălca puterea de lucru judecat a celei din urmă. In

acest sens, instanța a apreciat că revizuenții nu pot indica în

concret care sunt aspectele pe care cele două hotărâri ar avea

statuări potrivnice, pe lângă faptul că nu există

identitate de părți între cele două litigii.

Motivele

invocate nu au acoperire în starea de fapt și de drept, așa cum

rezultă din documentele de la dosarul cauzei.

Așa cum

revizuenții au arătat la fond, prin sentința civilă nr. 1150/2015

a Tribunalului Gorj, a fost admisă plângerea lui A. și B.,

dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de

12,5423 ha (din care 12,1851 ha pe vechiul amplasament și 3.572 mp pe alt

amplasament).

în

obiecțiunile de la dosarul cauzei, Comisia locală de fond funciar

Albeni a ridicat problema existenței unor acte premergătoare

eliberării titlului de proprietate pentru o serie de cetățeni

care au fost împroprietăriți prin Hotărârea Consiliului Județean

nr. 308/1953 din terenul care a aparținut autorilor revizuenților,

însă instanța, pe baza expertizei și a precizărilor

părților, a apreciat, în mod corect, că pot fi luate în

considerare (și deci „scăzute", din suprafața care se

cuvenea revizuenților) decât suprafața de 3.572 mp pentru care

există titlu de proprietate pe numele lui C., nu și celelalte acte

premergătoare (respectiv adeverințe de proprietate) ale

celorlalți cetățeni (printre care și D.).

Prin

această prismă, în mod evident o hotărâre ulterioară prin

care este obligată Comisia Locală de Fond Funciar să-i

reconstituie intimatului D. suprafața de 0,7349 ha pe vechiul amplasament

al revizuenților și care face parte din suprafața de 12,1851 ha,

pe care revizuenții au obținut-o prin hotărâre

judecătorească definitivă, este nelegală și

netemeinică.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de

recurs.

Intimatul

D. a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând, în esență că, nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., solicitând și obligarea recurenților la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în toate ciclurile procesuale din

dosar, atașând chitanță onorariu avocat în cuantum de 300 lei.

Prin răspunsul

la întâmpinare, recurenții-revizuenți au solicitat admiterea

recursului așa cum a fost formulat, arătând că, dintr-o eroare

de dactilografiere s-au invocat eronat prevederile art. 480 alin. (1) pct. 6 C.

proc. civ., în loc de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, temei în

baza căruia pot fi încadrate motivele de recurs.

La

data de 13 martie 2017, a fost întocmit raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat

că recursul îndeplinește condițiile de formă, iar motivele

de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul

de filtru C7, la data de 13 martie 2017, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună

puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 35-38 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

Intimatul

D. a depus note scrise prin care a solicitat admiterea excepției

nulității recursului, reținută prin raportul asupra

admisibilității.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea caii de atac la data de 12

mai 2017, fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de

excepția nulității recursului, față de

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform

art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin

însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele

prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc.

civ.

Articolul

489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă

nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în

alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași

sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în

situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în

dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A

motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate

prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C.

proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța

care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului

de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca

atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a

părții cu privire la soluția pronunțată, astfel

că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la

decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C.

proc. civ.

În

speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să

poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C.

proc. civ., ci numai susțineri referitoare la fondul pricinii,

recurenții reluând motivele din cuprinsul cererii de revizuire.

Astfel,

se constată că, în cuprinsul cererii de recurs cu care a fost

învestită Înalta Curte, recurenții-revizuenți invocă, în

mod formal, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (trecut eronat

ca art. 480 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) după care, reiau motivele din

cuprinsul cererii de revizuire, însă nu arată ce anume greșeli

impută instanței de apel (care ar fi motivele contradictorii sau

străine cauzei ori de ce hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază), instanța de apel reținând în motivarea

soluției sale faptul că nu este întrunită cerința

identității părților în cauzele în care se invocă

contradictorialitatea hotărârilor, precum și faptul că hotărârile

invocate nu sunt potrivnice.

Condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea

greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în

motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori

a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Or,

în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc

veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu

se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare

la soluția pronunțată în apel și la argumentele

arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să

permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art.

489 alin. (2) C. proc. civ., într-unui din motivele de recurs strict și

limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or,

în speță, deși recurenții-revizuenți au indicat,

formal, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.

proc. civ. pe care și-au întemeiat recursul, criticile din memoriul de

recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C.

proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din

același cod.

Astfel,

în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se

regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în

apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea

hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în

apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea

acesteia.

Prin

urmare, fără să combată în vreun fel argumentele

instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de

cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența

judecății anterioare.

Or,

în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a

fondului, această cale extraordinară de atac putând fi

exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C.

proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

Recurenții

însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar

susțineri referitoare la aspecte care privesc istoricul cauzei și

reiau motivele din cuprinsul cererii de revizuire, care nu sunt susceptibile de

încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488

C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de revizuenții A.

și B. împotriva Deciziei nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă.

În

ceea ce privește cererea formulată de intimatul D. de acordare a

cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta nu poate fi

primită.

Potrivit

dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., privind dovada cheltuielilor de

judecată, se prevede că: „partea care pretinde cheltuieli de

judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada

existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii

dezbaterilor asupra fondului".

Analizând

dispozițiile legale evocate, se constată că acordarea

cheltuielilor de judecată se va face numai în măsura în care partea

care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența

și întinderea acestora, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor

asupra fondului cauzei.

Având

în vedere înțelesul noțiunii de cuantum al cheltuielilor de

judecată descris la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că

partea care pretinde cheltuieli este ținută să administreze

dovezi cu privire la fiecare componentă a acestora în măsura în care

pretinde recuperarea lor de la partea adversă.

Se

constată astfel că solicitarea intimatului s-a realizat prin

intermediul întâmpinării formulate la 3 februarie 2017, fiind

atașată întâmpinării o chitanță din 01 octombrie 2017

emisă de Cabinet de avocat H. prin care se atestă plata unei sume de

300 lei pentru redactare întâmpinare.

Se

observă, totodată, că întâmpinarea depusă la dosar este

semnată de intimatul D., Iară a fi anexată o delegație

avocațială sau un contract de asistență juridică care

să facă dovada raporturilor juridice dintre intimat și

reprezentantul său, în lipsa acestora neputându-se dovedi cheltuielile de

judecată solicitate reprezentând onorariul de avocat.

Astfel,

potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ. împuternicirea de a reprezenta o

persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat

ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de

organizare și exercitare a profesiei, iar, conform art. 239 alin. (1) din

Statutul profesiei de avocat înscrisurile întocmite de avocat pentru

organizarea activității și legitimarea sa față de

terți au forță probantă deplină până la

înscrierea în fals; dacă nu s-a prevăzut altfel prin prezentul

statut, acestea vor purta semnătura avocatului și stampila formei de

exercitare a profesiei în care își desfășoară activitatea, iar

potrivit alin. (3) lit. a) al aceluiași text de lege au acest caracter

împuternicirile avocațiale.

În

speță, în lipsa împuternicirii sau a contractului de

asistență juridică, chitanța din 01 februarie 2017 nu

dovedește faptul că avocatul care a emis chitanța a redactat

actul procedural al întâmpinării din recurs, cu atât mai mult cu cât

întâmpinarea este semnată de către intimatul D., iar nu de către

avocat.

În

ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate din toate

ciclurile procesuale, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 444-445 C.

proc. civ., partea care a câștigat procesul a solicitat și a dovedit

în fața primei instanțe cheltuielile de judecată efectuate, iar

acestea nu i-au fost acordate pentru că instanța a omis să se

pronunțe asupra acestei cereri accesorii, trebuind să formuleze o cerere

de completare a hotărârii, întrucât nici în această situație nu

vor putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura

completării hotărârii fiind obligatorie.

În

consecință, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată

formulată de intimatul D. va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Constată

nul recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 4680

din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Respinge

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de

intimatul D.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.