ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2591/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea ordinului nr. 1655 din 05 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, repunerea în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția de director coordonator al Direcției pentru Sport a județului Brașov și acordarea drepturilor salariale de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a invocat excepția tardivității plângerii prealabile, pentru nerespectarea termenului reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la art. 11 alin. (1) din același act normativ. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Reclamantul a formulat cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță, în care a solicitat și anularea Ordinului nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, modificată, la dosar au fost depuse ordinele contestate și documentația care a stat la baza emiterii acestora. Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3505 din 17 mai 2011, a respins excepțiile tardivității plângerii prealabile și inadmisibilității, a admis în parte acțiunea reclamantului N.G., astfel cum a fost completată, a anulat ordinele nr. 1655 din 05 octombrie 2009 și nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emise de Ministrul Tineretului și Sportului, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite de la data la care și-a produs efectele ordinul nr. 1655 din 05 octombrie 2009 și până la data desființării Direcției pentru Sport a Județului Brașov și a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că excepțiile invocate în întâmpinare de către pârâtă sunt neîntemeiate, întrucât art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede că în cazul acțiunilor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prin dispoziții din ordonanțe nu este obligatorie plângerea prealabilă. În speța de față, reclamantul contestă acte administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, motiv pentru care sunt incidente prevederile legale anterior citate. Pe fondul cauzei, curtea de apel a menționat, în esență, faptul că actul administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere este lipit de fundament legal, întrucât actul normativ în temeiul căruia a fost emis a fost declarat neconstituțional.

Curtea a amintit și prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, care stabilesc că unul dintre principiile care stau la baza exercitării funcției publice este stabilitatea, principiu care a fost încălcat în speța de față. În opinia primei instanțe, chiar dacă reclamantul a fost numit la data de 23 mai 2009 în funcția publică de director coordonator al Direcției pentru Sport a județului Brașov, în baza art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, acesta are un drept legitim vătămat prin O.U.G. nr. 105/2009, deoarece ocupa funcția aflată în discuție din anul 2001, iar numirea sa în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 a fost determinată de desființarea funcției de director executiv al Direcției pentru Sport a județului Brașov și de încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din această funcție de conducere.

De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 527/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, modificată, întrucât este vorba despre un act administrativ și nu despre o decizie de concediere. Ca atare, sunt irelevante susținerile reclamantului care vizează încălcarea prevederilor C. muncii. Curtea de apel a menționat că nu se poate dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii ordinului contestat, deoarece, în baza art. 1 din O.G. nr. 15/2010, aceasta a fost desființată.

Pe de altă parte, instanța a precizat că este neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C. civ., respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției, deși sarcina probei îi incumba, în baza art. 1169 C. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul N.G. și pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. I. Recurentul N.G. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior, acordării drepturilor salariale cuvenite, de la data emiterii ordinului contestat și până la data reintegrării efective, precum și a sumei de 30.000 lei, cu titlu de reparații pentru daunele morale.

În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: 1) Soluția de respingere a capătului de cerere privind reintegrarea pe funcția publică deținută anterior emiterii ordinului contestat este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, modificată, ale art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 776/2010 și cu stabilirea eronată a situației de fapt existentă în cauză.

Recurentul arată că a ocupat funcția de director coordonator al Direcției pentru Sport a județului Brașov din anul 2001, entitate care, de-a lungul timpului, și-a schimbat structura și denumirea, dar care reunește la bază aceleași principii de organizare și funcționare avute în vedere încă de la momentul înființării; în prezent, instituția publică a revenit la forma și denumirea sub care a funcționat în anul 2001. 2) Cererea de repunere în situația anterioară nu a fost soluționată cu respectarea prevederilor legale instituite în materie civilă, motiv pentru care hotărârea judecătorească contestată este lipsită de eficiență practică. 3) Capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale este fondat, întrucât actele administrative deduse judecății sunt prin ele însele vătămătoare.

Pe acest aspect, recurentul menționează faptul că starea sa de sănătate a fost în mod grav afectată, după o perioadă de 43 de ani de activitate susținută, din care 27 de ani de activitate desfășurată cu caracter de stabilitate și continuitate în domeniul sportiv. În plus, recurentul susține că a fost pus în poziție de inferioritate față de alți colegi, care au fost numiți pe alte funcții publice, în raport de pregătirea lor profesională. II. Recurenta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a solicitat, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., modificarea în parte a hotărârii atacate. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă arată că, în situația anulării actelor administrative prin care raportul de funcție al recurentului-reclamant a încetat, în temeiul neconstituționalității O.U.G.

nr. 37/2009, aceeași soluție trebuia pronunțată și cu privire la actul administrativ prin care au început raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant, în raport de neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/1999 și de faptul că actul de numire în funcție a fost emis tot în baza acestui act normativ. În opinia recurentei-pârâte, ordinul nr. 819 din 22 mai 2009, prin care recurentul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Sport Brașov este lipsit de justificare legală. În altă ordine de idei, recurenta-pârâtă susține că funcția deținută anterior de către recurentul-reclamant a fost desființată, motiv pentru care partea nu poate fi plătită pentru perioada aflată în discuție și nici nu poate fi reintegrată pe acest post.

Ambii recurenți au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă (filele 51-53, 55-57 dosar). Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Recursul declarat de recurentul-reclamant N.G. este fondat. Astfel, prin ordinul nr. 246 din 23 mai 2001 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, recurentul-reclamant a fost numit în funcția publică de conducere de director al Direcției pentru Tineret și Sport a Județului Brașov. Prin ordinul nr. 519 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, funcția publică de conducere de director executiv al Direcției pentru Tineret și Sport a Județului Brașov a fost desființată, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, iar recurentului-reclamant i-a încetat raportul de funcție, prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009. Prin ordinul nr. 819 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, începând cu data de 23 mai 2009, în baza art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, recurentul-reclamant a fost numit în funcția publică de conducere de director coordonator al Direcției pentru Sport a Județului Brașov, pe o perioadă de 4 ani. Cu această ocazie a fost încheiat contractul de management din 23 mai 2009, anexă la ordin.

Prin ordinul nr. 1655 din 05 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului se dispune încetarea contractului de management al recurentului-reclamant, în baza art. 3 din contract, începând cu data de 21 octombrie 2009. Prin ordinul nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, baza legală a notificării din 05 octombrie 2009 și a ordinului nr. 1655 din 05 octombrie 2009 se completează cu O.U.G. nr. 105/2009, celelalte prevederi ale ordinului anterior menționat rămânând neschimbate. Prin ordinul nr. 2060 din 03 noiembrie 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, în temeiul art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, dl. O.F.A. a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției pentru Sport a Județului Brașov, pe o perioadă de până la 4 ani, iar contractul de management al acestuia a fost suspendat în perioada de preaviz a recurentului-reclamant.

Prin ordinul nr. 1987 din 27 octombrie 2009 și ordinul nr. 2197 din 20 noiembrie 2009 emise de Ministrul Tineretului și Sportului, pe perioada incapacității de muncă a recurentului-reclamant, a fost suspendată aplicabilitatea ordinelor nr. 1655 din 05 octombrie 2009 și nr. 1746 din 09 octombrie 2009 emise de aceeași autoritate publică. Prin cererea dedusă judecății, recurentul-reclamant a contestat legalitatea ordinelor nr. 1655 din 05 octombrie 2009 și nr. 1746 din 09 octombrie 2009 și a solicitat repunerea în situația anterioară, prin reintegrarea pe funcția publică de conducere deținută anterior și plata drepturilor bănești cuvenite. Prima instanță a constatat nelegalitatea celor două ordine aflate în discuție și a dispus acordarea drepturilor bănești recurentului-reclamant de la data la care ordinul nr. 1655 din 05 octombrie 2009 și-a produs efectele și până la desființarea Direcției pentru Sport a Județului Brașov.

Totodată, instanța a respins capetele de cerere privind reintegrarea recurentului-reclamant și plata daunelor morale. Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de curtea de apel pe cererea având ca obiect reintegrarea recurentului-reclamant pe funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Brașov este nelegală, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Conform art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public; de asemenea, la solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută anterior.

Argumentul reținut de prima instanță pentru respingerea capătului de cerere privind reintegrarea recurentului-reclamant pe funcția publică de conducere a fost acela că Direcția pentru Sport a județului Brașov, în care partea a deținut funcția de director coordonator, a fost desființată, potrivit art. 1 din O.G. nr. 15/2010, în temeiul căreia s-au înființat direcțiile județene pentru sport și tineret, respectiv direcția pentru sport și tineret a municipiului București, ca urmare a comasării prin fuziune a direcțiilor pentru tineret județene cu direcțiile pentru sport județene, organizarea și funcționarea acestora fiind reglementată prin H.G. nr. 776/2010.

Însă, curtea de apel nu a avut în vedere faptul că măsura anterior arătată, de reorganizare a autorității publice aflate în discuție, a avut loc la o dată ulterioară eliberării recurentului-reclamant din funcția publică de conducere, motiv pentru care aceasta nu poate conduce la imposibilitatea reintegrării sale în funcție. Mai mult decât atât, efectul fuziunii prin absorbție este acela al transmisiunii universale. Cu alte cuvinte, este vorba despre transmiterea tuturor drepturilor și obligațiilor patrimoniale, cu consecința că persoana juridică rezultată din fuziune prin absorbție dobândește atât drepturile cât și obligațiile patrimoniale care aparțin persoanei absorbite în cazul dedus judecății.

Cu alte cuvinte, operează o transmisiune universală între subiecte de drept care își încetează existența și subiectul de drept nou format, în virtutea căreia acesta din urmă preia integral de la cel dintâi bunurile, drepturile, obligațiile, inclusiv contractele deja încheiate, devenind astfel răspunzător pentru neexecutarea lor. În acest sens, trebuie amintite dispozițiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 776/2010 care prevăd faptul că: „Direcțiile județene pentru sport și tineret, respectiv Direcția pentru Sport și Tineret a Municipiului București preiau personalul, activitatea, patrimoniul și bugetul direcțiilor pentru sport județene și a municipiului București și a direcțiilor pentru tineret județene și a municipiului București, care se desființează, conform prevederilor art. 5 din O.G.

nr. 15/2010 privind unele măsuri de reorganizare a activităților de tineret și sport și ale prezentei hotărâri.” (sn). De altfel, trebuie menționat și faptul că autoritatea publică, respectiv Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Brașov, cum este aceasta denumită în prezent, a suferit mai multe modificări ale denumirii sale de-a lungul timpului (de ex: Direcția pentru Tineret și Sport Județeană, conform H.G. nr. 6/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului și Sportului; Direcția pentru Sport Județeană, respectiv a municipiului București, potrivit H.G. nr. 759/2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Sport; Direcția pentru Tineret Județeană și Direcția pentru Sport Județeană, conform H.G.

nr. 1721/2008 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului și Sportului. Înalta Curte apreciază că se impune acordarea drepturilor bănești cuvenite recurentului-reclamant până la reintegrarea în funcție, în temeiul art. 106 din Legea nr. 188/1999, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului cauzat. În altă ordine de idei, instanța de control judiciar apreciază că este corectă soluția curții de apel în privința cererii de acordare a daunelor morale, în condițiile în care partea nu a probat existența prejudiciului moral suferit. Recursul declarat de recurenta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret este nefondat. Astfel, după cum s-a relevat anterior, prin ordinul nr. 819 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului, începând cu data de 23 mai 2009, în baza art. III alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009, recurentul-reclamant a fost numit în funcția publică de conducere de director coordonator al Direcției pentru Sport a Județului Brașov, pe o perioadă de 4 ani. Cu această ocazie a fost încheiat contractul de management din 23 mai 2009, anexă la ordin. Recurenta-pârâtă susține faptul că, în situația anulării actelor administrative prin care raportul de funcție al recurentului-reclamant a încetat, în temeiul neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, aceeași soluție trebuia pronunțată și cu privire la actul administrativ prin care au început raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant, în raport de neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/1999 și de faptul că actul de numire în funcție a fost emis tot în baza acestui act normativ.

Într-adevăr, prin decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar prin decizia aceleiași instanțe nr. 1629/2009 a fost declarată neconstituțională O.U.G. nr. 105/2009. Ca atare, este corectă concluzia primei instanțe în sensul că cele două acte administrative prin care s-a dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcția publică de conducere anterior arătată, sunt lipsite de bază legală, motiv pentru care sunt lovite de nulitate. În ceea ce privește critica formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte are în vedere faptul că nu s-a solicitat anularea ordinului nr. 819 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Tineretului și Sportului în cauza dedusă judecății.

În consecință, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul declarat de recurentul-reclamant N.G., va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret să-l reintegreze pe reclamant în funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Brașov și va obliga pârâta la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă. Totodată, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.G. împotriva sentinței nr. 3505 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret să-l reintegreze pe reclamant în funcția de director executiv al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Brașov și obligă pârâta la plata despăgubirilor salariale până la reintegrarea efectivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de A.N.S.T. împotriva sentinței nr. 3505 din 17 mai 2010 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.