ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2017

Decizia nr. 191/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/180/2016 din data de 22 aprilie 2016, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta B. - C. Bacău - D. Bacău, contestație la executare împotriva procesului verbal din 24 mai 2016 din Dosarul de executare nr. x.

Hotărârile care au generat conflictul de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău a apreciat că, dat fiind că în speță titlul executoriu în baza căruia s-a format dosarul de executare în care s-a emis procesul verbal contestat este reprezentat de sentința civilă nr. 319 din 26 aprilie 2012 pronunțată în Dosar nr. x/33/2011* de Curtea de Apel Cluj, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5159 din 6 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, prin care s-a aplicat contestatoarei din prezenta cauză o amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 28 decembrie 2010 și până la executarea integrală și efectivă a sentinței civile nr. 101 din 3 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/112/2009 definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 5228 din 25 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,, instanța de executare este Curtea de Apel Cluj, instanță care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ nu devine, prin derogare de la regimul contestației la executare reglementat de C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze contestațiile la executare atunci când hotărârea care se execută silit a fost pronunțată de o instanță de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, rezultă că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea A. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu emis de intimata B. - C. Bacău - D. Bacău în Dosarul de executare nr. x.

Titlul executoriu a fost emis de instituția intimată în temeiul prevederilor art. 227 din Legea nr. 207/2015, cu drept de a formula contestație în conformitate cu prevederile art. 260 și 261 din același act normativ.

Potrivit art. 260 C. proc. fisc., orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor codului, de către organele de executare silita, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

În conformitate cu dispozițiile generale în materie de executare silită, respectiv art. 714 C. proc. civ. „contestația la executare se introduce la instanța de executare”.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit alin. (3) ale acestui text de lege „(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.”

Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără putință de tăgadă, că aparține Judecătoriei Bacău competența soluționării unei astfel de contestații.

O atare soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ - fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

Prin urmare, prezentul litigiu se soluționează în procedura contestației la executare, iar competența materială și teritorială aparțin, conform dispozițiilor C. proc. fisc., mai sus arătate, coroborate cu cele ale art. 651 C. proc. civ., judecătoriei de la domiciliul debitoarei.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 nu au nicio relevanță in prezenta cauză, definind instanța de executare in raport cu o serie de instituții în materia contenciosului administrativ și nu cu executarea titlurilor de creanță emise de organele fiscale.

Temeiul legal al hotărârii pronunțate.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. - C. Bacău - D. Bacău în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2017.