ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1746/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 217

din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M.J., S.I. și G.S.

privind anularea deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de pârâta D.G.F.P.

Dolj, referitoare la atragerea răspunderii solidare a reclamanților

conform art. 27 C. proc. fisc.

În motivarea sentinței s-a

reținut că decizia nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P.

Dolj a fost atacată la instanța de contencios administrativ

fără a fi parcursă procedura administrativă prealabilă

reglementată de Codul de procedură fiscală, nefiind emisă o

decizie de soluționare a contestației reclamanților, conform

art. 179 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, modificată.

La data de 22 februarie 2008

reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că

înțeleg să conteste și decizia nr. 51229 din 8 iunie 2007

emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care a fost soluționată

contestația reclamanților împotriva deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007;

acest capăt de cerere a fost considerat de asemenea, ca inadmisibil, fiind

formulat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 176

alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, modificată și completată.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs reclamanții M.A.M., B.A.M.,T.M.J., S.I. și G.S.

susținând că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța de

fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru impedimente de

procedură reglementate de Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003,

modificată), deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea

pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocând refuzul

nejustificat al autorității administrativ-fiscale de a soluționa

contestația împotriva actului administrativ-fiscal;

- excepția tardivității

acțiunii motivată conform art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 nu

a fost pusă în discuția părților, fiind invocată în întâmpinarea

formulată de pârâtă doar Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

[art. 7 alin. (7) din lege];

Executarea deciziei 30037 din 22 martie 2007

emisă de D.G.F.P. Dolj (actul administrativ atacat) a fost suspendată

prin sentința civilă nr. 238 din 12 iulie 2008 a Curții de Apel

Craiova, ceea ce are ca efect și suspendarea termenelor de

prescripție care au legătură cu decizia atacată;

- instanța ar fi trebuit să

facă aplicarea art. 11 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 referitoare la

termenul de prescripție de 1 an, pentru motive temeinice;

- au fost încălcate prevederile art.

137 C. proc. civ., în sensul că instanța s-a pronunțat asupra

acestor excepții de procedură abia după cercetarea fondului,

respectiv administrarea de probatorii, ceea ce conduce la concluzia că

acțiunea trebuia considerată în termen.

Recurenții și-au încadrat

motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

În fapt, prin acțiunea

formulată la 13 iunie 2007 reclamanții-recurenți au solicitat

anularea deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 30037 din 22

martie 2007 emisă D.G.F.P. Dolj, arătând că această

autoritate tergiversează soluționarea contestației

administrative cu privire la acest act administrativ fiscal. La data de 20

iunie 2007 a fost emisă decizia nr. 51229 de către aceeași

autoritate, prin care s-a soluționat contestația reclamantei, în

temeiul art. 179 alin. (2) C. proc. fisc. - decizie comunicată

reclamanților la datele de 8 iunie 2007 (pentru T.M.), 21 iunie 2007

(pentru B.A.M.), 21 iunie 2007 (pentru M.A.) și 22 iunie 2007 (pentru S.I.),

iar contestarea acestei ultime decizii în instanță s-a făcut abia

la 22 februarie 2008, printr-o precizare de acțiune depusă la

această dată.

În raport de aceste elemente de fapt,

motivele de nelegalitate a sentinței invocate de recurenți sunt

neîntemeiate, deoarece procedura reglementată de O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală are caracter special și primează

față de Legea nr. 554/2004, care are caracter general, iar termenele

și condițiile exercitării dreptului de a contesta actul

administrativ-fiscal sunt reglementate prin norme imperative de O.G. nr. 92/2003,

cu modificările ulterioare.

Prin urmare, reclamanții nu pot

opta, la alegere, între procedura reglementată de Legea nr. 554/2004

și cea reglementată de O.G. nr. 92/2003, iar calificarea în drept a

acțiunii este, în principal, atributul instanței de judecată.

În ceea ce privește o pretinsă

nerespectare a principiului contradictorialității, aceasta nu poate

fi reținută, deoarece instanța de fond a pus în discuția

părților excepțiile reținute și a luat în calcul

inclusiv termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, arătând că și acesta a fost

depășit.

Înalta Curte reține însă

că acest termen prevăzut de Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil în

speță, pentru considerentele arătate anterior, după cum nu

este aplicabil nici termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (3) din

aceeași lege, pentru același motiv, al aplicării cu prioritate a

legii speciale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Motivul de recurs referitor la

încălcarea art. 137 C. proc. civ. este parțial întemeiat, în sensul

că instanța de judecată a pornit la administrarea de probe

și apoi a pus în discuție excepțiile reținute ca

întemeiate, dar aceasta nu a atrage nulitatea hotărârii, excepțiile

invocate fiind de ordine publică și putând fi ridicate în orice

fază a procesului.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de S.I., M.A.M., J.G.S., B.A.M.

și T.M. împotriva sentinței civile nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 martie 2010.