ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1746 din 30 martie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins recursurile declarate de S.I., M.A.M., J.G.S., B.A.M. și T.M.

împotriva Sentinței civile nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin acțiunea formulată la 13

iunie 2007 reclamanții - recurenți au solicitat anularea deciziei privind

atragerea răspunderii solidare nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de către D.G.F.P.

Dolj, arătând că această autoritate tergiversează soluționarea contestației

administrative cu privire la acest act administrativ fiscal. La data de 20

iunie 2007 a fost emisă Decizia nr. 51229 de către aceeași autoritate, prin

care s-a soluționat contestația formulată, în temeiul art. 179 alin. (2) C.

proc. fisc. - decizie comunicată reclamanților la datele de 8 iunie 2007

(pentru T.M.), 21 iunie 2007 (pentru B.A.M.), 21 iunie 2007 (pentru M.A.) și 22

iunie 2007 (pentru S.I.), iar contestarea acestei ultime decizii în instanță

s-a făcut abia la 22 februarie 2008, printr-o precizare de acțiune depusă la

această dată.

Prin sentința

recurată s-a respins ca inadmisibilă acțiunea recurenților-reclamanți, cu

motivarea că Decizia nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj a fost

atacată la instanța de contencios administrativ fără a fi parcursă procedura

administrativă prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală, nefiind

emisă o decizie de soluționare a contestației reclamanților, conform art. 179 alin.

(2) din O.G. nr. 92/2003, iar capătul de cerere prin care se cerea anularea

deciziei de soluționare a contestației a fost formulat cu depășirea termenului

de 30 de zile prevăzut de art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

Instanța de recurs a

apreciat că, în raport de elementele de fapt, soluția instanței de fond este

legală și temeinică, întrucât procedura reglementată de O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală are caracter special și primează față de

Legea nr. 554/2004, care are caracter general, iar termenele și condițiile

exercitării dreptului de a contesta actul administrativ - fiscal sunt

reglementate prin norme imperative de O.G. nr. 92/2003, cu modificările

ulterioare.

Prin urmare,

reclamanții nu pot opta, la alegere, între procedura reglementată de Legea nr. 554/2004

și cea reglementată de O.G. nr. 92/2003, iar calificarea în drept a acțiunii

este, în principal, atributul instanței de judecată.

În ceea ce privește o

pretinsă nerespectare a principiului contradictorialității, aceasta nu poate fi

reținută, deoarece instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile

reținute și a luat în calcul inclusiv termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, arătând că și acesta a fost depășit.

Înalta Curte a arătat

că acest termen prevăzut de Legea nr. 554/2004 nu este însă aplicabil în speță,

pentru considerentele arătate anterior, după cum nu este aplicabil nici

termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (3) din aceeași lege, pentru același

motiv, al aplicării cu prioritate a legii speciale O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală.

Instanța de control

judiciar a apreciat că motivul de recurs referitor la încălcarea art. 137 C.

proc. civ. este parțial întemeiat, în sensul că instanța de fond a pornit la

administrarea de probe și apoi a pus în discuție excepțiile reținute ca

întemeiate, dar aceasta nu a atrage nulitatea hotărârii, excepțiile invocate fiind

de ordine publică și putând fi ridicate în orice fază a procesului.

Împotriva acestei

sentințe au formulat contestație în anulare recurenții S.I., B.A.M. și T.M., invocând

motive prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Astfel se arată

că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale în ceea ce

privește termenul de 30 de zile stabilit ca și termen special de atac al

deciziei de respingere a contestației depuse și reținut de instanța de fond –

Curtea de Apel Craiova în baza art. 176 alin. (1) C. proc. fisc. și faptul că

instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivul de casare care

privește neanalizarea acestui termen special de 30 de zile care a determinat

soluționarea greșită a recursului prin menținerea ca legală a soluției

pronunțate de instanța de fond prin care a fost respinsă ca tardiv formulată

contestația administrativă formulată și precizată a contestatorilor.

La dosar părțile, în

termenul de amânare a pronunțării au depus concluzii scrise,

Analizând contestația

în anulare specială formulată în raport de motivele invocate. Curtea o va

aprecia pentru următoarele considerente, ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1746

din 30 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, s-au respins ca nefondate recursurile

declarate de contestatori, menținându-se Sentința civilă nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova prin care s-a respins ca tardiv formulată contestația conform art. 176 alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003.

Contestația în

anulare privește două motive:

1.Dezlegarea dată

prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.

Astfel contestatorul T.M.

invocă faptul că i s-a comunicat decizia administrativă la data de 6 august

2007, apreciind că tot o eroare materială este și în privința termenului

special de 30 de zile stabilit ca și termen special de atac al deciziei de

respingere a contestației deoarece dispozițiile art. 176 alin. (1) din O.G. nr.

92/2003 nu prevăd un asemenea termen.

contestată prin care s-au respins recursurile, instanța de recurs a omis din

greșeală să cerceteze unul din motivele de casare respectiv neanalizarea

termenului special de 30 de zile stabilit ca și termen special de atac al

deciziei de respingere a contestației depuse și reținut de Curtea de Apel

Craiova în baza art. 176 alin. (1) C. proc. fisc.

Curtea nu va reține

existența unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C.

proc. civ. pentru următoarele motive:

În cauză recursurile au

fost respinse ca nefondate și nu ca urmare a admiterii vreunei excepții de

ordin procedural, iar cele invocate ca fiind erori materiale nu reprezintă

erori formale de procedură ci reprezintă o eroare de fapt privind aprecierea

probelor data comunicării deciziei administrative care nu poate fi calificată

ca fiind o eroare materială ci fiind o greșeală de judecată, contestația în

anulare neputând fi primite pentru acest motiv.

Pe de altă parte, dacă

instanța de recurs a interpretat greșit prevederile privind calcularea

termenului special de contestare a deciziilor administrative prevăzute de art. 176

alin. (1) C. proc. fisc. aceasta nu reprezintă o eroare materială pentru că

greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege

pentru că contestația în anulare nu este un mijloc de reformare a unei

hotărâri, chiar greșite, pentru că practic s-ar ajunge la judecarea din nou a recursurilor

formulate.

În ceea ce privește

al doilea motiv al contestației în anulare omisiunea neanalizării termenului

special de 30 de zile stabilit ca termen special reținut de instanța de fond în

baza art. 176 alin. (1) C. proc. fisc. acesta nu poate fi reținut. Aspectul

invocat nu reprezintă un motiv de recurs distinct, iar pe de altă parte,

instanța de recurs a examinat aspectul invocat dar motivat nu și l-a însușit.

Din conținutul deciziei atacate rezultă că instanța de recurs a analizat

motivul de recurs referitor la actul normativ aplicabil pentru soluționarea

excepției tardivității formulării contestației.

Motivat instanța de

recurs a respins recursurile și a apreciat că soluția pronunțată de instanța de

fond pe excepția tardivității formulării contestației este legală și temeinică.

Față de cele expuse

mai sus, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de către S.I., B.A.M. și T.M. împotriva Deciziei civile nr. 1746

din 30 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2011.