ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 535/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2147 din 23 martie 2012 înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat nul recursul declarat de revizuientul I.D.A. împotriva deciziei nr. 476 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a hotărî astfel, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele: Prin decizia nr. 476 din 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie - învestită prin declinarea competenței de soluționare a cauzei prin decizia civilă nr. 193 din 31 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 14305/95/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.D.A., în contradictoriu cu intimații I.T., G.G., Direcția Sanitar Veterinară Gorj, Circumscripția Sanitară Veterinară de asistență Țînțăreni și Agenția Domeniilor Statului, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 6 și 7 C. proc. civ. În motivarea deciziei, s-a reținut că, fiind o cale de atac, revizuirea nu declanșează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceleiași cauze.

Aceasta este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului de fond. Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., s-a reținut că această ipoteză este incidență în cazul apărării cu viclenie a persoanelor anume și strict prevăzute de acest text, persoane care nu se regăsesc în speța de față. Motivul de revizuire invocat prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat, condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale nefiind îndeplinite în speță.

Prin sentința civilă nr. 1584 din 19 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, jud. Gorj în dosarul nr. 5735/318/2009, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții I.T., I.D.A. și G.G., prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitar Veterinară Gorj. Prin decizia civilă nr. 2208/2001, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost admis apelul declarat de către reclamantul M.S. împotriva sentinței civile nr. 1609 din 24 aprilie 2001 pronunțate de Judecătoria Tg.

Cărbunești în dosarul nr. 3030/2001, care a fost schimbată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată Comisia Locală de Fond Funciar Țînțăreni să înainteze Comisiei Județene Gorj documentația pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, iar Comisia Județeană să elibereze un titlu de proprietate care, pentru suprafața de teren de 9987 mp să conțină dimensiunile din procesul verbal de punere în posesie din 10 noiembrie 2000. Analizând strict pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cele două hotărâri în cauză, se constată că nu există contrarietate între acestea și, mai mult, ultima hotărâre a fost pronunțată fără încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

De asemenea, nu se poate constata că în cele două hotărâri a fost admisă aceeași excepție procesuală pentru a se putea discuta despre existența unei autorități de lucru judecat. Mai mult, cum prima hotărâre este pronunțată pe fond, iar cealaltă pe excepție, nu poate exista contrarietatea susceptibilă de a fi admisibilă revizuirea. De asemenea, tripla identitate de părți, obiect și cauză, elemente ale lucrului judecat, nu este îndeplinită în speță. Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs revizuentul, invocând prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța a analizat în mod greșit cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care a renunțat la acest caz de revizuire.

În ceea ce privește cazurile descrise de art. 322 pct. 2 și 6 C. proc. civ., au fost reiterate susținerile din motivarea cererii de revizuire, privind nelegalitatea expertizei întocmită în cauză, ce contrazice probele extrajudiciare administrate de către revizuent, respectiv privind modul în care a fost apărat de către avocatul ales, ce nu a depus la dosar obiecțiunile la raportul de expertiză, în termenul prevăzut de art. 212 C. proc. civ. Înalta Curte, la termenul din 23 martie 2012, a invocat excepția nulității recursului, față de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pe care a admis-o pentru următoarele considerente: Cu toate că recurentul a indicat, drept temei al recursului declarat, cazul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., din dezvoltarea motivelor de recurs, a rezultat că susținerile formulate nu pot fi încadrate nici în cazul de recurs expres precizat, nici în vreunul dintre celelalte cazuri prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În aceste condiții, s-a constatat că nu s-au formulat critici de nelegalitate față de decizia recurată, susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și analizate ca atare. În această situație, în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., operează sancțiunea reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și anume nulitatea recursului. Față de considerentele expuse, înalta Curte a admis excepția invocată din oficiu și a constatat nul recursul declarat.

Împotriva deciziei civile nr. 2147 din 23 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă a formulat contestație în anulare contestatorul I.D.A. care a susținut următoarele motive. Se susține că nu s-a avut în vedere dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., nereținându-se de către instanță dispozițiile art. 166 C. proc. civ., pentru a se observa că pentru terenul ce face obiectul dos. nr. 5735/2009 s-a obținut punerea în posesie. Analizând prezenta contestație în anulare înalta Curte de Casație și Justiție, va constata că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed: Dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

prevăd că „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului și anume când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență". De asemenea, dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". În cauză, motivele invocate de contestatorul I.D.A.

nu se încadrează în niciunul din motivele reglementate de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. Pentru a fi admisibilă o astfel de contestație în anulare este necesar să fi fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural. Pentru verificarea acestor greșeli nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reaprecierea a probelor, așa cum solicită contestatorul. Această greșeală materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că, practic, s-a ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs. Or, contestatorul, prin prezenta contestație invocă greșita interpretare a dispozițiilor art. 322 pct. 6 și art. 166 C. proc. civ., acest motiv neputând conduce la incidența dispozițiilor art. 317 C. proc.

civ. Nici dispozițiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece contestația întemeiată pe acest motiv ar fi putut fi exercitată numai dacă instanța de recurs ar fi omis să analizeze unul din motivele de modificare sau casare invocate. Cum contestatorul invocă prin prezenta cerere nemulțumiri privind aprecierea probelor și stabilirea eronată a situației de fapt, prezenta contestație nu poate fi primită. Pentru aceste considerente, se va respinge contestația formulată de numitul I.D.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 2147 din 23 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul I.D.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.