ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5228/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

4196/2002 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta D.R.E. prin mandatar S.M. a

chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Gura Vadului, solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină

proprietate și posesie casa cu destinația de locuință și anexele gospodărești,

curtea în suprafață de 2780 mp, precum și terenul cu destinația de grădină în

suprafață de 4, 722 ha situat în Mizil.

Prin sentința civilă nr. 365 din 24 iulie 2002, Tribunalul Prahova a

respins ca nefondată acțiunea reclamantei, sentința fiind menținută prin

decizia nr. 107 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, care a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Î

mpotriva deciziei civile nr. 107 din 17 octombrie

2002 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs reclamanta D.R.E. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar

5294/2002, iar la data de noiembrie 2004 a fost suspendată în baza art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Măsura suspendării a fost menținută prin

încheierea din 23 noiembrie 2006, iar prin rezoluția din 21 aprilie 2010, cauza

a fost repusă pe rol pentru perimare.

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește

în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Î

ntrucât de la data suspendării niciuna dintre părți

nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății, Înalta Curte a

constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv faptul că pricina a

rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se

datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de

suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului

prevăzută de o normă specială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanta D.R.E. împotriva deciziei civile nr. 107 din 17 octombrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.