ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5853/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 257 din 29 iunie 2009, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta C.M.V., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C.

nr. 1 Craiova, și pârâta SC C.A.B.V. SRL, prin lichidator judiciar SC C.C. IPURL,

și pe cale de consecință a anulat decizia nr. 23444 din 28 octombrie 2008 emisă

de pârâta D.G.F.P. Dolj, A.F.P. a municipiului Craiova, obligând totodată pârâta

A.F.P. a municipiului Craiova să emită o altă decizie prin care să se pronunțe asupra

fondului contestației înregistrate în 01 octombrie 2008.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că, prin acțiunea formulată la data de 17 martie 2009, pe rolul

Curții de Apel Craiova, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 23444 din

28 octombrie 2008 și a dispoziției nr. 18066 din 23 noiembrie 2007, emise de pârâta

D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. nr. 1 Craiova, cu precizarea că decizia contestată i-a fost

comunicată la data de 18 septembrie 2009, iar în ședința publică de la data de 15

septembrie 2009 pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii cu motivarea

că prin decizia nr. 23444 din 28 octombrie 2008 nu a fost soluționată pe fond contestația

reclamantei.

Examinând cu prioritate

excepția invocată, Curtea de Apel Craiova a admis-o cu motivarea că, prin acțiunea

introductivă reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 18066 din 23

noiembrie 2007, de antrenare a răspunderii solidare cu SC C.A.B.V. SRL, iar prin

decizia nr. 23444 din 29 octombrie 2008 pârâta a respins, ca tardivă contestația

administrativă, fără a o examina pe fond.

În fapt s-a reținut că

pârâta a comunicat actul administrativ contestat prin publicitate, respectiv prin

afișarea actului la sediul său, și pe internet la data de 05 decembrie 2007, iar

reclamanta a luat cunoștință de emiterea deciziei de antrenare a răspunderii solidare

la data de 18 septembrie 2008, când A.F.P.C. nr. 1 Craiova i-a comunicat-o la cererea

apărătorului reclamantei.

În raport de cele de mai

sus instanța de fond a apreciat că organele fiscale au nesocotit dispozițiile

art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., din economia căruia rezultă

caracterul excepțional al comunicării prin publicitate, justificată numai de imposibilitatea

autorității de a afla domiciliul contribuabilului, sens în care sunt și dispozițiile

art. 45 și 95 C. proc. civ.

Pe cale de consecință

s-a apreciat că emiterea deciziei nr. 23444 din 28 octombrie 2008 s-a făcut cu încălcarea

prevederilor legale referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal, nerespectându-se

astfel dreptul contestatoarei la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. nr. 1 Craiova, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a reținut

în mod eronat că modul de comunicare prin publicitate, reglementat de art. 44

alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. ar avea un caracter excepțional, fiind justificat

de imposibilitatea, pentru organele fiscale, de a indica domiciliul fiscal al contribuabilului.

Prin această interpretare

a dispozițiilor legale instanța a „adăugat” la textul de lege, deoarece art. 44

C. proc. fisc. enumeră modalitățile de comunicare a actului administrativ fiscal

fără a stabili o anumită ordine ce ar trebui respectată la realizarea comunicării.

Chiar așa fiind, la instanța

de fond s-a făcut dovada încercării de a se comunica actul administrativ fiscal

și prin poștă, la domiciliul fiscal declarat de contribuabil.

Totodată, prin adresa

din 18 septembrie 2008 A.F.P.C. nr. 1 Craiova a comunicat SCA F. și V. faptul că

respectiva decizie fusese publică pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 07

decembrie 2007, prin anunțul individual din 05 decembrie 2007.

În drept, motivele de

recurs au fost încadrate de recurentă în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 44

alin. (1) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se comunică astfel:

a) prin prezentarea contribuabilului

la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către

acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării actului;

b) prin remiterea, sub

semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale

organului fiscal potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură

a actului;

c) prin poștă, la domiciliul

fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum

și prin alte mijloace cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului

actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

Alin. (4) al art. menționat

precizează că dispozițiile C. proc. civ., privind comunicarea actelor de procedură,

se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 95 alin.

(1) C. proc. civ. „când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat

în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va

dispune citarea acestuia prin publicitate”.

Din coroborarea dispozițiilor

legale menționate, rezultă că în mod corect instanța de fond a apreciat caracterul

subsidiar al comunicării actului prin publicitate, având prioritate acea modalitate

de comunicare ce asigură confirmarea primirii textului respectivului act (remiterea

sub semnătură sau prin poștă, cu confirmare de primire). Astfel cum rezultă din

anunțul individual al A.F.P.C. nr. 1 Craiova, organul fiscal avea cunoștință de

adresa reclamantei C.M.V., dar s-a încercat comunicarea actului administrativ-fiscal

la o altă adresă, corespondența fiind returnată cu mențiunea „destinatar mutat de

la adresă”.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond, prin care s-a stabilit că

s-a făcut o comunicare legală a actului administrativ abia la 18 septembrie 2008,

este corectă, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Dolj în nume propriu și în numele A.F.P.C. nr. 1 Craiova împotriva sentinței

civile nr. 257 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.