ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la data de 12 iunie 2007, reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. și J.S.G. au solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F., suspendarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare emisă sub nr. 30037 din 22 martie 2007 de către D.G.F.P. Dolj. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în urma unei inspecții fiscale s-a constatat că societatea SC M. SRL Craiova datorează sume de bani, situație în care a fost emisă decizia de impunere nr. 399 din 31 iulie 2006, în sarcina societății debitoare. S-a mai arătat că ulterior, organul fiscal a încheiat procesul de insolvabilitate al societății, iar apoi a fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare a reprezentanților acesteia cu numărul sus menționat.

Prin sentința nr. 238 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. și J.S.G. în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F. și a dispus suspendarea executării deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamanților, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulată împotriva acestuia. Î mpotriva sentinței amintite a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru M.E.F. - A.N.A.F. Prin Decizia nr. 2524 din 18 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - A.N.A.F.

împotriva sentinței nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Totodată contestația formulată de reclamanți a format obiectul dosarului nr. 1460/54/2007. Î n acest dosar, prin sentința nr. 217 din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamanților împotriva deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 privind atragerea răspunderii solidare și a deciziei nr. 51229 din 20 iunie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj în procedura prealabilă. Î mpotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova reclamanții au formulat recurs. Prin decizia nr. 1746 din 30 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul reclamanților și a menținut sentința Curții de Apel Craiova.

Î n cadrul soluționării recursului declarat de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 27 februarie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în sarcina intimaților-reclamanți S.I., M.A.M., B.A.M., T.M. și J.S.G. achitarea unei cauțiuni de 0,5% din suma de 34.412.616 lei (1.720.631 lei). Cauțiunea a fost consemnată în Registrul de Valori al Înaltei Curți de Casație și Justiție. La data de 20 aprilie 2010 intimatul-reclamant M.A.M. a formulat cerere de restituire a cauțiunii în cuantum de 172.064,00 lei consemnată la CEC, sucursala Craiova, potrivit recipisei de consemnare nr. 0513520/1 din 17 iunie 2008, aflată la Registrul de Valori al Înaltei Curți.

S-a precizat că prin decizia nr. 1746 din 30 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1460/54/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursurilor reclamanților, s-a menținut sentința nr. 217 din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.1460/54/ 2007. Î n conformitate cu prevederile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ.

„cauțiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei". Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauțiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiții imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă și în al doilea rând partea interesată - creditorul - să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune. Se constată că în speța de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, întrucât în cauză, în cadrul dosarului nr. 1461/54/2007 D.G.F.P.

Dolj a formulat cererea înregistrată sub nr. 23766 din 28 aprilie 2010, prin care a solicitat plata despăgubirilor în sensul achitării acestei cauțiuni în favoarea sa. Pe de altă parte, prin sintagma „fondul cauzei" legiuitorul a indicat procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei executare solicită s-a suspendat și nu fondul cererii de suspendare a executării silite. Din actele de la dosar rezultă că împotriva reclamanților, în baza deciziei de atragere a răspunderii solidare, pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina societății debitoare, organul fiscal a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor, așa cum prevede art. 126 și urm. C. proc. fisc., în sensul că s-a instituit sechestru asupra unui imobil care s-a înscris în C.F.

prin încheierea nr. 13499 din 16 aprilie 2007. Î n consecință, nu s-a trecut la executarea propriu-zisă a actului fiscal, ci la proceduri premergătoare în vederea realizării executării propriu-zise, prevăzute de dispozițiile sus arătate. Față de cele menționate, instanța va respinge cererea de instituire a cauțiunii cu precizarea că hotărârea prin care se respinge această cerere nu va avea autoritatea de lucru judecat în raport de o nouă cerere cu un astfel de obiect, ulterioară soluționării cererii pentru plata de despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de eliberare a cauțiunii formulată de intimații-reclamanți M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. și J.S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.