ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.A.M. și T.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei din 22 martie 2007 privind atragerea răspunderii solidare a acestora și a deciziei de impunere din 27 iulie 2007, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin decizia din 22 martie 2007 s-a stabilit atragerea răspunderii solidare a reclamanților alături de alte persoane pentru datoriile SC M. SRL Craiova.

Motivul atragerii acestei răspunderi îl constituie faptul că în data de 20 ianuarie 2005, SC A. SRL a vândut în baza contractului de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 2005 către B.A.M. un teren în suprafață de 4019,25 mp, situat în Craiova. Referitor la reclamantul T.M. s-a precizat totodată că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 13 decembrie 2004, SC A. SRL a vândut către acesta un teren în suprafață de 8.038,50 mp, situat în Craiova. Prin urmare au arătat reclamanții că nu au avut nici un raport contractual cu SC M. SRL Craiova, ci doar cu SC A. SRL, însă au precizat că aceasta din urmă a fuzionat prin absorbție cu cea dintâi la data de 29 martie 2005, însă ambele contracte au fost anterioare acestei date.

SC M. SRL Craiova a formulat contestație împotriva deciziei de impunere din 27 iulie 2006 și a Raportului de inspecție fiscală din 27 iulie 2006, însă prin decizia din 20 decembrie 2006 s-a dispus suspendarea soluționării acestei contestații în baza art. 184 alin. (1) lit. a) și alin. (3) O.G. 92/2003 privind C. proc. fisc., coroborat cu art. 186 alin. (4) din același act normativ având în vedere plângerea penală formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj. Au mai arătat reclamanții că sunt îndeplinite condițiile art. 14 Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prin sentința nr. 905 din 25 mai 2010, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența se soluționare a cererii de suspendare formulată de reclamanții B.A.M.

și T.M. în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a reținut că la data emiterii deciziei din 22 martie 2007 de antrenare a răspunderii solidare a reclamanților, creanțele fiscale erau în cuantum de 34.412.616 RON, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1761/54/2010. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a decizie de atragere a răspunderii, până la pronunțarea instanței de fond, conform dispozițiilor art. 14 Legea nr. 554/2004.

S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de antrenare, până la soluționarea acțiunii privind anularea actelor administrative, reprezentate de decizia de impunere din 27 iulie 2006 și raportul de inspecție fiscală din 27 iulie 2006. Totodată a mai invocat pârâta excepția puterii de lucru judecat. Prin sentința nr. 601 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanții B.A.M. și T.M.. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de suspendare a deciziei de atragere a răspunderii solidare până la pronunțarea instanței de fond conform dispozițiilor art. 14 Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând următoarele.

Astfel, ulterior formulării cererii de suspendare respectiv la data de 16 noiembrie 2010, reclamanții au precizat temeiul de drept al cererii, invocând dispozițiile art. 15 Legea nr. 554/2004, arătând totodată că prevederile art. 14 din lege nu mai subzistă ca urmare a promovării acțiunii pe fond la Curtea de Apel Craiova, prin care au solicitat anularea deciziei de impunere din 27 iulie 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj pentru SC M. SRL Craiova și a raportului de inspecție fiscală din 26 iulie 2006 ce a stat la baza întocmirii deciziei de impunere (Dosarul nr. 31061/54/2010). În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut următoarele.

Prin decizia de impunere din 27 iulie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 27 iulie 2006, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată, penalități de întârziere în sarcina contribuabilului SC M. SRL Craiova. Având în vedere faptul că prin această decizie de impunere s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina persoanei juridice, SC M. SRL Craiova și nu a celor două persoane fizice reclamante, care nu sunt părți în raportul juridic fiscal născut ca urmare a emiterii acestei decizii, Curtea a constatat că nu există identitate între persoana celor doi reclamanți și părțile raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat s-au reținut următoarele. Prin sentința nr. 238/2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă cererea reclamanților și s-a dispus suspendarea executării deciziei de antrenare a răspunderii reclamanților din 22 martie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației formulate împotriva acestei decizii. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 2521/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând motivele de fapt și de drept expuse în prezenta cerere de suspendare, s-a constatat că acestea nu sunt identice cu cele invocate în cuprinsul cererii de suspendare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1461/54/2007 al Curții de Apel Craiova.

În ceea ce privește fondul cererii de suspendare a deciziei din 22 martie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Curtea a reținut următoarele aspecte: Reclamanții au făcut dovada achitării cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță, în acest sens fiind depusă recipisa emisă de Banca C. - Sucursala Craiova. A apreciat Curtea că motivele invocate de reclamanții nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal în discuție. În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea a reținut că reclamanta nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat.

Curtea a concluzionat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs B.A.M. și T.M., conform art. 304 1 C. proc. civ. pentru nelegalitate și netemeincie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale active în ceea ce privește suspendarea executării deciziei de impunere din 27 iulie 2007 și a dispozițiilor art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei din 22 martie 2007 privind atragerea răspunderii solidare emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj.

În ceea ce privește soluționarea pe excepția lipsei calității procesuale active a cererii de suspendare a deciziei de impunere din 27 iulie 2007 întocmită de SC M. SRL Craiova, recurenții arată că soluția este nelegală. Aceasta deoarece recurenții justifică interes în contestarea acestui act în condițiile în care prin decizia de impunere a fost stabilit un debit în sarcina societății SC M. SRL Craiova pentru stingerea căruia sunt urmăriți și recurenții ca persoane fizice, în temeiul unor constatări fiscale făcute în cuprinsul raportului de inspecție fiscală întocmit la societate, constatări care au privit operațiunile comerciale încheiate între recurenți și SC A. SRL. Se arată de recurenți că nu sunt responsabili pentru prejudiciul adus bugetului de stat de reprezentanții SC M. SRL Craiova.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei privind atragerea răspunderii solidare din 22 martie 2007 se arată că aceasta este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004. Se susține că în mod nelegal s-a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 privind existența unor cazuri bine justificate de natură a infirma legalitatea deciziei de antrenare a răspunderii solidare și a existenței unei pagube iminente privind patrimoniul recurenților.

Aceasta deoarece decizia de antrenare a răspunderii solidare a lor în calitate de persoane fizice este vădit nelegală, în condițiile în care între ei și societatea SC M. SRL Craiova nu a existat vreun raport contractual și pe cale de consecință nu poate fi atrasă răspunderea lor în solidar deoarece nu s-a probat existența unei rele credințe la momentul cumpărării terenurilor cu scopul sustragerii de la plata unor impozite ale SC A. SRL, nefiind aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. fisc.. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. Sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul ambelor soluții pronunțate de respingere pe calitate procesuală activă privind suspendarea deciziei de impunere din 27 iulie 2007 și pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 pe cererea de suspendare formulată în baza art. 15 Legea nr. 554/2004 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond. În mod corect a fost respinsă cererea de suspendare a deciziei de impunere din 27 iulie 2007 ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă motivat de faptul că recurenții nu sunt titularii acestei decizii ci o altă societate SC M. SRL Craiova, neexistând identitate între recurenți și această societate.

Pe cale de consecință nu poate fi reținută identitatea între obligația pretinsă și titularul obligației pretinse prin formularea prezentei cereri de suspendare. Susținerile privind existența interesului nu pot fi reținute deoarece nu au legătură directă cu excepția lipsei calității procesuale active. În ceea ce privește respingerea cererii de suspendare a deciziei de atragere a răspunderii solidare din 22 martie 2007 aceasta este legală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004. În cauză motivele care privesc existența unor cazuri bine justificate care să atragă vădită nelegalitate a deciziei contestate au legătură cu fondul cauzei.

În mod corect nu au fost identificate pe cererea de suspendare existența unor aspecte de vădită ilegalitate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004 de natură a infirma aparența de legalitate a deciziei privind atragerea răspunderii solidare a recurenților. În ceea ce privește a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ș) Legea nr. 554/2004 aceasta nu este îndeplinită în condițiile în care nu se poate analiza o pagubă viitoare, gravă în condițiile în care sechestrul pe bunurile recurenților a fost instituit în executarea unei decizii din anul 2007. Legalitatea acestei decizii urmează a fi analizată în acțiunea de fond înregistrată la data de 16 noiembrie 2010 pe rolul Curții de Apel Craiova.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A.M. și T.M. împotriva sentinței nr. 601 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.