ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5035/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 2356 din 5 mai 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de eliberare a cauțiunii, formulată de intimații-reclamanți M.A.M., B.A.M.,

T.M., S.I. și J.G.S.

Pentru a pronunța această

soluție Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Craiova, la data de 12 iunie 2007, reclamanții M.A.M., B.A.M.,

T.M.,S.I. și J.G.S. au solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F.,

suspendarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare, emisă sub nr. 30037

din 22 martie 2007 de către D.G.F.P. Dolj.

Prin sentința nr. 238

din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamanții M.A.M., B.A.M., T.M., S.I. și J.G.S., în

contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F. și a dispus suspendarea executării

deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamanților, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a contestației formulată împotriva acestuia.

Împotriva sentinței amintite

a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor

- A.N.A.F.

În cadrul soluționării

recursului declarat de D.G.F.P. Dolj, în numele și pentru Ministerul Economiei și

Finanțelor - A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 27

februarie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit

în sarcina intimaților-reclamanți S.I., M.A.M., B.A.M., T.M. și J.G.S. achitarea

unei cauțiuni de 0,5% din suma de 34.412.616 RON (1.720.631 RON).

La data de 20 aprilie

2010 intimații-reclamanți M.A.M., B.A.M., T.M., S.I., J.G.S. au formulat cerere

de restituire a cauțiunii în cuantum de 172.064,00 RON consemnată la Banca C. -

Sucursala C., potrivit recipisei de consemnare din 17 iunie 2008, aflată la Registrul

de Valori al Înaltei Curți.

În conformitate cu prevederile

art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. „cauțiunea se eliberează celui care

a depus-o, în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat

cerere pentru plata despăgubirii până la împlinirea termenului de 30 de zile de

la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei".

Din interpretarea textului

de lege menționat, rezultă că pentru formularea cererii de restituire a cauțiunii

trebuie îndeplinite în prealabil două condiții imperative: hotărârea de fond să

fie irevocabilă și în al doilea rând partea interesată - creditorul - să nu fi formulat

cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauțiune.

S-a constatat că în speța

de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat,

întrucât în cauză, în cadrul Dosarului nr. 1461/54/2007, D.G.F.P. Dolj a formulat

cererea înregistrată sub nr. 23766 din 28 aprilie 2010, prin care a solicitat plata

despăgubirilor în sensul achitării acestei cauțiuni în favoarea sa.

Instanța a reținut că

din actele de la dosar rezultă că împotriva reclamanților, în baza deciziei de atragere

a răspunderii solidare, pentru obligațiile fiscale stabilite în sarcina societății

debitoare, organul fiscal a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor, așa

cum prevede art. 126 și urm. C. proc. fisc., în sensul că s-a instituit sechestru

asupra unui imobil care s-a înscris în CF prin încheierea nr. 13499 din 16 aprilie

2007.

În consecință, nu s-a

trecut la executarea propriu-zisă a actului fiscal, ci la proceduri premergătoare

în vederea realizării executării propriu-zise, prevăzute de dispozițiile sus arătate.

Față de cele menționate,

instanța a respins cererea de restituire a cauțiunii, cu precizarea că hotărârea

prin care se respinge această cerere nu va avea autoritatea de lucru judecat în

raport de o nouă cerere cu un astfel de obiect, ulterioară soluționării cererii

pentru plata de despăgubiri.

Împotriva acestei încheieri

a formulat cerere de revizuire D.G.F.P. a județului Dolj, întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

revizuire formulate revizuenta a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului

de cerere prin care a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 723

1

către

aceasta a sumei consemnate de către intimații-reclamanți cu titlu de cauțiune, în

vederea stingerii parțiale a creanței stabilite prin decizia de antrenare a răspunderii

solidare.

Analizând încheierea

nr. 2356 din 5 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1461/54/2007 în raport de motivul

de revizuire invocat, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată este

nefondată.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 2 revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere, conform pct. 2 dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut.

Astfel cum rezultă din

conținutul cererii de revizuire formulate, revizuenta reclamă nepronunțarea instanței

asupra capătului de cerere privind eliberarea sumei reținute cu titlu de cauțiune

în contul acesteia, în vederea stingerii parțiale a creanței stabilite.

Din analiza încheierii

pronunțate la data de 05 mai 2010, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

este nefondată, întrucât hotărârea atacată deși este o hotărâre pronunțată de o

instanță de recurs, aceasta nu evocă fondul, astfel cum impun dispozițiile art.

322 C. proc. civ. iar pe de altă parte nu se poate reține cazul de „minus petita”

prevăzut de dispozițiile pct. 2 ale aceluiași art. invocat de către revizuentă,

în considerentele încheierii fiind menționată cererea înregistrată sub nr. 23766

din 28 aprilie 2010.

Astfel fiind, reținând

că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322

pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată, împotriva

încheierii nr. 2356 din 5 mai 2010 în Dosarul nr. 1461/54/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de D.G.F.P. a județului Dolj împotriva încheierii nr. 2356 din mai 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.