ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 787/2017

Decizia nr. 787/2017 Asupra cauzei de față constată următoarele: La data de 15 iulie 2016, revizuenții A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 548 din 17 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Târgu - Cărbunești în Dosarul x/317/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1015 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Gorj,, solicitând în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu prevederile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri menționate dat fiind faptul că ea este potrivnică Deciziei civile nr. 1150 din 25 septembrie 2015 (dată în Dosarul nr. x/317/2013 a Tribunalului Gorj). Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/95/2016.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 1150/2015 a Tribunalului Gorj, a fost admisă plângerea lui A. și B., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 12,5423 ha (din care 12,1851 ha pe vechiul amplasament și 3.572 mp pe alt amplasament). Au arătat revizuenții că, în mod corect instanța pe baza expertizei și a precizărilor părților, a apreciat că pot fi luate în considerare (și deci „scăzute", din suprafața care se cuvenea revizuenților) decât suprafața de 3.572 mp pentru care există titlu de proprietate pe numele lui C., nu și celelalte acte premergătoare ale celorlalți cetățeni (printre care și D.). Prin această prismă, în mod evident o hotărâre ulterioară prin care este obligată Comisia Locală de Fond Funciar să-i reconstituie intimatului D. suprafața de 0,734 ha pe vechiul amplasament al revizuenților și care face parte din suprafața de 12,1851 ha este nelegală și netemeinică.

În concluzie, revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței civile nr. 548 din 17 februarie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbunești și a Tribunalului Gorj, nr. 1015 din 15 iunie 2016 (dată în Dosarul nr. x/317/2015). Mai mult, revizuenți au arătat că aceste hotărâri sunt potrivnice și unei alte hotărâri anterioare respectiv sentința civilă nr. 3907 din 09 octombrie 2001 (dată în Dosarul nr. x/2001), a Judecătoriei Târgu Cărbunești, rămasă definitivă prin ne apel are. Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1655 din 11 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2016, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții A. și B., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin Decizia civilă nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. și B. În motivarea hotărârii, instanța a reținut următoarele: Se invocă în primul rând că sentința civilă nr. 548 din 17 februarie 2016 a Judecătoriei Tg. Cărbunești (dată în Dosarul nr. x/317/2015) și rămasă definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 1015 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Gorj, ar fi potrivnică Deciziei civile nr. 1150 din 25 septembrie 2015 (dată în Dosarul nr. x/317/2013 a Tribunalului Gorj).

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/317/2013, petenții A. și B., în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie anulată Hotărârea Consiliului Județean nr. 6271 din 25 octombrie 2013 și să le fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren agricol de 48,6681 ha situată în punctele Bîrsaca, Jerdău și Cureaua cu Casa. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești sub nr. x/317/2015, reclamantul D. în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni a solicitat obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Albeni să întocmească și să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului Păiuși Ion pentru suprafața de 2,49 ha teren agricol, situat pe raza com.

Albeni, validat prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 30 din 18 octombrie 1991. A formulat cerere accesorie de intervenție în favoarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Albeni, intervenientul A. Prin sentința civilă nr. 548 din 17 februarie 2016 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în Dosar nr. x/317/2015 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni. A fost obligată pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni să înainteze documentația premergătoare în vederea eliberării titlului de proprietate, pentru suprafața de 0,7349 ha, teren agricol înscris în adeverința din 06 iunie 2001 și procesul verbal de punere în posesie aferent.

A fost admisă în parte cerere accesorie, formulată de intervenientul A., respectiv pentru suprafața de teren ce excede suprafeței de 0,7349 ha. Or, sentința civilă nr. 548 din 7 februarie 2016 a Judecătoriei Tg. Cărbunești (dată în Dosarul nr. x/317/2015) nu poate a fi calificată ca fiind potrivnică Deciziei civile nr. 1150 din 25 septembrie 2015, respectiv că ar încălca puterea de lucru judecat a celei din urmă. Astfel, numitul D. nu a fost parte în Dosarul nr. x/317/2013, în care s-a hotărât îndreptățirea la reconstituirea dreptul de proprietate în favoarea petenților A. și B. Pe de altă parte, în Dosarul nr. x/317/2015, A. a avut calitatea numai de intervenient accesoriu în favoarea pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar Albeni, Iară a invoca deci un drept propriu.

Prin urmare, nu poate fi invocată o contradictorialitate între cele două hotărâri, dovadă fiind și faptul că prin cererea de revizuire nu se poate indica în concret care sunt aspectele pe care cele două hotărâri ar avea statuări potrivnice, pe lângă faptul că nu există identitate de părți între cele două litigii. La finele cererii, revizuenții au arătat că aceste hotărâri mai sus arătate ar fi potrivnice și unei alte hotărâri anterioare, respectiv sentinței civile nr. 3907 din 09 octombrie 2001 (dată în Dosarul nr. x/2001) a Judecătoriei Târgu Cărbunești, rămasă definitivă prin neapelare, fără a preciza care sunt aspectele pe care acestea ar intra în contradicție. în Dosarul nr. x/2001, reclamanții D., E. și F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și G., ca pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni să fie obligată la înaintarea documentației necesare în vederea eliberării titlului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 3907 din 09 octombrie 2001, acțiunea a fost respinsă, pe considerentul că pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Albeni nu ar fi vinovată de întârzierea întocmirii documentației. Nu s-au efectuat alte rețineri prin care să arate care din persoanele fizice parte în litigiu ar fi îndreptățite sau nu la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei anumite suprafețe de teren. Prin urmare, nu se poate concluziona că ar exista o contradicție între sentința civilă nr. 548 din 17 februarie 2016 a Judecătoriei Tg. Cărbunești ( dată în Dosarul nr. x/317/2015) și Decizia civilă nr. 1150 din 25 septembrie 2015 (dată în Dosarul nr. x/317/2013 a Tribunalului Gorj ), pe de o parte, și sentința civilă nr. 3907/09 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgu.

Cărbunești, pe de altă parte. Împotriva Deciziei civile nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, revizuenții A. și B. au declarat recurs. În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuenții susțin că instanța de fond a respins cererea de revizuire, apreciind, în mod greșit, că sentința civilă a Judecătoriei Târgu Cărbunești (dată în Dosarul nr. x/317/2015) nu poate fi calificată ca fiind potrivnică Deciziei civile nr. 1105 din 25 septembrie 2015, respectiv că ar încălca puterea de lucru judecat a celei din urmă. In acest sens, instanța a apreciat că revizuenții nu pot indica în concret care sunt aspectele pe care cele două hotărâri ar avea statuări potrivnice, pe lângă faptul că nu există identitate de părți între cele două litigii.

Motivele invocate nu au acoperire în starea de fapt și de drept, așa cum rezultă din documentele de la dosarul cauzei. Așa cum revizuenții au arătat la fond, prin sentința civilă nr. 1150/2015 a Tribunalului Gorj, a fost admisă plângerea lui A. și B., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 12,5423 ha (din care 12,1851 ha pe vechiul amplasament și 3.572 mp pe alt amplasament).

în obiecțiunile de la dosarul cauzei, Comisia locală de fond funciar Albeni a ridicat problema existenței unor acte premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru o serie de cetățeni care au fost împroprietăriți prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 308/1953 din terenul care a aparținut autorilor revizuenților, însă instanța, pe baza expertizei și a precizărilor părților, a apreciat, în mod corect, că pot fi luate în considerare (și deci „scăzute", din suprafața care se cuvenea revizuenților) decât suprafața de 3.572 mp pentru care există titlu de proprietate pe numele lui C., nu și celelalte acte premergătoare (respectiv adeverințe de proprietate) ale celorlalți cetățeni (printre care și D.).

Prin această prismă, în mod evident o hotărâre ulterioară prin care este obligată Comisia Locală de Fond Funciar să-i reconstituie intimatului D. suprafața de 0,7349 ha pe vechiul amplasament al revizuenților și care face parte din suprafața de 12,1851 ha, pe care revizuenții au obținut-o prin hotărâre judecătorească definitivă, este nelegală și netemeinică. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs. Intimatul D. a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., solicitând și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate ciclurile procesuale din dosar, atașând chitanță onorariu avocat în cuantum de 300 lei. Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că, dintr-o eroare de dactilografiere s-au invocat eronat prevederile art. 480 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în loc de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, temei în baza căruia pot fi încadrate motivele de recurs. La data de 13 martie 2017, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul îndeplinește condițiile de formă, iar motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc.

civ. Completul de filtru C7, la data de 13 martie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 35-38 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Intimatul D. a depus note scrise prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului, reținută prin raportul asupra admisibilității. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea caii de atac la data de 12 mai 2017, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente: Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc.

civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 C. proc. civ. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., ci numai susțineri referitoare la fondul pricinii, recurenții reluând motivele din cuprinsul cererii de revizuire. Astfel, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs cu care a fost învestită Înalta Curte, recurenții-revizuenți invocă, în mod formal, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (trecut eronat ca art. 480 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) după care, reiau motivele din cuprinsul cererii de revizuire, însă nu arată ce anume greșeli impută instanței de apel (care ar fi motivele contradictorii sau străine cauzei ori de ce hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază), instanța de apel reținând în motivarea soluției sale faptul că nu este întrunită cerința identității părților în cauzele în care se invocă contradictorialitatea hotărârilor, precum și faptul că hotărârile invocate nu sunt potrivnice.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. Or, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unui din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc.

civ. Or, în speță, deși recurenții-revizuenți au indicat, formal, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pe care și-au întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare. Recurenții însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc istoricul cauzei și reiau motivele din cuprinsul cererii de revizuire, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

În ceea ce privește cererea formulată de intimatul D. de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține că aceasta nu poate fi primită. Potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., privind dovada cheltuielilor de judecată, se prevede că: „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului". Analizând dispozițiile legale evocate, se constată că acordarea cheltuielilor de judecată se va face numai în măsura în care partea care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența și întinderea acestora, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Având în vedere înțelesul noțiunii de cuantum al cheltuielilor de judecată descris la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că partea care pretinde cheltuieli este ținută să administreze dovezi cu privire la fiecare componentă a acestora în măsura în care pretinde recuperarea lor de la partea adversă. Se constată astfel că solicitarea intimatului s-a realizat prin intermediul întâmpinării formulate la 3 februarie 2017, fiind atașată întâmpinării o chitanță din 01 octombrie 2017 emisă de Cabinet de avocat H. prin care se atestă plata unei sume de 300 lei pentru redactare întâmpinare. Se observă, totodată, că întâmpinarea depusă la dosar este semnată de intimatul D., Iară a fi anexată o delegație avocațială sau un contract de asistență juridică care să facă dovada raporturilor juridice dintre intimat și reprezentantul său, în lipsa acestora neputându-se dovedi cheltuielile de judecată solicitate reprezentând onorariul de avocat.

Astfel, potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ. împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei, iar, conform art. 239 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat înscrisurile întocmite de avocat pentru organizarea activității și legitimarea sa față de terți au forță probantă deplină până la înscrierea în fals; dacă nu s-a prevăzut altfel prin prezentul statut, acestea vor purta semnătura avocatului și stampila formei de exercitare a profesiei în care își desfășoară activitatea, iar potrivit alin. (3) lit. a) al aceluiași text de lege au acest caracter împuternicirile avocațiale.

În speță, în lipsa împuternicirii sau a contractului de asistență juridică, chitanța din 01 februarie 2017 nu dovedește faptul că avocatul care a emis chitanța a redactat actul procedural al întâmpinării din recurs, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea este semnată de către intimatul D., iar nu de către avocat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate din toate ciclurile procesuale, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 444-445 C. proc. civ., partea care a câștigat procesul a solicitat și a dovedit în fața primei instanțe cheltuielile de judecată efectuate, iar acestea nu i-au fost acordate pentru că instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri accesorii, trebuind să formuleze o cerere de completare a hotărârii, întrucât nici în această situație nu vor putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura completării hotărârii fiind obligatorie.

În consecință, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul D. va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 4680 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul D. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.