ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3558/2013

Deliberând

asupra recursului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 mai 2012,

sub nr. 3878/1/2012, revizuentul M.G., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 6

C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 19 din 9 ianuarie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. 5192/63/2010 și a deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 pronunțate de Curtea

de Apel Craiova, secția l civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia civilă

nr. 7653 din 13 decembrie 2012, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 19 din 9 ianuarie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reținând că prin hotarâtea

atacată un a fost schimbată situația de fapt și nici nu au fost aplicate alte dispoziții

legale la împrejurările de fapt stabilite în fazele procesuale anterioare, respectiv

că instanța de recurs nu a evocat fondul litigiului.

Prin aceeași decizie,

Înalta Curte de Casație și Justiție, a declinat competența de soluționare a cererii

de revizuire a deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova în

favoarea acestei instanțe, reținând incidența normei imperative de competență reglementată

de art. 323 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de revizuire se îndreaptă

la instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.

După declinare

cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, sub

nr. 237/54/2013 și a fost soluționată prin decizia nr. 21 din 10 aprilie 2013 în

sensul respingerii cererii de revizuire formulată de M.G. împotriva deciziei nr.

50 din 27 ianuarie 2011 denunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, și

pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 5192/63/2010 în contradictoriu

cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Pubice Dolj pentru Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a decide

astfel, instanța a apreciat ca nefiind incident motivul prevăzut de art. 322

pct. 6 C. proc. civ., invocat de revizuent, apreciind că susținerea acestuia în

sensul că reprezentantul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, E.C.C., ar

fi formulat cu viclenie întâmpinarea și apelul împotriva acțiunii sale în despăgubiri,

nu se încadrează în motivul de revizuire menționat.

De asemenea, curtea

a consemnat că reprezentantul intimatei, în declararea și motivarea apelului împotriva

sentinței nr. 385/2010 pronunțate de Tribunalul Dolj, a acționat în limitele și

cu respectarea mandatului direcției al cărei reprezentant legal este.

II. Împotriva

deciziei nr. 21 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția l civilă, a declarat recurs revizuentul

M.G., indicând generic dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivare, a

arătat că, la data pronunțării deciziei nr. 50 din 27 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Craiova nu apăruse ordonanța care a constatat neconstituționalitatea Legii

nr. 221/2009, așa încât apelul ar fi trebuit respins

.

Prealabil examinării

motivelor de nelegalitate, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea

referitoare Ia obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale

de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ. Exigențele

impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală

este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție

nu își propune rejudecarea fondului, ci o examinare a legalității hotărârilor în

condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța

prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot

sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

Dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ. sancționează recursul cu nulitatea

pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea,

la lit. c) a aceleiași norme, fiind reținute expres: "motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Astfel,

Înalta Curte, constată că, în speță, revizuentul, în memoriul de recurs depus la

dosar, nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu a structurat și nu

a dezvoltat critici subsumat niciunuia dintre acestea.

Simpla nemulțumire

a acestuia exprimată lapidar într-o frază, dincolo de limbajul impropriu juridic

utilizat, nu poate fi apreciată ca motivare a căii extraordinare de atac exercitate.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă nurnai în cazurile prevăzute

expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar, conform alin. (1) al

art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor,

Înalta Curte, constatând că recurentul-revizuent nu s-a conformat acestor

dispoziții legale și având în vedere deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor

de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează să facă aplicarea

prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate

nulitatea recursului declarat de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 21 din

10 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuentul M.G. împotriva deciziei nr. 21 din 10 aprilie 2013 pronunțate

de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2013.