ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova
la data de 12 iunie 2007, reclamanții M.A.M., B.A.M. T.M. S.I. și J.G.S. au
solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F.suspendarea deciziei
privind atragerea răspunderii solidare emisă sub nr. 30037 din 22 martie 2007
de către D.G.F.P. Dolj.
În motivarea acțiunii
reclamanții au arătat că în urma unei inspecții fiscale s-a constatat că
societatea SC M. SRL Craiova datorează sume de bani, situație în care a fost
emisă decizia de impunere nr. 399 din 31 iulie 2006, în sarcina societății
debitoare.
S-a mai arătat că ulterior
organul fiscal a încheiat procesul de insolvabilitate al societății, iar apoi a
fost emisă decizia de atragere a răspunderii solidare a reprezentanților
acesteia nr. 30037 din 22 martie 2007.
Reclamanții au precizat că
în baza acestei decizii s-a procedat la instituirea unor sechestre asupra
bunurilor proprietatea lor, care au fost notate în cartea funciară, cu toate că
împotriva acestei decizii a fost formulată contestație la organul fiscal.
Astfel, se impune
suspendarea executării deciziei, întrucât s-a trecut la executarea silită a
averii debitorilor, cu scopul de a se găsi un cumpărător interesat pentru
terenurile în discuție, fără ca instanțele să fi avut posibilitatea să
cenzureze actele fiscale de control, fiind în situația unui prejudiciu clar și
a un pagube iminente care nu pot fi preîntâmpinate decât prin această măsură.
Prin sentința civilă nr. 238
din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal a admis cererea formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M. T.M. S.I. și J.G.S.
în contradictoriu cu intimații D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F. A dispus suspendarea executării
deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamanților nr. 30037 din 22
martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj, până la soluționarea definitivă și
irevocabilă a contestației formulată împotriva acesteia.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că suspendarea vizează numai executarea
efectivă a deciziei de antrenare a răspunderii reclamanților și nu măsurile
asigurătorii, care constituie garanția că în cazul insolvenței totale sau
parțiale a debitorului principal, bugetul de stat nu va fi prejudiciat.
Suspendarea executării
deciziei de atragere a răspunderii privește doar suspendarea dreptului
organului fiscal de a continua executarea silită, neproducând consecințe asupra
sechestrului asigurator deja instituit și înscris în cartea funciară, care
rămâne valabil.
Împotriva sentinței civile susmenționate
a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F.
În cuprinsul motivelor de
recurs formulate a fost invocată în primul rând excepția lipsei calității
procesuale pasive a M.E.F.- A.N.A.F., întrucât această instituție nu a emis nici
unul din actele administrativ fiscale contestate.
S-a mai susținut că pentru a
se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară
de condiția legală privind plata cauțiunii, trebuie îndeplinite cumulativ și
condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să fie un caz
bine justificat și să se producă o pagubă iminentă.
S-a precizat că în speță nu
s-a făcut dovada pagubei iminente, a prejudiciului efectiv și nici dovada
cazului bine justificat și că singurul prejudiciat prin neplata creanțelor în
litigiu este bugetul de stat.
Din analiza actelor și
lucrărilor dosarului și a normelor juridice incidente în cauză se constată că
recursul este neîntemeiat.
Se reține că prin sentința nr.
238 din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P.
Dolj și A.N.A.F. și a fost dispusă suspendarea deciziei nr. 30037 din 22 martie
2007 emisă de D.G.F.P. Dolj.
În speță, împotriva acestei
sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F.
Cu toate că D.G.F.P. Dolj
susține că actele administrativ fiscale atacate îi aparțin, nu a declarat
recurs în nume propriu împotriva sentinței Curții de Apel Craiova, cum ar fi
fost legal și firesc și a declarat recurs doar în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F.,
invocând lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții care ar fi
putut invoca respectiva excepție în nume propriu.
Această excepție este formal
invocată, câtă vreme partea îndreptățită la recurs, respectiv D.G.F.P. Dolj nu
declară recurs în nume propriu și formulează motive de recurs, pe fondul
cauzei, din partea unei părți în legătură cu care invocă lipsa calității
procesuale pasive a acesteia.
Instituția suspendării unui
act administrativ reprezintă creația legiuitorului în baza căreia judecătorul
investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă se impune sau nu
luarea unei astfel de măsuri.
Din actele de la dosar rezultă
că împotriva reclamanților, în baza deciziei de atragere a răspunderii
solidare, pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina societății debitoare,
organul fiscal a instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor, așa cum
prevede art. 126 și următoarele C. proc. fisc., în sensul că s-a instituit
sechestru asupra unui imobil care s-a înscris în cartea funciară prin Încheierea
nr. 13499 din 16 aprilie 2007.
În consecință, s-a trecut nu
la executarea propriu zisă a actului fiscal, ci la proceduri premergătoare în
vederea realizării executării propriu zise, prevăzute de dispozițiile mai sus
arătate.
Dar, o executare propriu
zisă a deciziei de atragere a răspunderii solidare în condițiile în care
soluționarea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală și a
deciziei de impunere a fost suspendată de organul fiscal - aspect ce a împiedicat
verificarea legalității acesteia de către instanță - are caracterul unui exces
de putere din partea organului fiscal.
Pentru a evita această
situație, se apreciază că prin executarea actului administrativ s-ar cauza
pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul
reclamanților.
Instanța de fond a apreciat
în mod corect că executarea propriu zisă și efectivă a deciziei de atragere a
răspunderii solidare trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a
pronunțat și a stabilit definitiv și irevocabil că reclamanții se fac vinovați
și datorează sumele reținute în sarcina lor.
În consecință, recursul
declarat în cauză de către D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F.
este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza
a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de D.G.F.P. Dolj în numele și pentru M.E.F.- A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 238
din 12 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 iunie 2008.