ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1746/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 217 din 5 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M.J., S.I. și G.S. privind anularea deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de pârâta D.G.F.P. Dolj, referitoare la atragerea răspunderii solidare a reclamanților conform art. 27 C. proc. fisc. În motivarea sentinței s-a reținut că decizia nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj a fost atacată la instanța de contencios administrativ fără a fi parcursă procedura administrativă prealabilă reglementată de Codul de procedură fiscală, nefiind emisă o decizie de soluționare a contestației reclamanților, conform art. 179 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, modificată. La data de 22 februarie 2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să conteste și decizia nr. 51229 din 8 iunie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care a fost soluționată contestația reclamanților împotriva deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007; acest capăt de cerere a fost considerat de asemenea, ca inadmisibil, fiind formulat cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, modificată și completată. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M.A.M., B.A.M.,T.M.J., S.I. și G.S. susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru impedimente de procedură reglementate de Codul de procedură fiscală (O.G.

nr. 92/2003, modificată), deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocând refuzul nejustificat al autorității administrativ-fiscale de a soluționa contestația împotriva actului administrativ-fiscal; - excepția tardivității acțiunii motivată conform art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 nu a fost pusă în discuția părților, fiind invocată în întâmpinarea formulată de pârâtă doar Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ [art. 7 alin. (7) din lege]; Executarea deciziei 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P.

Dolj (actul administrativ atacat) a fost suspendată prin sentința civilă nr. 238 din 12 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, ceea ce are ca efect și suspendarea termenelor de prescripție care au legătură cu decizia atacată; - instanța ar fi trebuit să facă aplicarea art. 11 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul de prescripție de 1 an, pentru motive temeinice; - au fost încălcate prevederile art. 137 C. proc. civ., în sensul că instanța s-a pronunțat asupra acestor excepții de procedură abia după cercetarea fondului, respectiv administrarea de probatorii, ceea ce conduce la concluzia că acțiunea trebuia considerată în termen. Recurenții și-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În fapt, prin acțiunea formulată la 13 iunie 2007 reclamanții-recurenți au solicitat anularea deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă D.G.F.P. Dolj, arătând că această autoritate tergiversează soluționarea contestației administrative cu privire la acest act administrativ fiscal. La data de 20 iunie 2007 a fost emisă decizia nr. 51229 de către aceeași autoritate, prin care s-a soluționat contestația reclamantei, în temeiul art. 179 alin. (2) C. proc.

fisc. - decizie comunicată reclamanților la datele de 8 iunie 2007 (pentru T.M.), 21 iunie 2007 (pentru B.A.M.), 21 iunie 2007 (pentru M.A.) și 22 iunie 2007 (pentru S.I.), iar contestarea acestei ultime decizii în instanță s-a făcut abia la 22 februarie 2008, printr-o precizare de acțiune depusă la această dată. În raport de aceste elemente de fapt, motivele de nelegalitate a sentinței invocate de recurenți sunt neîntemeiate, deoarece procedura reglementată de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală are caracter special și primează față de Legea nr. 554/2004, care are caracter general, iar termenele și condițiile exercitării dreptului de a contesta actul administrativ-fiscal sunt reglementate prin norme imperative de O.G.

nr. 92/2003, cu modificările ulterioare. Prin urmare, reclamanții nu pot opta, la alegere, între procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 și cea reglementată de O.G. nr. 92/2003, iar calificarea în drept a acțiunii este, în principal, atributul instanței de judecată. În ceea ce privește o pretinsă nerespectare a principiului contradictorialității, aceasta nu poate fi reținută, deoarece instanța de fond a pus în discuția părților excepțiile reținute și a luat în calcul inclusiv termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că și acesta a fost depășit. Înalta Curte reține însă că acest termen prevăzut de Legea nr. 554/2004 nu este aplicabil în speță, pentru considerentele arătate anterior, după cum nu este aplicabil nici termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (3) din aceeași lege, pentru același motiv, al aplicării cu prioritate a legii speciale O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Motivul de recurs referitor la încălcarea art. 137 C. proc. civ. este parțial întemeiat, în sensul că instanța de judecată a pornit la administrarea de probe și apoi a pus în discuție excepțiile reținute ca întemeiate, dar aceasta nu a atrage nulitatea hotărârii, excepțiile invocate fiind de ordine publică și putând fi ridicate în orice fază a procesului. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.I., M.A.M., J.G.S., B.A.M. și T.M. împotriva sentinței civile nr. 217 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie 2010.