ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la

data de 12 iunie 2007, reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. și J.S.G.

au solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F., suspendarea

deciziei privind atragerea răspunderii solidare emisă sub nr. 30037

din 22 martie 2007 de către D.G.F.P. Dolj.

În motivarea acțiunii reclamanții

au arătat că în urma unei inspecții fiscale s-a constatat

că societatea SC M. SRL Craiova datorează

sume

de bani, situație în care a fost emisă decizia de impunere nr. 399

din 31 iulie 2006, în sarcina societății debitoare.

S-a mai arătat că ulterior, organul

fiscal a încheiat procesul de insolvabilitate al societății, iar apoi

a fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare a

reprezentanților acesteia cu numărul sus menționat.

Prin sentința nr. 238 din 12 iulie 2007,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis cererea formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M., S.I.

și J.S.G. în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F.

și a dispus suspendarea executării deciziei de atragere a

răspunderii solidare a reclamanților, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a contestației formulată

împotriva acestuia.

Î

mpotriva sentinței amintite a declarat

recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru M.E.F. - A.N.A.F.

Prin Decizia nr. 2524 din 18 iunie 2008 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în

numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor - A.N.A.F.

împotriva sentinței nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel

Craiova, ca nefondat.

Totodată contestația formulată

de reclamanți a format obiectul dosarului nr. 1460/54/2007.

Î

n acest dosar, prin sentința nr. 217 din

5 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamanților

împotriva deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 privind atragerea

răspunderii solidare și a deciziei nr. 51229 din 20 iunie 2007

emisă de D.G.F.P. Dolj în procedura prealabilă.

Î

mpotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Craiova reclamanții au formulat recurs.

Prin decizia nr. 1746 din 30 martie 2010 Înalta

Curte de Casație și Justiție a respins recursul

reclamanților și a menținut sentința Curții de Apel

Craiova.

Î

n cadrul soluționării recursului

declarat de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și

Finanțelor - A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 238 din 12 iulie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, prin încheierea din 27 februarie 2008, în temeiul dispozițiilor

art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., Înalta Curte de Casație și

Justiție a stabilit în sarcina intimaților-reclamanți S.I., M.A.M.,

B.A.M., T.M. și J.S.G. achitarea unei cauțiuni de 0,5% din suma de

34.412.616 lei (1.720.631 lei).

Cauțiunea a fost consemnată în

Registrul de Valori al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

La data de 20 aprilie 2010

intimatul-reclamant M.A.M. a formulat cerere de restituire a cauțiunii în

cuantum de 172.064,00 lei consemnată la CEC, sucursala Craiova, potrivit

recipisei de consemnare nr. 0513520/1 din 17 iunie 2008, aflată la

Registrul de Valori al Înaltei Curți.

S-a precizat că prin decizia nr. 1746

din 30 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1460/54/2007 de Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recursurilor

reclamanților, s-a menținut sentința nr. 217 din 5 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.1460/54/ 2007.

Î

n conformitate cu prevederile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. „cauțiunea se eliberează celui care a

depus-o, în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în

cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii până la

împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre

irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei".

Din interpretarea textului de lege

menționat, rezultă că pentru formularea cererii de restituire a

cauțiunii trebuie îndeplinite în prealabil două condiții

imperative: hotărârea de fond să fie irevocabilă și în al

doilea rând partea interesată - creditorul - să nu fi formulat cerere

pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de

cauțiune.

Se constată că în speța de

față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de

lege mai sus menționat, întrucât în cauză, în cadrul dosarului nr. 1461/54/2007

D.G.F.P. Dolj a formulat cererea înregistrată sub nr. 23766 din 28 aprilie

2010, prin care a solicitat plata despăgubirilor în sensul achitării

acestei cauțiuni în favoarea sa.

Pe de altă parte, prin sintagma „fondul

cauzei" legiuitorul a indicat procesul în care s-a pronunțat

hotărârea a cărei executare solicită s-a suspendat și nu

fondul cererii de suspendare a executării silite.

Din actele de la dosar rezultă că

împotriva reclamanților, în baza deciziei de atragere a răspunderii

solidare, pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina

societății debitoare, organul fiscal a instituit măsuri

asigurătorii asupra bunurilor, așa cum prevede art. 126 și urm.

C. proc. fisc., în sensul că s-a instituit sechestru asupra unui imobil

care s-a înscris în C.F. prin încheierea nr. 13499 din 16 aprilie 2007.

Î

n consecință, nu s-a trecut la

executarea propriu-zisă a actului fiscal, ci la proceduri

premergătoare în vederea realizării executării propriu-zise,

prevăzute de dispozițiile sus arătate.

Față de cele menționate,

instanța va respinge cererea de instituire a cauțiunii cu precizarea

că hotărârea prin care se respinge această cerere nu va avea

autoritatea de lucru judecat în raport de o nouă cerere cu un astfel de

obiect, ulterioară soluționării cererii pentru plata de

despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de eliberare a cauțiunii

formulată de intimații-reclamanți M.A.M., B.A.M., T.M., S.I.

și J.S.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 mai 2010.