ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5811/2011

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 18 martie 2011, reclamantul C.F. a chemat în judecată pe pârâții R.S.Z., în calitate de director executiv și MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aplice pârâtului de rândul 1, în calitate de conducător al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Bistrița-Năsăud, o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 25 decembrie 2010, data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la executarea integrală și efectivă a acesteia; precum și obligarea pârâtului de rândul 2 la plata sumei de 3000 lei reprezentând despăgubiri pentru întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 101 din 03 martie 2010 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția comerciala si de contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. 2396/112/2009, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 5228 din 25 noiembrie 2010 pronunțata de către Înalta Curte de Casație si Justiție în același dosar, a fost admisă în parte acțiunea, în sensul că a fost anulat Ordinul nr. 517 din 23 aprilie 2009 emis de către Ministerul Tineretului si Sportului, s-a dispus reintegrarea în funcția deținută și a fost obligat Ministerul Tineretului si Sportului la plata, în favoarea reclamantului, a drepturilor salariale, începând cu data de 23 aprilie 2009 și până la data reintegrării în funcție.

Ulterior prin „Răspunsul la întâmpinare", depus pentru termenul din 25 mai 2011 reclamantul a solicitat extinderea acțiunii împotriva pârâtei D.O.M. în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.

Prin notele de ședință înregistrate la data de 1 iunie 2011, reclamantul a solicitat:

1.

să se aplice IN PRINCIPAL pârâtului de rând 1 din acțiunea introductiva, în calitate de conducător al Direcției Județene pentru Sport si Tineret, o amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 25 decembrie 2010, data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești si până la executarea integrala și efectiva a acesteia, iar IN SUBSIDIAR, să se aplice sancțiunea anterior solicitată pârâtei din extinderea de acțiune, în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Sport si Tineret,

2.

să fie obligat pârâtul de rând 2 la plata sumei de 3000 lei reprezentând despăgubiri pentru întârziere,

Prin întâmpinare, pârâtul Z.S.R. în calitate de conducător al

Direcției Județene pentru Sport și Tineret al județului Bistrița-Năsăud

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză pe considerentul că prin sentința ce reprezintă titlul executoriu nu figurează nici direct obligat și nici autoritatea publică pe care o conduce nu este obligată.

Deasemenea, pârâtele D.O.M. - Președintele AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU SPORT ȘI TINERET (A.N.S.T.) București prin întâmpinarea formulată

au solicitat respingerea cererii reclamantului.

In motivare au arătat că față de acțiunea reclamantului înțeleg să ridice excepția tardivei precizări a acțiunii, în raport cu prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei s-a susținut că reclamantul nu-și poate invoca propria culpă în ceea ce privește necunoașterea persoanei direct răspunzătoare din punctul domniei sale de vedere, cu privire la punerea în executare a hotărârii nr. 101 din 03 martie 2010 rămasă irevocabilă, acesta îndreptându-se în mod greșit împotriva pârâtei D.O.M. în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret (A.N.S.T.), a Autorității Naționale pentru Sport și Tineret (A.N.S.T.), cât și împotriva Direcției Județene pentru Sport și Tineret Bistrița.

Cât privește capătul doi din cererea de chemare în judecată a apreciat că și acesta este tardiv formulat, raportat la dispozițiile art. 132 C. proc. civ. și la termenul când a fost formulat respectiv 16 iunie 2011, al doilea termen acordat în cauză.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 458 din 15 septembrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R.S.Z. și ca o consecință a respins cererea de chemare în judecată față de această parte.

A respins excepțiile invocate de pârâții AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU SPORT ȘI TINERET și D.O.M., președintele AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU SPORT ȘI TINERET.

A admis cererea reclamantului, formulată împotriva pârâților AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET și D.O.M., președintele AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU SPORT ȘI TINERET și în consecință:

a) a aplicat pârâtei D.O.M., în calitate de președinte a AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU SPORT ȘI TINERET, amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 28 decembrie 2010 și până la executarea integrală și efectivă a sentinței civile nr. 101 din 3 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 2396/112/2009 definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 5228 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de SCAF a Î.C.C.J.

b) a obligat pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU

SPORT ȘI TINERET și D.O.M. să plătească în solidar,

reclamantului suma de 3000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii judecătorești, menționată în dispozitivul prezentei sentințe la punctul 3, lit. a).

Totodată a obligat reclamantul să plătească pârâtului R.S.Z. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 25 din aceeași lege reiese fără tăgadă că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prev. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ori persoanei obligate prin respectiva hotărâre judecătorească.

Este în afara oricărei discuții faptul că acest text legal instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna particularului atunci când trebuie să

execute o obligație de a face, personală, a administrației. Tocmai de aceea,

pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie, să îndeplinească cumulativ două condiții: să aibă competența

(respectiv posibilitatea concretă) de a executa (ori asigura executarea) personal a

hotărârii judecătorești

irevocabile și respectiv să fie vorba despre o persoană

(fizică sau, mai rar, juridică) privată.

În speță, Curtea a constatat că prin sentința nr. 101 din 3 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr. 2396/112/2009, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului ca urmare a deciziei nr. 5228 din 25 noiembrie 2010 pronunțată de ÎCCJ-SCAF, a fost anulat Ordinul nr. 517 din 23 aprilie 2009 emis la acea vreme de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului și a fost obligat acesta din urmă la reintegrarea în funcție a reclamantului și la plata drepturilor salariale începând cu data de 23 aprilie 2009 și până la reîncadrarea în funcție.

Prin Ordinul nr. 2456 din 28 decembrie 2010 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret (A.N.S.T.) semnat de pârâta D.O.M., a fost executată sentința mai sus menționată în sensul reintegrării reclamantului în funcția publică de director executiv la Direcția pentru Sport a Jud. Bistrița-Năsăud.

La aceeași dată cu nr. următor al actului, respectiv prin Ordinul nr. 2457 din 28 decembrie 2010 (f. 15), pârâtele anterior menționate emit al doilea ordin prin care reclamantului îi încetează raportul de serviciu din funcția de director executiv ca urmare a desființării serviciului public deconcentrat, respectiv Direcția pentru Sport a Jud. Bistrița-Năsăud, conform O.G. nr. 15/2010.

Astfel, din cele anterior menționate rezultă că pârâtul R.S.Z. în calitate de director executiv în funcție al Direcției Județene pentru Sport și Tineret nu are calitatea și capacitatea de drept administrativ de a pune în executarea sentința mai sus evidențiată, această prerogativă revenind pârâtelor A.N.S.T. prin conducătorul acesteia D.O.M.

În argumentarea soluției Curtea s-a referit la art. 6 din O.U.G. nr. 115 din 23 decembrie 2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale potrivit căruia se înființează Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin reorganizarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și prin preluarea activității privind tineretul și sportul și a structurilor specializate în aceste domenii de la Ministerul Tineretului și Sportului, care se desființează.

În acest context, conform art. 16 alin. (2) lit. j) din același act normativ, în cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri se înlocuiesc în mod corespunzător prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, între altele după , după cum urmează: "Ministerul Tineretului și Sportului" cu "Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului".

În temeiul acestei Ordonanțe de urgență se adoptă H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Ulterior prin O.G. nr. 15/2010 privind unele măsuri de reorganizare a activităților de tineret și sport se înființează direcțiile județene pentru sport și tineret, respectiv Direcția pentru Sport și Tineret a Municipiului București ca urmare a comasării prin fuziune a direcțiilor pentru tineret județene, respectiv a municipiului București cu direcțiile pentru sport județene, respectiv a municipiului București, servicii publice deconcentrate ale Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, cu personalitate juridică, finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat iar conform art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță Conducerea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București este asigurată de un director executiv numit în condițiile legii prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.

În baza O.G. nr. 15/2010 se adoptă H.G. nr. 776/2010 privind organizarea și funcționarea direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv a Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București iar conform art. 4 alin. (4)-(5) din acest act normativ directorii executivi ai direcțiilor județene pentru sport și tineret, respectiv al Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București se subordonează președintelui Autorității Naționale pentru Sport și Tineret. De asemenea,directorii executivi și, după caz, directorii executivi adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite prin fișa postului aprobată de către președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret.

Astfel, prima instanță a reținut că având în vedere succesiunea de evenimente legislative în materia organizării structurilor administrative din domeniul sportului rezultă că prerogativa executării sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj nu aparținea pârâtului R.S.Z., astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive cu consecința respingerii cererii reclamantului față de acest pârât.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.T., Curtea a statuat, în baza acelorași considerente, că această autoritate publică este autoritatea publică succesoare în drepturi în urma reorganizării Ministerului Tineretului și Sportului, fiind obligată la executarea sentinței.

În acest sens un alt argument al primei instanțe a fost acela că prin adresa nr. 210/DJCRU din 24 martie 2010 reclamantului i s a comunicat faptul că sentința va fi pusă în aplicare de această autoritate după ce va rămâne irevocabilă, menționându-se totodată că ANTS va declara recurs împotriva sentinței, recurs care într-adevăr s-a și respins pe fond de către ICCJ-SCAF prin decizia nr. 5228 din 25 noiembrie 2008.

Din această perspectivă excepția lipsei calității procesuale pasive privind-o pe această pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii și a precizărilor reclamantului, Curtea a reținut că pârâtele nu au invocat care ar fi vătămarea ce li s-ar aduce printr-o astfel de conduită procesuală a reclamantului.

Sub acest aspect prima instanță a mai reținut că atragerea pârâtelor s-a făcut, ulterior, prin mai multe precizări orale și scrise care au configurat și completat cadrul procesual al litigiului generat, în bună măsură și din configurarea pe alte coordonate a administrării activității de sport atât la nivel național cât și prin structurile deconcentrate.

Or, o atare modificare substanțială de organizare și reorganizare într-o unitate de timp relativ mică nu poate fi imputată reclamantului pentru a-i paraliza demersul judiciar și accesul efectiv la justiție cu atât mai mult cu cât nu s-a evidențiat care ar fi elementele concrete legale și factuale din care ar reieși că conduita sa se află în afara regimului legal așa cum este configurat de dispozițiile art. 129 alin. (1), art. 132 alin. (1) și art. 723 C. proc. civ.

Pe fondul cererii, Curtea a constatat că cererea reclamantului este întemeiată, pornind, în primul rând de la maniera în care pârâtele au pus în executare sentința, golind-o de conținut și nesocotind astfel dreptul recunoscut în favoarea reclamantului, paralizând efectivitatea dreptului de acces la justiție ce implică în mod necesar și dreptul de a obține executarea silită a hotărârilor unei instanțe, conduită ce nu concordă cu ordinea de drept într-un stat democratic european.

Cele două ordine emise la data de 28 decembrie 2010 de către conducătorul A.N.S.T. nu reprezintă altceva decât un simulacru și o aparență a executării obligațiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ și deci ignorarea flagrantă a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Totodată Curtea a remarcat faptul că Ordinul nr. 2457 din 28 decembrie 2010a fost integral anulat prin sentința nr. 336 din 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dos. nr. 545/33/2011.

Astfel, autoritatea publică nu a urmărit să pună efectiv în executare sentința civilă nr. 101/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și astfel să procedeze la o reîncadrare efectivă a reclamantului în funcția deținută anterior, executarea fiind evident una formală. Mai mult, s-a reținut că prin conduita sa autoritatea a abandonat principiile care trebuie să guverneze decizia administrativă, manifestându-se cu exces de putere.

Cât privește cererea de despăgubiri Curtea a avut în vedere că asupra acestei cereri se poate pronunța și față de autoritatea administrativ debitoare a obligației afirmată ca fiind neexecutată deoarece textul legal nu distinge chiar dacă conducătorul acesteia a fost chemat personal în judecată.

Într-o atare ipoteză persoana de drept public obligată prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu poate fi ținută la despăgubiri pentru întârzierea executării alături de persoana fizică cu atribuții de conducere.

Cu privire la datele speței, Curtea a reținut că neexecutarea sentinței în termenul de 30 de zile instituit de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu a fost puternic justificată de pârâte.

In primul rând, neexecutarea obligației de reintegrare efectivă în funcția deținută anterior pe motivul că între timp aceasta a fost desființată și paralizarea eficacității hotărârii judecătorești nu se constituie într-un motiv justificat și obiectiv.

Apoi, în ceea ce privește executarea creanțelor restante la plată cu titlu de salarii și indemnizații, deși pârâtele au încercat să producă probe din care rezultă efectuarea unor astfel de demersuri, Curtea a constatat că acestea au fost demarate după intentarea cererii de chemare în judecată și oricum mult după data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr. 101 din 03 martie 2010.

Din această perspectivă, Curtea a reținut că prejudiciul în sumă de 3.000 lei încercat de reclamant ca urmare a neexecutării sentinței este justificat sens în care, în temeiul art. 25 din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâtele Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret și D.O.M. să plătească în solidar, reclamantului suma de 3000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru întârzierea executării hotărârii judecătorești.

În ceea ce privește cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtul R.S.Z., Curtea a apreciat că față de soluția pronunțată reclamantul se află în culpă procesuală, sens în care în temeiul art. 274 C. proc. civ. a hotărât obligarea acestuia la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, D.O.M., în nume propriu și în numele A.N.S.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții pârâți au susținut, în esență, că s-a dispus sancționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret și a Președintelui acesteia, D.O.M. fără ca aceste două părți să fi fost chemate în judecată.

O altă critică a recurenților vizează despăgubirile acordate, în sensul că, deși art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 legea contenciosului administrativ stipulează: „(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o

amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar

reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere", instanța a acordat, fără probațiune, despăgubiri morale, motivat doar de principiile „echității"

Totodată s-a susținut greșita citare în locul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca unic succesor de drept al Ministerului Tineretului și Sportului conform art. 6 coroborat cu art. 11 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale.

S-a mai arătat că prin dispozitivul sentinței nr. 101 din 03 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, instanța de judecată obligă pe pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului. Faptul că A.N.S.T. a încercat punerea în aplicare a acestei sentințe se datorează delegării de competență privind angajările stabilite prin art. 11 alin. (3) din H.G. nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, cu modificările și completările ulterioare.

Cu toate acestea, au arătat recurenții, în privința eliberării banilor cuveniți reclamantului, A.N.S.T. nu este instituția obligată prin sentință, ci MECTS, căruia A.N.S.T. a semnalat existența obligației de plată dar, și existența impedimentului de natură legală care împiedică achitarea în cursul anului 2011 (O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar care obligă la eșalonarea plăților pe trei ani începând cu anul 2012).

Recurenții au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.S.T., motivat de faptul că această autoritate nu este persoană juridică și nici succesor al părții obligate prin sentința civilă nr. 101 din 03 martie 2010 pronunțată de Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Cluj.

În privința cererii reclamantului în prezentul dosar (nr. 387/33/2011 - Curtea de Apel Cluj), au susținut că aceasta era inadmisibilă în raport cu prevederile Legii 554/2004 legea contenciosului administrativ și trebuia respinsă ca atare.

S-a mai arătat că instanța de contencios administrativ desemnată cu dezlegarea Cererii introductive a reclamantului în prezentul proces (dosar nr. 387/33/2011 - Curtea de Apel Cluj) a purces la soluționarea cauzei fără a-și verifica competența, așa cum prevăd rigorile procesului civil, și a aplicat sancțiuni prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, conform, art. 25 alin. (1) din aceeași lege: ..Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților".

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

In aplicarea prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, constatând că subzistă în speță motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru argumentele în continuare arătate.

În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3), teza a

II,

corelat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., se pronunță casarea hotărârii pronunțate.

Întrucât art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, se poate susține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularițătile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Dispozițiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ. consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor, constituind expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia „Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege" și a reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale [...] Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului [...] în interesul[...] ordinii publice[...] sau atunci când, în împrejurări speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Soluționarea litigiilor din faza punerii în executare a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este dată în competența instanței de executare, adică instanța care a soluționat fondul litigiului după cum se precizează în art. 25 alin. (1), teza

I,

corelat cu art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege.

Prin art. 25 alin. (1) teza a Ii-a al aceluiași act normativ, legiuitorul a statuat în mod imperativ că hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.

În considerarea acestor prevederi legale, doctrina și jurisprudența relevantă în materie s-au pronunțat în mod constant în sensul că atunci când legea precizează, printr-o normă specială, derogatorie și imperativă, că judecata se face în camera de consiliu, judecata în ședință publică atrage nulitatea hotărârii

1

.

In cauza de față, actele dosarului atestă faptul că judecata s-a realizat în ședință publică, prin nesocotirea normei speciale, cuprinsă în art. 25 alin. (1), teza a

II

din Legea nr. 554/2004, normă cu caracter imperativ și derogatorie de la dreptul comun în materie, hotărârea dată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută.

In consecință, în temeiul art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelată cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.O.M. în nume propriu și în calitate de Președinte al Autorității Naționale pentru Sport și Tineret împotriva sentinței nr. 458 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2011.